Desi pe mine nu ma atrageau cazurile judiciare decat in masura in care ajutau la conturarea personajelor principale, cazul din acest episod m-a captivat si mi-a amintit de vestitul “12 Angry Men”. Chiar realizarea sa este deosebita, si se axeaza pe discutiile dintre juratii ce delibereaza intr-o camera inchisa, formandu-si parerile pe baza evolutiei marturiilor si dovezilor din proces, care ne este prezentat dinamic si gradat sub forma de flash-backuri.
La o petrecere, Heather este gasita impuscata langa colega ei Bianca, si langa pistolul acesteia. Pistolul are amprentele acuzatei, pe mainile careia sunt urmele impuscaturii. Cele doua colege tocmai participasera la un threesome cu un tip cam antipatic pe nume Josh. Will este angajat de mama fetei dupa ce fostii avocati o sfatuiesc sa faca o intelegere cu acuzarea. Will ii cere sfatul lui McVeigh, care nu vrea sa se implice, considerand ca nu poate dovedi nevinovatia. Asa ca este angajat in graba un alt “expert” in balistica, cam stangaci si neconvingator si care il acuza de crima pe Josh. Kalinda descopera cateva indicii care il incrimineaza tot pe Josh, dar politistii afla ca acesta era doar un hot ordinar ce colabora cu Heather. Toate aceste schimbari de situatii si de perspective e redata dinamic si prin evolutia voturilor din camera juratilor.
Astfel se ajunge la un triplu impas: In sala de judecata, egalitate, asa ca responsabilitatea este comutata prematur juratilor. In camera in care acestia delibereaza, echilibrul schimbator si instabil este datorat insuficientelor informatii si argumente aduse de avocatii acuzarii si apararii. Iar cel de-al treilea, Bianca are de ales intre acceptarea compromisului propus de acuzare, care solicita 15 ani de inchisoare, sau acceptarea hotararii juratilor, care poate fi, sau achitarea, sau, in cel mai rau caz, de 45 de ani de inchisoare fara eliberare conditionata.Iar decizia, propagata pe niveluri succesive, devine din ce in ce mai grea si apasatoare. Presiunea creste cu fiecare nivel si ajunge pe umerii unei fete de 19 ani care clacheaza, lasandu-ne pe toti cu un gust amar. Pacat ca nu l-a ascultat pe Cary, exponent al bunului simt in acest episod si cu un mod mai sufletist de a comunica cu biata fata. Poate pentru ca era cel mai tanar din echipa, deci cel mai apropiat aliat al ei.
In plan secund se intrezareste zbuciumul Aliciei intre Will si Peter, care se gasesc“in a weird place (intr-un moment ciudat)”. Exista intre cei doi o tensiune subtila, o alchimie nevazuta, pe care o sesizeaza atat Diane, cat si Kalinda cu a ei privire patrunzatoare, dar nostima: “have you been a bad girl?”. Relatia lor cu ochiade furise si telefoane la miezul noptii (daca tot avem parte de Gary Cole !) e rezumata simplu de Alicia: “e romantic tocmai pentru ca nu s-a intamplat; daca s-ar fi intamplat ar fi fost doar viata obisnuita”. E visul tineretii ramas neimplinit si de aceea sublim.
O nota mai relaxata este oferita de cow-boy-ul care ne demonstreaza ca este cu adevarat expert in balistica, merge direct la tinta numita Diane, fara ocolisuri sau subterfugii conventionale. Imi place tipul inca din Midnight Caller, iar Diane e chiar fragila si fastacita de impetuozitatea lui Marlboro Man cu care flirteaza chiar pe holurile tribunalului si nu numai.
Acest episod si cred ca si intregul serial e fondat pe metafora unghiului care este chiar ilustrarea grafica a balantei Justitiei. Fata de punctul de referinta, ambele talere ale ei par in echilibru; pe ele se aduna adevaruri si minciuni, dovezi si marturii care par s-o incline intr-o parte sau in cealalta, iar zeita legata la ochi rosteste verdictul de vinovat sau nevinovat.
In perspectiva umana, cand te regasesti intr-un punct de cotitura, in varful unghiului, pe care latura o apuci ? In care drum ai mai multa incredere si de care te indoiesti ? Românul nascut poet l-a definit astfel: Ce e rau si ce e bine, tu te-ntreaba si socoate. Acuzata se gaseste intre mama ei si Cary, incercand sa se decida in cine sa se increada. Judecatorul e pus sa modereze duelul dintre Will si procuror. Juratii au de decis cine se apropie mai mult de adevar, acuzarea sau apararea. Alicia se simte prinsa intre ce-ar fi fost si ce este. Iar aceasta bifurcatie unghiulara o regasim prezentata simbolic deasupra capului ei in scena din a treia imagine in care una din laturi duce catre Will.
Iar imaginea emblematica a cosului de gunoi cu verdictul juratilor reprezinta consecinta neincrederii, cea care da titlul episodului, “doubt“, adica latura sacrificata a unghiului (care nu e altceva decat o linie dreapta – indoita), posibilitatea nemanifestata, varianta ne-aleasa datorita indoielii , cea care ar fi putut fi dar care acum nu mai poate fi. Atat pentru Bianca, cat si pentru Alicia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu