Suits – 4×9 "Gone" & Suits – 4×10 "This is Rome"

"You just got Litt up!"

Deşi nu îmi place să recunosc,trebuie să admit că despărţirea de acest serial e dureroasă şi mai ales că următoarele episoade vor apărea în 2015!Să revenim la serial:

Rachell îi dă lui Mike un deadline,dacă este de acord să treacă peste partea cu sărutat şi să-şi continue viaţa împreună. El se întoarce la firmă şi de data aceasta primeşte un birou.

Greşeala lui Louis se pare că îl va urmări în ultimele două episoade,pentru că pe lângă faptul că are conştiinţa încărcată,dar are şi SEC pe urmele lui,un mod de a spune. În încercarea lui disperată de a face ca lucrurile să funcţioneze,el se aruncă în faţa valului,îi spune Jessicăi şi lui Harvey despre ce a făcut.

Harvey încearcă să rezolve cu Cahil,prin a-i da dosarele,în timp ce ei se ocupă de depoziţii.

Woodal se pare că nu e mulţumit cu ce are şi continuă cu acea "răzbunare" împrotriva lui. Nu ştiu cum a reuşit să supere atâţi de mulţi oameni.Mike nu se poate abţine să nu o facă ceva rău,iar acea pregătire pentru depoziţia iubitei lui merge.."splendid". Nu numai că nu a trecut peste,întrebările care i le pune sunt mult prea deplasate.

Jessica este pornită împotriva lui Louis şi după terminarea procesului îl va concedia sau cel puţin nu va avea ultimul cuvânt.

Încercările lui Mike şi ale lui Harvey sunt inutile,deoarece Cahil nu are ochi decât pe ei,astfel încercările lor de a încerca să dovedească contrariul.

Louis mărturiseşte lui Woodal,ce a făcut,dar această "vendetta" a lui împotriva lui Harvey este mai mare şi pur şi simplu îl trimite acasă,ceea ce le dă de gândit celorlalţi. Când totul se termină,Louis pleacă din firmă.

Mike încearcă să îl angajeze  altă firmă,dar nu poate. Încercarea de a-l face să se simtă mai bine îi dă de bănuit şi cine ştie la ce concluzie va ajunge!:)

Suits – 4×1"One-Two-Three Go.."

Episodul acesta este plin de suspans şi uimire. După ce Mike a plecat de la Pierson Spector,acesta s-a angajat ca funcţionar public. Începutul e un mic trist,pentru că Mike îi cere permisiunea lui Harvey de a pleca,cu alte cuvinte de a-i accepta demisia.

Ziua lui Harvey începe,aşa cum ne-am obişnuit cu o femeie,care nu este Scottie,ceea ce sugerează că s-au despărţit. Pentru prima dată în acest episod,pe lângă dimineaţa lui este prezentată şi ziua Jessicăi cu Malone.

Revenind la Mike,acesta se pare că îşi face treaba la fel ca şi la firma de avocatură:”Kicking asses”. Harvey l-a învăţat cum trebuie.

Însă se pare că Sidwell nu este de acord cu modul lui Mike de a-şi păstra slujbele. Mike îi spune prietenului cel mai bun,Harvey ideea lui,dar se pare că el nu este prea încântat. Între timp,Logan Sanders,un tip care arată super bine,din punct de vedere fizic, vine pentru acelaşi lucru. Harvey are o problemă,acum!

Se pare că în război totul este permis,pentru că o foloseşte pe  Rachel pentru a îi transmite un mesaj.

Probleme în paradis!Jessica îl angajează pe Mandell,pentru a evita o "witch hunt",iar Rachel face confesiuni,ce poate fi mai fain la episodul ăsta?

Suits – 3×15 “Know when to fold ‘em” & 3×16 “No Way Out” (final de sezon)

Lumea a obosit… Harvey a obosit sa ii minta pe cei pe care ii iubeste, Mike a obosit sa ii puna in pericol pe cei la care tine… si eu am obosit sa ma uit la atata modestie si spirit de sacrificiu naivo-idealist.

Inaine de a intra in aceste ultime doua episoade ale sezonului 3, as vrea mai intai sa vorbesc putin despre Louis, caruia i-as fi dedicat un recenzie intreaga la episodul 3×14, daca as fi avut timp la momentul respectiv.

Something to haunt your dreams 

Imi este destul de clar ca cineva acolo sus (acolo sus in camera scenaristilor) nu il iubeste deloc pe Louis, ba chiar simte o anumita placere sadistica in a-l pune in diverse situatii stanjenitoare, umilitoare, degradante si nu in ultimul rand, pur si simplu triste. Dezvoltarea personajului pe care ei o incearca este ori foarte prost gandita, ori nu este dezvoltare a personajului, pentru ca atunci cand il pui sa treaca prin anumite situatii doar pentru ca in final sa revina la acelasi stereotip, practic nu exista o evolutie ci doar un joc ieftin de “acesta poate fi Louis, dar nu o sa il facem niciodata asa“. Atat in episodul 3×13, la competitia cu Scottie care se termina cu Louis venind cu coada intre picioare la Harvey sa il ajute, cat si in 3×14  cu toata telenovela cu atacul de cord si Sheila (care apropo, asa cum e ea mai ciudata, este de 100 de ori mai suportabila decat Rachel).

50 Shades of Li(gh)tt

Asa ca Louis se incuie in casa, deprimat, pana cand vine Jessica si ii zice o vrajeala de 2 lei, pentru ca in episodul urmator sa il revedem pe acelasi Louis facandu-se placut cand il vede pe Harold si ii zice ca i se face rau daca il mai vede pe la firma. E adevarat, ulterior il si salveaza, dar doar din necesitate, pentru a a nu atrage culpabilitatea firmei si a lui Harvey, nu fiindca s-ar fi razgandit si ar fi descoperit o dragoste ascunsa pentru cel mai ciudat/plangacios asociat care a lucrat pentru el. In concluzie: s-a schimbat in vreun fel Louis? – Nu. I-am descoperit vreo alta fateta, care sa ii puna actiunile intr-o noua lumina? – Nu. Deci character development = 0. In consecinta singurul motiv pentru a-l pune pe Louis sa treaca prin toate astea este ca sa iti bati joc putin de el.

Revenind insa la tema episoadelor prezente, aceasta se axeaza in special pe Mike si plecarea sa, care afecteaza cam pe toata lumea. Oricum ar fi, pe viitor mi-am facut o regula: intre momentul cand vizionez Suits si cel in care am vizionat The Good Wife voi lasa sa treaca un timp mai indelungat. Inveitabil fac comparatii intre cele doua, fiind printre cele mai bune seriale cu si despre avocati la momentul actual, si ajung de fiecare data la concluzia ca Suits pare amator pe langa TGW. Ceea ce nu e intru totul corect pentru Suits, din mai multe motive: nu au bugetul celor de la TGW, nu sunt difuzati pe o televiziune generalista deci nu sunt acelasi standarde pentru a atrage audienta sau au un numar mai redus de episoade, deci trebuie sa se limiteze cu plot-ul. Cu toate astea nu pot sa nu remarc ca in timp ce TGW devine din ce in ce mai bun, ajuns fiind la sezonul 5 (majoritatea serialelor isi ating maximul pe la sezoanul 3 sau 4), Suits fie stagneaza, recicland aceleasi cacaturi chestii la nesfarsit, fie uneori chiar o ia la vale, intrand intr-o retorica din care nu prea stie cum sa iasa elegant sau macar demn.

Iar te-ai basit in masina, Louis?

Spre exemplu, ultimul episod din acest sezon mi s-a parut artificial, ca atmosfera. Dialogurile bune in marea lor majoritate, jocul actoricesc la fel… dar atmosfera nu mi-a transmis intensitatea pe care au vrut sa o creeze scenaristii, ba chiar mi s-a parut pe alocuri, fortata. Mike e saltat de un procuror pentru ceva pentru care acest procuror nu prea are dovezi mai deloc, din ce intelegem la sfarsit, dar toata lumea se agita mai ceva ca la sfarsitul episodului 9 din sezonul 3 din Game of Thrones cand mor/traiesc multi/toti/niciunul (ca sa evit spoilerele :D). Scottie o acuza pe Jessica ca e ca Darby, Jessica, dupa ce aproape a dat-o afara pe Katrina episodul precedent pentru ca era prea loiala si s-a enervat pe Rachel, acum se tine de mana cu aceasta din urma, cantand Kumbaya si asteptand sa se intoarca razaboinicii de pe front (faza mai mult decat fortata), Harvey aproape se ia la bataie cu avocatul dependent de bibele din episodul trecut, Louis se cearta cu soferul lui Harvey, si in final toti se caiesc ca au facut nasoale si vor sa se sacrifice pe altarul rating-urilor prieteniei si iubirii. Man up! Grow a pair! Be a lawyer! Find a way around/out! Alicia Florick l-ar distruge pe Harvey.

 

Rachel si-a adus si ea contributia la starea artificiala de conflict din aceste doua episoade. Cand o intrebi pe cea cu care esti ce parere are despre schimbarea locului de munca si ea iti zice ca nu vrea sa te influenteze, stii ca indiferent ce alegere vei face, nu va fi cea corecta.  Practic este un mod pasiv-agresiv de a pune bazele unei certi viitoare, pentru ca astfel de decizii ar trebui luate in cuplu, discutandu-le si ajungand la un compromis, si nu prin metoda: Eu nu stiu ce sa fac, zi-mi tu, draga! – Nu iti zic! – Hai ziiiiii-mi! – Bine, eu cred ca ar trebui sa pleci! – Dar eu nu vreau sa plec! – Pai si atunci de ce m-ai intrebat! – Dar tu de ce vrei sa plec? Inseamna ca nu imi respecti  alegerea! – Ba tu nu-mi respecti opinia, care apropo este si cea corecta, pentru ca …. motive….! O astfel de discutie se termina inevitabil cu fraza: Data viitoare in Tanar si nelinistit…. Nu vreau sa stau acum sa expun de ce Rachel ajunge incet incet in topul celor mai urate personaje din seriale, aproape de Lori din The Walking Dead si Sara din Prison Break (jucate doar in mod accidental de aceeasi actrita), si nu ma refer la un love to hate situation, cum e de exemplul cazul lui Joffrey din acelasi Game of Thrones (ce sa fac, a aparut recenzia colegului Indru mai jos, si exercita influente negative :D) care in toata rautatea lui, are un rost in mersul serialului. In cazul lui Rachel este pur si simplu idiotenia si inutilitatea starii de conflict care nu aduce nimic productiv per total.

If I stay very still, maybe she won’t notice me…

L-am lasat pe Mike la sfarsit, pentru ca plecarea lui practic incheie sezonul. Am mari, MARI dubii ca o sa stea plecat. Facand din nou o comparatie cu TGW, Suits nu este genul de serial (cel putin pana acum) care sa ia riscuri majore si sa schimbe in mod vital realationarile. Sper sa ma insel, caci poate asa vor veni in sfarsit cu ceva nou. Un duel Mike – Harvey in instanta, sau Jessica – Mike ar fi interesant si cu siguranta mai atractiv decat obisnuitele dueluri Mike+Harvey versus weekly random lawyer sau versus same old internal office shit. Oricum ar fi, gaselnita asta a lor cu plecatul lui Mike, nu rezolva decat chestiunea ca e mai putin probabil sa fie descoperit Mike continuand sa faca acelasi lucru. Insa faptul ca el a practicat fara drept profesia de avocat o perioada de timp este in sine o infractiune pentru care ar putea fi tras la raspundere daca este descoperit. Alaturi de cei care stiau acest lucru si l-au acceptat, respectiv Harvey, Donna si Jessica. Iar procurorul acela, jucat de inconfundabilul Zeliko Ivanek (practic bad guy in orice serial in care apare), nu cred ca va ramane mult timp in stand-by. Ar mai fi de spus si despre Scottie, care pleaca si ea, oarecum fortat, ca in tonul episodului, dar la ea am sperante ca plecarea va fi un lucru bun pentru relatia ei cu Harvey.

Suits – 3×11 “Buried Secrets” & 3×12 “Yesterday’s Gone”

Am asteptat sa apara si acest al doilea episod din aceasta a doua parte al acestui al treilea sezon, pentru a vedea in ce directie vor sa o apuce cu toata treaba asta cu Mike, daca o vor taragani pana la finalul sezonului, ceea ce inca e posibil, desi putin probabil, sau daca o vor incheia repede si frumos cu o fundita deasupra. Desi ma bucur ca poate asa vor trece si ei la alte chestii, nemairecicland acelasi lucru in fiecare sezon, nu pot sa zic ca solutia gasita ma satisface pe deplin.

Dar sa le luam pe rand. Louis miroase ca ceva nu e in regula, si se hotaraste sa investigheze, asa ca se duce la cea mai sigura sursa de informatii: Donna. Daca in orice alt caz, asta ar fi un lucru indicat, acum insa nu a fost cea mai stralucita idee a lui. Iar Donna face ce stie ea mai bine: cu mana stanga ii arata gardul vopsit, iar cu mana dreapta ascunde leopardul. Donna e un fel de Frank Underwood (pentru cei  care nu s-au uitat inca la House of Cards, sa va uitati; voi mai face trimiteri in cadrul acestui post), dar mai eleganta. Probabil ca daca ar vrea sa cucereasca lumea, i-ar trebui doar deschizator de conserve.

I know what you did…

Revenind insa la Louis, el probabil a fost cel mai vertical dintre toti in aceste doua episoade, chiar daca putin cam prostut si ingamfat pe alocuri. Omul are o singura misiune, pe care o indeplineste sau tinde sa o indeplineasca la perfectie: protejarea firmei si pastrarea puritatii Harvard-iene. Asta e programat sa faca si asta face. Faptul ca eu consider ca intreaga regula cu Harvard e idioata, si in consecinta asta inseamna ca intregul plot principal pe care se bazeaza serialul e stupid, e cu totul alta treaba. Nu stiu exact care e obsesia americanilor cu Harvard Law, dar indiferent cat de inalte sunt standardele de acolo, asta nu inseamna ca in afara absolventilor ei, nu mai exista si alte persoane cu o pregatire si un potential la fel de ridicate. Oricum ar fi, Louis ajunge intr-un final la concluzia ca Mike nu a fost la Harvard… pe care o abandoneaza la scurta vreme, dupa ce isi umfla putin penele, in urma unor rauri de lacrimi din partea tuturor de la Mike, prin Rachel si pana la Hervey.

Bau-Bau de la Etica

Asta nu pot sa zic ca am apreciat foarte mult: modalitatea cum s-a rezolvat totul, nu prin vreo sclipire de geniu, prin vreun plan, prin vreun argument rational irefutabil (nu radeti, e chiar un cuvant si e folosit destul de des in drept :D), ci practic prin rugaminti si apeluri la sentimentalisme, asa cum s-a rezolvat si toata treaba cu Denis Cameron si Ava “Lady Stark” Hessington. Nici atunci nu mi-a placut, si nici acum nu pot sa zic ca m-a atras foarte mult, desi parca acum a fost mai bine pusa in practica. Pentru un serial atat de inteligent si bine executat cum este Suits, mi se pare inacceptabil ca scenaristii sa nu poata sa gaseasca alta iesire decat aceasta, mai ales din problemele cele mai spinoase. Am inteles, l-au facut pe Louis sa para mai uman, mai acceptabil, dupa ce l-au facut eroul pseudonegativ timp de 3 sezoane, insa in acelasi timp Harvey si Mike au scazut putin. Am apreciat totusi ironia fina cu Etica Legala, materie care la noi nu exista, nu se preda in facultate decat ca materie facultativa care nu se tine niciodata din lipsa de studenti. Se dau insa examene din ea la admiterile in profesia de avocat si respectiv de magistrat, dar nu de esenta, ci de retinere cat mai buna a unor legi si regulamente mai mult sau mai putin sterile. Just saying…

The truth and nothing but the truth… the subjective truth

Trecand mai departe, mi-a placut mai mult cazul ce a constituit plotul secundar din cel de-al doilea episod decat cel din primul. Poate si pentru ca a privit-o pe Jessica care a fost mai barbat decat Mike in primul, dar mai ales pentru ca a avut mai multa legatura cu actiunea principala, cel putin principial si s-a intregrat mai armonios. Am amintit de etica mai sus, si ceea ce a declarat Jessica pe final in instanta, imi da mai mult de material de filozofat pe partea asta, decat, de exemplu copilariile lui Mike cu avocatul pe care are pica. Asadar sa trecem la filozofat. Adevarul. Tot adevarul si numai adevarul. Dar care adevar? Adevarul absolut nu exista, poate numai in matematica, dar in drept cu siguranta nu exista. E o chestie de perspectiva, de interpretare. Veti zice ca nu e asa, ca legea este cea care este interpretabila, circumstantiala. Si asta e corect, dar legea e bazata pe conduite umane, pe fapte sociale si pe incercarea de a le reglementa, de a le ordona. Ori prin esenta conduita umana sociala este subiectiva, evolutiva si extrem de variata. Faptele sunt fapte… pana sunt relatate ulterior de diferite persoane care le trec prin propriul filtru. Unii au un singur filtru pe care il folosesc involuntar, altii, precum Jessica, isi aleg filtrul in functie de consecintele juridice. Este evident ca ceea ce a facut Jessica este o miscare extrem de bine calculata, care i-a permis sa obtina ceea ce vroia, punand-o in acelasi timp la adapost de orice consecinte juridice negative. In astfel de momente se vede experienta Jessicai si motivul pentru care numele ei este primul la firma. Iar acest comportamet profesionist (cel putin pe final) este in stricta contradictie cu cel al lui Mike.

Iar ai mancat fasole?

Nu vreau sa intru prea mult in treburile lui Mike, pentru ca mi se par puerile, si desi inteleg de ce este tinut inca in aceasta faza adolescentina (pentru a contrasta cu maturitatea profesionala a lui Harvey si a accentua relatia master – padawan mentor – invatacel), nu voi discuta prea mult de lipsa de profesionalism din primul caz, de evidenta ipocrizie, rectificata totusi intr-un final, sau de relatia cu Rachel. Voi remarca doar ca nu mai e telenovela, si singurul lucru care ar merita dezbatut mai amplu este pozitionarea unor persoane pe un piedestal atat de inalt, ca modele, uitand insa ca sunt oameni, supusi greselii ca oricine, cum a fost cazul tatalui lui Mike. Dar am filozofat destul, mai sus. Mult mai interesant mi se pare Harvey, atat in viata personala cu Scotty, cat si in cea profesionala cu Jessica.

Ladies and Gentlemen: Michael Phelps!

In primul rand Scotty, poate echivalentul lui Harvey in ceea ce priveste aspectul juridic, cu care acesta pare sa vrea cu adevarat sa aiba o relatie serioasa. Ceea ce e de remarcat este ca Harvey se comporta in aceasta privinta asa cum s-ar comporta intr-o tranzactie de afaceri, incercand sa obtina ceea ce vrea prin intelegeri, manipulari si bani. Noroc cu Donna ca il mai trage de maneca. Oricum ar fi, se pare ca o vom vedea mai des pe Scotty, ceea ce e un lucru bun, in opinia mea. Si cu Jessica se pare ca se inbunatateste relatia, Harvey ajungand chiar sa fie vocea ratiunii in episodul secund. De altfel acea incredere despre care vorbeau, incredere prin care sa poti sa fii sigur ca celalalt va face ceea ce trebuie fara a fi nevoie sa il verifici la fiecare pas, mi se pare principalul plus adus de inceputul acestui sfarsit de sezon 3. E o speranta ca de la luptele interne din primele sezoane, vor trece la ceva mai substantial, mai interesant, mai …altfel. Si acea incredere se transpune atat in viata persoanala a lui Harvey, cat si in relatia lui cu Mike ori Louis.

Fo’ the ladies 

In final, trebui totusi sa zic ca ma bucur ca s-a intors Suits. Stiu ca am o tendinta de a evidentia mai degraba punctele slabe ale serialului, insa acestea sunt totusi minore. Suits este inca un serial entertaining si destul de inteligent, daca si numai pentru faptul ca Harvey rules!

Suits – 3×10 “Stay”

Nu e gay, e idolul la femei

Cu scuzele de rigoare pentru absenta indelungata, am decis totusi, sa nu las acest pseudofinal al semisezonului 3 sa treaca fara sa zic cateva vorbe. Insa, sincer, nu vor fi vorbe noi, pentru ca aparent scenaristilor le place sa se invarta in cerc.

Cred ca cel mai enervant este faptul ca nu exista o finalitate, o incheiere la ceva… la orice. Nimic nu e lasat definitiv in trecut, nimic nu e mort si ingropat. Cam asta este povestea si cu ce s-a intamplat cu Ava episodul asta si apoi cu Louis la Harvard. Dar ajungem la Louis mai incolo. Este un flux continuu de cand a venit Hardman: s-a ajuns la situatia cu Ava, pentru ca s-au ocupat de cazul ei in modul cum s-au ocupat, pentru ca lui Harvey nu i-a convenit  fuziunea cu Darby, care a fost necesara pentru ca firma era vulnerabila dupa ce l-au dat afara pe Hardman, care le-a facut numai probleme de cand s-a intors, dupa ce fusese silit sa plece in primul rand de catre Jessica si Harvey, care venise la firma dupa ce se certase cu Dennis Cameron, din cauza caruia cazul Avei a fost problematic, ceea ce a determinat-o pe Ava sa il angajeze pe Tanner sa ii dea in judecata, Tanner avand la randul lui o problema cu Harvey. Se invart in cerc, recicland aceleasi probleme si aceleasi personaje. Si asta fara sa ajung si la Mike, si eterna lui problema cu Harvard-ul.

Lady Stonehart

Lasand la o parte furia Avei, pana la urma justificata, insa evident gresit indreptata, mi s-a parut ca acest plot s-a rezolvat in aceesi modalitate, in care s-a rezolvat si cazul ei de crima: prin rugaminti si apeland la moralitatea oponentului. Este un trend pe care l-am observat de cateva episoade, in care cazurile nu mai sunt rezolvate in moduri inteligente, apeland la subtilitati juridice sau la solutii la cre nu te asteptai, ci prin metoda: “Hai mai adversarule, te rog eu frumos, nu ne mai da in judecata, stii ca nu noi suntem de vina, ca noi suntem onorabili! Pretty please!” Atat cu Cameron cat si cu Ava, cam asta a facut Harvey. Din punctul asta de vedere sezonul acesta, pentru mine, este mai slab decat precedentele.

Si ca sa incheiem cu Harvey, ajungem si la partea sentimentala, care in cazul de fata se numeste Scotty. Alaturi de Donna, cred ca Scotty este printre prezentele feminine pozitive din serial. Spre deosebire de Rachel si de Jessica, imi place cum este construit personajul ei, si intr-un final cred ca se potriveste bine cu caracterul lui Harvey. Problema este insa la Harvey de data asta, care, asa cum insusi afirma, isi tine partea personala intr-o parte si partea profesionala intr-o alta parte, cat mai departe. Numai ca el cam uita sa dea si pe la partea personala, cel putin nu mai mult de 5 minute, dupa care revine pe Turbo Professional Mode. Cel mai probabil este un mecanism de aparare, unul pe care nu pot neaparat sa critic foarte aspru. Fiecare are un astfel de mecanism, iar innecarea intr-un ocean de munca in dauna vietii personale, este poate, printre cele mai intalnite. In cazul lor, insa, Harvey si Scotty sunt si pe acelasi palier profesional, ceea ce, zic eu, este un plus pentru relatia. Harvey, nu cred ca ar respecta pe cineva care sa nu fie la acelasi nivel profesional cu el, sau poate chiar mai sus, cel putin nu pentru o relatie de lunga durata. Iar Scotty este tocmai buna pentru asta.

In antiteza este Rachel. Copilaroasa, sub nivelul profesional al lui Mike si sincer, nu printre cele mai frumoase cu care a fost el. Tess mi s-a parut mai buna. Si cu toate acestea, nu ea a fost cea care s-a comportat imatur in acest episod. Framantarile adolescentine ale lui Mike au servit numai pentru a accentua ca Mike nu este o varianta mai tanara a lui Harvey, ci in continuare se incearca a-l contura ca fiind moral superior lui Harvey desi intr-un final nu este. Poate vorbeste cinismul House-ian din mine, insa intotdeauna i-am apreciat mai mult pe cei care au fost onesti si au spus: “da, eu ma pun mai presus pe mine si ceea ce vreau eu” decat pe cei care au negat acest lucru reprezentandu-se ca modesti si altruisiti, si poate chiar incercand sa fie asa, insa avand conflicte interioare intense pentru ca in final, prin actiunile lor, sa ajunga tot sa se puna pe ei insusi pe primul loc in dauna altora. Cam asa este si cu Mike, pe care scenaristii vor sa il suie pe postamentul moral doar pentru a face o poveste de dragoste tipic americana in care el o vrea, ea il vrea, el se comporta ca un idiot, realizeaza ca a fost un idiot, isi cere scuze, si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Singurul lucru de apreciat din acest episod este modul cum a profitat Rachel de scrisorica aia pentru a o face pe Jessica sa o angajeze desi nu se duce la Harvard.

Iar am uitat masina de facut namol in priza

Si ajungem si la Louis, probabil singurul personaj mai important de la firma care nu stia de Mike. Era extrem, si subliniez extrem de previzibil inca de cand Louis si Sheila il descopereau pe tanarul cavaler Louis in camera ei de hotel, ca va ajunge intr-un fel sau altul sa ii descopere trecutul, sau mai degraba lipsa trecutului lui Mike. Dar pana acolo am trecut printr-o mica telenovela, in stilul Louis Litt, si cu ei doi, dar pot sa zic ca in cazul lor mi s-a mai entertaining decat intre cea dintre Havey si Scotty si cu siguranta decat Mike si Rachel. Iar cuplat cu numele ei, Sheila Zsazs (pronunt la fel ca Sheila’s Ass, giggity giggity :D), este cu siguranta cea mai amuzanta telenovela. Cat despre faptul ca Louis i-a descoperit secretul tot ce pot sa zic este: join the club. Pastrand proportionalitatea, e ca atunci cand Hank a aflat cine e Heisenberg, in Breaking Bad. Pe langa faptul ca este tema recurenta a serialului, este si amenintarea cea mai goala din tot serialul. Da probabil o sa fie problematic o perioada, dar e clar ca nu o sa existe consecinte permanente. E clar ca Mike nu o sa ajunga la parnaie. Este totusi un serial fara schimbari socante, ireconcilibile, ca Lost, sau macar The Good Wife, in care sa se poata intampla anumite rasturnari de situatie definitorii pentru soarta tuturor. Asa ca, din partea, tot ce pot sa zic este: si ce? Cu atat mai mult cu cat este vorba de Louis, despre care am vazut de-a lungul timpului ca are si o parte umana. Poate mai e suparat ca Mike l-a ales pe Harvey in dauna lui (un alt exemplu ca serial este totusi stabil), dar dupa ce o sa il abureasca Donna, dupa ce o sa il ia Harvey la rost si dupa ce o sa il ameninte Jessica, o sa devina cel mai bun prieten al lui Mike. Asa ca repet: si ce?

Suits – 3×04 “Conflict Of Interest”

Bond and Ms. Moneypenny

Episodul de saptamana aceasta continua razboiul intern si deschide noi fronturi, iar Donna isi exploreaza originile…. cele britanice.

Dupa ce saptamana trecuta am vazut cum Katrina si Mike redeschid conflicte vechi, care eventual ajung sa fie conflictele dintre Harvey si Louis, saptamana asta avem trasate in mod clar taberele, si vedem si conducerea implicata. Astfel, buba celor 51% detinute de Darby se sparge iar Jessica devine iritata de modul cum se foloseste acesta de ele. Ce a reiesit cel mai clar din cazul Ava Hessington este ca Darby este la un anumit nivel foarte asemanator cu Harvey: amandoi au acel spirit de competitor si de a face orice pentru a castiga, insa nu merg pana la a a sacrifica relatii importante pentru un eventual castig. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt nici ca Mike, care la cea mai mica dilema morala automat se aliniaza de partea binelui si ignora complet aspectul material, ci ei sunt genul care vor gasi calea pentru a castiga pe ambele fronturi.

Jessica foloseste sistemul de masurare Donna

Dar mai important, episodul acesta s-a axat pe Donna si pe Harvey englez, sau cum sa faci curte cu ironii, subintelesuri, subtilitati si Daniel Day Lewis. Lasand la o parte cum au ajuns si ca au ajuns efectiv pana la a aplica sistemul de masurare Donna, mai interesanta va fi reactia lu Harvey si daca interesul lui Stephen se rezuma doar la activitati de secretara sau urmareste ceva mai mult. Oricum ar fi ezitarea lui Donna indica s-ar putea sa nu fie totul bine si frumos si sper doar sa nu avem parte de o noua telenovela.

Camera xeroxului e ca liftul din Grey’s Anatomy

In rest, alte evenimente importante includ dulcegariile dintre Mike si Rachel de pe final, aluziile directe la un antagonist extern, in persoana lui Tony Gianapolous, si o oarecare imbunatatire a relatiilor dintre Katrina si Mike.

Suits – 3×01 “The Arrangement” & 3×02 “I Want You To Want Me”

Aaaand we’re back!! Initial vroiam sa fac un review imediat dupa primul episod, insa mi s-a parut incomplet, terminat fara nici o concluzie, doar ca sa aminteasca ca shit is fucked up sau sa fuck up more shit, asa ca am decis sa astept si deznodamantul din al doilea episod, in speranta ca se vor mai clarifica niste lucruri. Tot ce a adus insa acest al doilea episod e different shit to fuck up.

Fuziunea de sezonul trecut s-a dovedit a fi mai putin un parteneriat cat mai degraba o dominare caci firma Jessicai a fost de fapt absorbita de cea a lui Darby, in conditiile in care acesta detine 51% din actiuni, si deci controlul absolut. Gentleman, ca orice englez, lasa doamnele inainte, inclusiv la numele de pe usa, insa ce zice el e lege. Iar asta schimba putin perspectiva asupra a ceea ce s-a intamplat in finalul sezonului trecut, pentru ca, desi eram la momentul respectiv enervat pe modul cum se comporta Harvey, pentru ca intelesesem ca avea sa obtina tot ceea ce vroia de fapt daca nu se mai impotrivea, acum inteleg ca desi si numele lui ar fi figurat pe usa, ar fi fost la fel de simbolic ca al Jessicai. Expunere maxima, putere zero.

My dear fellow, if I have to do work, than I’m not doing my job!

Si asta il face pe Harvey din nou The Man. Insa chiar si in conditiile astea nu mi-a placut toata melodrama cu Mike. Da, poate nu a procedat corect ca nu i-a zis lui Harvey despre amenintarea Jessicai, insa modul cum au ales scenaristii sa portretizeze regretul si dorinta lui de impacare mi s-a parut exagerat. Practic tot primul episod (mai putin primele minute care erau evident o fantezie) a fost in ideea: Harvey e un zeu iar Mike trebuie sa treaca prin focurile iadului  ca sa il ierte si nici atunci asta nu se intampla. Mike ii datoreaza multe lui Harvey, insa ceea ce a relizat i se datoreaza in egala masura si lui insusi, iar ideea ca daca nu poate sa lucreze cu sub Harvey  atunci isi ia jucariile si pleaca, e copilaroasa. Prea mult a fost Harvey pupat in posterior.

Putina nuditate…

Surprinzator Rachel nu a mai fost persoana enervanta din sezoanele trecute, care dadea pe afara de moralitate si politically correctness, ea fiind, in mod ironic, chiar vocea ratiunii, in aceste doua episoade. Daca Harvey nu te vrea, nu tre sa fii catel pana te vrea, move on, get a life. Cam la asta se rezuma ce l-a sfatuit pe Mike, fapt care s-a si intamplat mai mult sau mai putin, si care a fost respectat de Harvey mult mai mult decat o mie de scuze si ajutoare clandestine. Dar vom dezvolta asta mai incolo. Ideea e ca aparent Rachel si Mike functioneaza. Pe cat de mult nu mi-a placut toata telenovela dintre ei de sezoanele precedente, acum pot sa zic ca nu ma mai deranjeaza. Poate si pentru ca nu mai e telenovela, e liniste in paradis, insa toate astea ridica si problema: cat de mult investesti in viata profesionala, in detrimentul vietii personale?

Shinny new office

Toata lumea vrea sa faca bani. Majoritatea pe cai legale, iar asta inseamna munca, Mike cu photographic memory, Harvey The Man, chiar si Darby care nu trebuie sa muncesca ca sa isi faca treaba bine,  au muncit sau muncesc mult pentru a-si merita banii. In domeniul juridic nu exista program fix, nu exista materie finita si nu exista clienti complet multumiti. Mereu vor mai mult, mereu vor si altceva, si mereu apar legi si situatii noi care trebuie adresate. Si ajungi sa faci bani multi, sa fii cel mai bun, sa nu ai rival, adica ajungi Harvey. Insa in viata personala, in 99% din cazuri nu e nimic, pentru ca nu a mai fost timp si pentru acest aspect. Cineva care sa fie acolo, indiferent de ceea ce se intampla la munca, care sa te astepte chiar si numai cu un zambet, care sa te vada pe tine asa cum esti. Un compromis intre cele doua e greu de realizat. De obicei una cedeaza in fata celeilate, iar eu unul, nu as putea sa zic care e de preferat. Asta depinde intr-un final de fiecare. Spre exemplu si Harvey avea posibilitatea dezvoltarii acestei laturi, insa a ales sa o trimita pe Scotty in Anglia. Mike in schimb a ales-o pe Rachel si incearca sa ajunga la un echilibru. Ramane de vazut daca va reusi.

Lady Stark all high and shit, thinking she’s an oil executive

Dar destul cu partea siropoasa, sa ne intoarcem la lege. Mai exact la legea contra coruptiei si cum Lady Stark a descoperit petrol sub Zid si l-a mituit pe Lord Commander sa o lase sa il penetreze. Pe Zid. Zidul sa il penetreze… Anyway, imi aplce ca oamenii racoleaza din cast-ul Game of Thrones (cat de tare ar fi sa il vezi curand pe Tyrion in sala de judecata contra lui Harvey) iar valoarea acestor actori este foarte ridicata. Plotul in sine e interesant insa am o mica problema cu modul cum l-au readus in poveste pe fostul sef al lui Harvey: procurorul de caz e amenintat de Harvey ca ii dezvaluie conflictul de interese, asa ca el decide sa puna un procuror special care a plecat tocmai fiindca avea probleme cu masluirea cazurilor pentru propriile interese? Not very good PR.Oricum ar fi, cazul aduce in discutie implicatiile de la firma, unde Harvey decide sa treaca peste fuziune/absorbtie si sa o dea jos pe Jessica. Tind sa cred ca urmareste altceva. Pe cat de mult s-a suparat pe Mike pentru lipsa de loialitate, indiferent ce i-ar fi facut Jessica, nu cred ca ar trada-o in acest mod.  Cel mai probabil, urmareste sa il scoata pe Darby din imagine, insa oricum ar fi, va fi interesant de vazut cum evolueaza acest plot. Problema mai grava este ca de la inceputul serialului ei nu fac altceva decat sa se certe intre ei. Mai mici sau mai mari razboaie interne: ba Harvey cu Louis, ba Mike cu Louis, sau cu Rachel, sau cu Jessica, mai nou cu Harvey, ba Jessica cu Harvey, sau cu Louis, sau cu Donna, sau Hardman (care era partener in cadrul firmei). Toata lumea se cearta cu toata lumea si abia spre final gasesc un inamic comun care de obicei origineaza din randul lor. Hardman e un exemplu, probabil urmeaza Darby. Nu imi place. La capitolul asta The Good Wife e de 10 ori mai bun, prezentand o paleta variata de antagonisti memorabili. Aici tot ce imi vine in minte e Tanner, care oricum a aparut destul de putin.

…. prea multa nuditate

Si ajungem la Louis. Louis cel caruia ii place sa dea la namol… la propriu. Nu mi-a placut. Nu mi-a placut ce i-au facut lui Louis. Daca in primul episod am inteles, si cam merita sa si-o ia de la British Louis, in al doilea episod nu a meritat ce s-a intamplat. El a facut tot ceea ce a fost omeneste posibil, comportandu-se foarte OK cu Mike, dandu-i tot ceea ce vroia si tratandu-l aproape ca un egal, doar ca sa vina Harvey la final si sa bata un high five, si gata s-au impacat, dupa ce doua episoade continuu i-a zis in mod constant ca nu mai are nici o treaba cu el. Pana si eu ajunsesem sa cred ca cel putin pana la mijlocul sezonului asa ar fi ramas. Si nici nu stiu daca asta ar fi fost un lucru atat de rau. Ar fi expus o alta perspectiva, o alta latura, s-ar fi putut face multe. Asa, in schimb ne intoarcem la cliseul cu Louis, cel socially awkward, care o sa se comporte ca un rahat, si sincer avand tot dreptul sa se comporte astfel.

I feel a disturbance in the Force. Is it you, Master?

Evident ca locul lui Mike e langa Harvey, insa speram ca asta sa se intample in mod natural, fara sa il faca pe Mike pres si pe Louis, ratusca cea urata de care rad toti. Degeaba ii dezvolti personajul lui Louis sezonul trecut, numai sa il aduci inapoi la starea din sezonul 1 acum. Ramane de vazut cum vor decurge lucrurile de acum incolo insa, mie unul nu mi-a placut ce s-a intamplat. Practic e ca un triunghi amoros intre Harvey, Mike si Louis. Louis il vrea pe Mike, care il vrea pe Harvey, care nu il vroia pana ce Mike l-a vrut pe Louis. Adolescentin si telenovelistic.

La final o las pe Donna, care e mereu un plus, chiar daca in aceste doua episoade a avut unele opinii cam prea radicale. Ea ar trebui sa fie elementul care il stabilizeaza pe Harvey, care il echilibreaza, nu un factor extremist care trage in mod activ intr-o directie. Macar daca as fi inteles de ce tragea in directia aia, pentru ca intr-un final ea ar trebui sa stie cel mai bine cum e sa fii concediat sau aproape concediat. Oricum ar fi, de acum incolo sistemul metric va fi inlocuit de sistemul Donna:

Per total episoadele au fost bune, in stilul in care ne-au obisnuit: amuzante cand trebuie, serioase in rest, si asezonate cu referinte la cultura cinematografica americana. Insa nu m-am hotarat inca daca imi place directia in care merge serialul.

Suits – 2×15 “Normandy” & 2×16 “War” (final de sezon)

Power resides where men believe it resides… it’s a trick, a shadow on the wall

Pentru finalul de sezon din Game of Suits, avem parte de episoade intense in care Harvey isi afla limitele, Mike se cearta cu toti, Louis se innoroieste iar Varys vine din Westeros in vacanta.

In penultimul episod din sezon asistam la finalul plotului cu Hardman. Putin cam dezamagitor acest final, deoarece sincer ma asteptam ca Harvey sa vina cu o idee, o strategie ceva, care sa il elimine definitiv ca amenintare. Dar se pare ca tema acestor ultime episoade a fost: Jessica is better than Harvey. Chiar daca poate, pe plan juridic nu e asa, pe plan strategic, Jessica e mereu cu 5 pasi in fata celorlalti. Nu degeaba acum cateva episoade Robert Zane a spus despre ea ca este un chess prodigy. Fie ca ne place sau nu, Jessica vede intreaga plansa, pe cand, uneori, Harvey se axeaza numai pe anumite aspecte. In consecinta el este cel din transee, trimis sa faca treaba murdara si sa castige batalia, dar Jessica este cea care castiga razboiul.

There’s a scumbag behind me, isn’t there?

Murdara murdara, dar asta nu inseamna ca nu exista si placeri. Iar una din placeri se numeste Dana Scott. Sau Scottie. Care, asa cum a spus si ea, vine cu artileria grea. Trebuie sa recunosc ca chimia dintre ei doi merge. They click. Si mai trebuie sa recunosc ca are dreptate Scottie cand zice ca singurul mod in care ii poate atrage atentia lui Harvey este sa il dea in judecata. Ceea ce ma duce la ideea celui de-al doilea episod din aceasta recenzie, si anume: incapatanarea lui Harvey. Desi in mod obisnuit Mike este cel care tine la un principiu inutil si deseori ipocrit, in acest caz Harvey a fost cel care s-a incapatanat pe o idee.

Ce vrea Harvey? Numele lui pe usa. Sau poate… Numai numele lui si al lui Jessica….sau… Numai numele lui… Ceea ce nu vrea cu siguranta este numele lui Scottie si a lui Darby pe usa lui, cum in nenumarate randuri a tot indicat. Motivul insa nu il inteleg. Nu este ca si cum renunta la ceva vital, nu isi vinde sufletul diavolului. Cu Scottie are o relatie mai mult decat cordiala, iar Darby pare mult mai cinstit decat Hardam, Zane sau multi altii care s-au perindat prin serial.Si atunci care e problema? Numele lui ajunge pe usa, alaturi de al lui Jessica: named partener. Asa ca Harvey si-a cam facut-o cu mana lui. Nici ce a facut Jessica cu Mike nu a fost tocmai frumos, dar nici Harvey nu a apelat la cele mai ortodoxe practici. Modul cum a obtinut informatiile respective este o incalcare etica evidenta si arata ca pana si el a mers prea departe. In fond cred ca Harvey avea nevoie de asta, avea nevoie sa i arate limitele, sa i se aduca aminte ca totusi trebuie sa se supuna pentru ca, pentru prima data, altcineva vroia sa ii faca un bine, si nu era nevoie sa se lupte singur pentru a-l obtine.

 

Cum adica Eddard Stark moare la sfarsitul primului sezon?

Varys. Sau Darby mai nou. Un mare plus pentru episoade, pentru sezon si pentru serial in general. Actorul este genial, exprimand extrem de multe atat prin vorbe cat si prin mimica fetei. Iar personajul sau promite sa faca probleme in conitnuare. Relevanta in acest sens este prima scena in care apare, cand o ia prin surprindere pana si pe Scottie, care ulterior recunoaste ca era suparat, desi omul a fost mai mult decat politicos si glumet. Pentru un serial care se bazeaza foarte mult pe subtilitati, implicatii si strategii, Varys se va integra foarte bine. Si va fi fun de urmarit.

Sir Louis

Dar sa schimbam putin registrul si sa vorbim despre Louis. Louis, al carui drum a fost lung, de la tradatorul pentru Hardman, la suparatul ca nu ii recunoaste nimeni meritele, la depresivul ca nu il accepta Harvey inapoi, la fericitul ca lucrurile s-au intors la normal si la nobilul care sare in ajutorul lui Rachel. O crestere semnificativa, o evolutie surprinzatoare si placuta in acelasi timp. Louis e privit cu alti ochi, si la randul lui priveste lucrurile cu alti ochi chiar daca mai are excentricitatile lui. A fost intr-adevar frumos din partea lui ce a incercat sa faca pentru Rachel dar si mai impresionant a fost cum si ce i-a spus lui Rachel cand nu a reusit. A preferat sa ia asupra lui esecul decat sa o faca sa se simta prost.

Cele mai bune noroaie sunt cele de pe strazile din Romania!

Cat despre amicul lui Louis in ale namoalelor nu pot sa zic foarte multe decat ca este o oglinda a lui Louis. Si desi probabil ca sunt 1000 de glume pe aici despre noroiul dintre cei doi, simplul fapt de a mi-i imagina pe Louis si pe Nigel plini de noroi, imi deranjeaza stomacul. Prefer sa mi-o imaginez pe Donna si pe Rachel in namol :D. Voi mai zice doar ca ma cam asteptam ca amandoi sau macar unul din ei sa nu isi respecte promisiunea din bar si sa il treaca pe celelalt pe lista. Se pot spune multe despre Louis insa nu ca nu ar fi profesionist.

Finally….

Si acum putin despre Mike… dar doar putin. In primul rand trebuie sa spun ca nu imi place de Katrina, blonda fosta procuroare. Desi initial nu imi formasem o opinie despre ea, acum sunt destul de sigur ca nu imi place de ea. Si sunt si mai sigur ca va mai creea probleme in viitor. Cat despre Mike si Rachel, eu unul nu am inteles de ce era asa suparata Rachel pe Mike ca nu ar fi trimis personal scrisoarea aia catre Harvard. Mai mult sens ar fi avut sa fi fost trimisa de cineva care are mai mult de 1 an de avocatura, gen Hravey sau da, chiar Louis… asa ca nu problema…. Oricum ar fi ii spune in sfarsit cum a ajuns el la firma, si normal, ca in orice serial american, cand doua persoane de sex opus sunt suparata si se descarca una pe cealalta, ajung la sex. Poate ar trebui sa ma cert si eu cu mai multe fete, o fi vreo metoda secreta to get some  . Iar faptul ca l-a tradat pe Harvey mi s-a parut cam prosteasca… desi era lucrul cel mai corect, modul cum a fost determinat sa o faca mi s-a parut neveridic. Adica nu cred ca Harvey l-ar fi lasat sa ajunga la parnaie si mai mult, daca Jessica chiar l-ar fi denuntat, nu cred ca Harvey ar fi ramas la firma, ceea ce cu siguranta nu vroia Jessica. Asa ca, mi se pare ca Mike a cedat prea usor.

Suits – 2×11 “Blind-sided”

I ain’t touching that!!

Pentru ca destul de recent a fost si postul sexy al anului 2012, in recenzia la episodul asta vreau sa vorbim despre fete. Din doua motive: unul pentru ca nu vreau sa vorbesc despre cum Mike s-a comportat enervant de prostesc si doi, pentru ca in episodul acesta s-a spart conducta de bunaciuni!

Si intr-adevar in episodul asta parca au fost mai mult prezente feminine decat in tot restul sezonului. La un moment dat m-am intrebat daca nu cumva ma uit la Sex and the City. Pana si Louis got some :D. Si daca tot am amintit de el sa incepem cu blonde:

Dominatoarea

Desi Louis este o nevastuica ( a se citi Weasel ) si deci prin definitie un las, la un moment dat trebuie sa grow a pair.  Ce i-au facut Jessica si Harvey episodul asta cu noua lui recruta nu a fost tocmai ortodox si orice alt avocat cu un dram de cojones ar fi iesit pe usa tipand, zbierand si impachetandu-si lucrurile. Toate astea tind sa degenereze in anumite chestii nu tocmai placute, mai ales cand vom vedea impactul celeilalate blonde:

Negustoarea

Nu pot sa zic ca ceea ce a facut doamna procuror e tocmai legal, dar cu siguranta pot sa zic ca nu e ilegal. Astea fiind zise, nici etic nu e. Oricum ar fi, cel putin in faptul ca ales sa nu accepte intelegerea si sa nu zica nimic de consumul de iarba al pustiului a fost lucrul corect de facut. Moral nu vreau sa intru in discutii pentru ca ar trebui sa zic de Mike si de faptul ca a fost complet ipocrit tot episodul, insa legal a fost cu siguranta lucrul corect de facut. Nu existau dovezi ca pustiul ar fi fost sub influenta lor si in acelasi timp nici nu ar fi putut sa zica ca stie despre asta de la avocatul lui. Confidentialitatea avocat-client are pe langa obligatia avocatului de a nu dezvalui informatii si interdictia procurorului de a folosi orice informatie pe care ar primi-o pe aceasta cale. Cu alte cuvinte chiar daca un avocat ar vrea sa dezvaluie anumite informatii considerand ca are o obligatie morala, acest lucru nu poate avea efecte in instanta. Si spre deosebire de neprofesionalismul lui Mike in cazul asta, o avem pe Marie Monroe, sau asa cum isi zice, a machine (sent from the future to kill John Connor  ). Si astfel trecem la brunete:

Suits – 2×10 “High Noon” (summer finale)

De cati avocati e nevoie pentru a insuruba un bec?

Intrucat perioada asta a insemnat noi examene (don’t go to law school, it’s a trap!), nu am putut sa ma ocup de Suits asa cum merita. Asa ca, in primul moment de respiro, am zis sa rezolv aceasta problema. Astfel sa trecem la disecat, dezmembrat, dezvaluit, dezabatut si nu in ultimul rand, dezbracat acest ultim episod al acestei prime jumatati a celui de-al doilea sezon din Suits.

In primul rand, bunica lui Mike moare. Daca imi amintesc bine, parca am si zis intr-o recenzie de pe la inceputul sezonului ca mi se pare ca bunica lui are un rol prea proeminent, Obi-Wan Kenobi-like, cu sfaturi bune si mereu acolo cand are Mike nevoie de ea. Asa ca, la fel ca in orice bildungsroman bun, trebuia sa moara pentru a-i da ocazia protejatului sa evolueze. Astfel, atunci cand am vazut-o episodul trecut pe la birou, dupa o absenta de cateva episoade, si mai ales cand Mike uita de intalnirea pe care o avea cu ea, am zis: gata, caput, baba  da coltu’, o asteapta Scaraotchi cu piscoturi si lapte, vine coliva si ies la incalzire bocitoarele. Si, evident, la sfasitul episodului aflam ca s-a dus la parcul rece.

In prima parte a episodului vedem cum se descurca Mike cu vestea, si trebuie sa recunosc ca, dupa promo, ma asteptam sa fie mult mai distructiv. Chiar imi pregatisem un intreg speach cum ca e slab daca se lasa daramat de chestia asta. Adica, da, e o chestie nasoala, cu atat mai mult cu cat era ultima lui ruda in viata, si mai ales persoana care i-a fost mereu acolo, insa… people die. Ciclul vietii si toate alea, daca te lasi distrus de fiecare chestie de genul asta, ai sa petreci mai mult timp bocind mortii decat bucurandu-te de vii (suna mai bine in capul meu..:D). Nu zice nimeni sa nu tii doliu, dar fii profesionist, daca vii la munca, don’t bring your shit to work! Anyway, Mike a reactionat numai pe jumatate pe cat de distructiv m-as fi asteptat, si e bine ca s-a descarcat pe Harvey, si nu pe Louis sau Hardman, caci am fi asistat la un cu totul alt gen de telenovela.

Si-a uitat baticul de inmormantari acasa

Si apropo de telenovele, ne este prezentata Tess (??). Tam, nisam, uite fosta venita pentru coliva, si vrand, de fapt acadele. Mai exact acadeaua lui Mike. Daca in mare parte din acest sezon am fost scutiti de telenovela Mi-chel sau Ra-ke de sezonul trecut, iata ca ea revine in forta in acest pseudofinal de semisezon, condimentata cu doua bucati de tzatz… una bucata desperate housewife. Deci lasand la o parte toata treaba cu ba Rachel, ba Jenny, ba iar Rachel, ba Tess, ideea e ca asta din urma e casatorita. Adica avand in vedere ce s-a intamplat cu Trevor data trecuta, ce va fi acum cu sotul asteia? Jihaad :D? Mai mult decat atat toata treaba asta e rasuflata, e facuta, e deja-vu, incat nu m-ar surprinde daca sotul lui Tess e chiar Trevor!!!! It’s just wrong on sooo many levels. Seriosly, Mike, what is wrong with you? Chiar nu gaseste una singura, fara atas?

Poze goale cu violatoarea din Tulcea 

Dar sa trecem la chestii mai putin enervante, precum Louis si Hardman. In primul rand modul cum au incheiat plotul cu Hardman, intr-un singur episod, fara prea multe complicatii si cu un final “au trait fericiti pana la adanci batraneti”, desi entertaining pe moment, te lasa la final cu intrebarea: de ce au construit cu atata migala toata povestea asta pe parcursul a 9 episoade doar pentru a o finaliza practic in 5 minute? Si mai mult decat atat, la o a doua privire incepi sa vezi, chiar foarte clar, cat de putin plauzibile au fost cele 5 minute. Chiar nici un avocat din camera aia de parteneri, nu a fost macar putin curios sa vada ce scrie pe foaia aia? Cu atat mai mult Hardman. Practic Mike putea sa arunce pe masa compunerea lui din clasa a 4-a despre Alba ca Zapada si cei 7 Pitici Vanzatori de Cocaina (nu degeaba i se zice Alba ca Zapada :D).

Anywhore, sa trecem si la Louis, care dupa ce a evoluat constant de-a lungul sezonului, ajungand chiar placut la un moment dat, dovedeste in 42 de minute exact maxima House-iana: People don’t change! Si aici am fost dezamagit de scenaristi. Pe langa celelalte scapari din acest episod, in cazul lui Louis parca i-a scris rolul o cu totul alta echipa de scenaristi decat cea din primele 9 episoade. Si nu, problema nu e faptul ca a votat cu Hardman la inceput, partea aia era de asteptat si avea sens, avea logica, nu, partea de neinteles este ce a facut dupa ce Hardman a castigat votul, devenind practic lacheul lui. Louis a fost construit ca avand multe frustrari, multe pe buna dreptate, asa cum a fost episodul trecut, Jessica si Harvey fiind incapabili sa ii dea un motiv sa voteze cu ei, insa deep down, dupa primele 9 episoade parea ca este totusi ceva mai mult, ca este constient ca nu Hardman e solutia, ca tot ce vrea e sa se simta part of the team. Insa episodul asta a fost prezentat ca fiind nevastuica de sezonul trecut, fara nici o schimbare, controbaindu-i in mod, ce e drept, amuzant, lui Harvey prin birou dupa ce il umileste la fiecare colt, si apoi incercand sa il faca sa se pise intr-un pahar… ma scuzati… sa urineze intr-un pahar :D, pentru a scapa de el definitiv. Chiar si finalul se incadreaza in caracterul de nevastuica fara coloana, caci nu cred ca Louis a votat cu Jessica si Harvey dintr-un regasit simt al moralei si dreptatei, ci mai degraba a vazut ca se impute treaba cu Hardman si a intervenit instinctul de autoconservare. Ramane de vazut cum va evolua in a doua jumatate de sezon, insa eu unul sunt dezamagit.

  Why so serious?

Si nu in ultimul rand, sa vorbim si de Harvey putin, practic singura parte maienjoyable din episod, caci el e singurul care ramane …el. Harvey e Harvey si ramane awesome, fie ca vrea sa plece cu Jessica si cu juma de firma, ceea ce cred ca ar fi fost chiar fezabil, fie ca il intelege pe Mike si arata ca nici el nu e strain de partea mai putin ortodoxa a vietii. Cu ocazia asta aflam putin despre raposatul domn Specter Sr. despre care eu am inteles inital ca e sex phone player, si nu saxophone player, incat ma pregateam sa il caut in nomenclatorul de meserii, dar mai important aflam care e treaba cu desfacatorul de conserve. Poate nu ati vazut voi in episod insa, am disecat eu putin si am aflat pe surse smecheria cu desfacatorul. Asa ca fiti atenti, apropiati-va de monitor si brace yourself: ceea ce se face e ……si cam asta e treaba cu desfacatorul. Pretty awesome, nu? 

Anyhole, poate am fost prea dur cu episodul, el la prima vizionare e foarte bun, funny si serios exact atunci cand trebuie si cu happy ending tipic americanesc. Speranta mea pentru cea de-a doua jumatate de sezon e sa rezolve toata treaba cu Rachel repede si curat, pentru a ne putea concentra mai mult de awesomness-ul lui Harvey :D. Asadar ne reauzim in ianuarie cu restul de 6 episoade.