Nu e gay, e idolul la femei
Cu scuzele de rigoare pentru absenta indelungata, am decis totusi, sa nu las acest pseudofinal al semisezonului 3 sa treaca fara sa zic cateva vorbe. Insa, sincer, nu vor fi vorbe noi, pentru ca aparent scenaristilor le place sa se invarta in cerc.
Cred ca cel mai enervant este faptul ca nu exista o finalitate, o incheiere la ceva… la orice. Nimic nu e lasat definitiv in trecut, nimic nu e mort si ingropat. Cam asta este povestea si cu ce s-a intamplat cu Ava episodul asta si apoi cu Louis la Harvard. Dar ajungem la Louis mai incolo. Este un flux continuu de cand a venit Hardman: s-a ajuns la situatia cu Ava, pentru ca s-au ocupat de cazul ei in modul cum s-au ocupat, pentru ca lui Harvey nu i-a convenit fuziunea cu Darby, care a fost necesara pentru ca firma era vulnerabila dupa ce l-au dat afara pe Hardman, care le-a facut numai probleme de cand s-a intors, dupa ce fusese silit sa plece in primul rand de catre Jessica si Harvey, care venise la firma dupa ce se certase cu Dennis Cameron, din cauza caruia cazul Avei a fost problematic, ceea ce a determinat-o pe Ava sa il angajeze pe Tanner sa ii dea in judecata, Tanner avand la randul lui o problema cu Harvey. Se invart in cerc, recicland aceleasi probleme si aceleasi personaje. Si asta fara sa ajung si la Mike, si eterna lui problema cu Harvard-ul.
Lady Stonehart
Lasand la o parte furia Avei, pana la urma justificata, insa evident gresit indreptata, mi s-a parut ca acest plot s-a rezolvat in aceesi modalitate, in care s-a rezolvat si cazul ei de crima: prin rugaminti si apeland la moralitatea oponentului. Este un trend pe care l-am observat de cateva episoade, in care cazurile nu mai sunt rezolvate in moduri inteligente, apeland la subtilitati juridice sau la solutii la cre nu te asteptai, ci prin metoda: “Hai mai adversarule, te rog eu frumos, nu ne mai da in judecata, stii ca nu noi suntem de vina, ca noi suntem onorabili! Pretty please!” Atat cu Cameron cat si cu Ava, cam asta a facut Harvey. Din punctul asta de vedere sezonul acesta, pentru mine, este mai slab decat precedentele.
Si ca sa incheiem cu Harvey, ajungem si la partea sentimentala, care in cazul de fata se numeste Scotty. Alaturi de Donna, cred ca Scotty este printre prezentele feminine pozitive din serial. Spre deosebire de Rachel si de Jessica, imi place cum este construit personajul ei, si intr-un final cred ca se potriveste bine cu caracterul lui Harvey. Problema este insa la Harvey de data asta, care, asa cum insusi afirma, isi tine partea personala intr-o parte si partea profesionala intr-o alta parte, cat mai departe. Numai ca el cam uita sa dea si pe la partea personala, cel putin nu mai mult de 5 minute, dupa care revine pe Turbo Professional Mode. Cel mai probabil este un mecanism de aparare, unul pe care nu pot neaparat sa critic foarte aspru. Fiecare are un astfel de mecanism, iar innecarea intr-un ocean de munca in dauna vietii personale, este poate, printre cele mai intalnite. In cazul lor, insa, Harvey si Scotty sunt si pe acelasi palier profesional, ceea ce, zic eu, este un plus pentru relatia. Harvey, nu cred ca ar respecta pe cineva care sa nu fie la acelasi nivel profesional cu el, sau poate chiar mai sus, cel putin nu pentru o relatie de lunga durata. Iar Scotty este tocmai buna pentru asta.
In antiteza este Rachel. Copilaroasa, sub nivelul profesional al lui Mike si sincer, nu printre cele mai frumoase cu care a fost el. Tess mi s-a parut mai buna. Si cu toate acestea, nu ea a fost cea care s-a comportat imatur in acest episod. Framantarile adolescentine ale lui Mike au servit numai pentru a accentua ca Mike nu este o varianta mai tanara a lui Harvey, ci in continuare se incearca a-l contura ca fiind moral superior lui Harvey desi intr-un final nu este. Poate vorbeste cinismul House-ian din mine, insa intotdeauna i-am apreciat mai mult pe cei care au fost onesti si au spus: “da, eu ma pun mai presus pe mine si ceea ce vreau eu” decat pe cei care au negat acest lucru reprezentandu-se ca modesti si altruisiti, si poate chiar incercand sa fie asa, insa avand conflicte interioare intense pentru ca in final, prin actiunile lor, sa ajunga tot sa se puna pe ei insusi pe primul loc in dauna altora. Cam asa este si cu Mike, pe care scenaristii vor sa il suie pe postamentul moral doar pentru a face o poveste de dragoste tipic americana in care el o vrea, ea il vrea, el se comporta ca un idiot, realizeaza ca a fost un idiot, isi cere scuze, si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Singurul lucru de apreciat din acest episod este modul cum a profitat Rachel de scrisorica aia pentru a o face pe Jessica sa o angajeze desi nu se duce la Harvard.
Iar am uitat masina de facut namol in priza
Si ajungem si la Louis, probabil singurul personaj mai important de la firma care nu stia de Mike. Era extrem, si subliniez extrem de previzibil inca de cand Louis si Sheila il descopereau pe tanarul cavaler Louis in camera ei de hotel, ca va ajunge intr-un fel sau altul sa ii descopere trecutul, sau mai degraba lipsa trecutului lui Mike. Dar pana acolo am trecut printr-o mica telenovela, in stilul Louis Litt, si cu ei doi, dar pot sa zic ca in cazul lor mi s-a mai entertaining decat intre cea dintre Havey si Scotty si cu siguranta decat Mike si Rachel. Iar cuplat cu numele ei, Sheila Zsazs (pronunt la fel ca Sheila’s Ass, giggity giggity :D), este cu siguranta cea mai amuzanta telenovela. Cat despre faptul ca Louis i-a descoperit secretul tot ce pot sa zic este: join the club. Pastrand proportionalitatea, e ca atunci cand Hank a aflat cine e Heisenberg, in Breaking Bad. Pe langa faptul ca este tema recurenta a serialului, este si amenintarea cea mai goala din tot serialul. Da probabil o sa fie problematic o perioada, dar e clar ca nu o sa existe consecinte permanente. E clar ca Mike nu o sa ajunga la parnaie. Este totusi un serial fara schimbari socante, ireconcilibile, ca Lost, sau macar The Good Wife, in care sa se poata intampla anumite rasturnari de situatie definitorii pentru soarta tuturor. Asa ca, din partea, tot ce pot sa zic este: si ce? Cu atat mai mult cu cat este vorba de Louis, despre care am vazut de-a lungul timpului ca are si o parte umana. Poate mai e suparat ca Mike l-a ales pe Harvey in dauna lui (un alt exemplu ca serial este totusi stabil), dar dupa ce o sa il abureasca Donna, dupa ce o sa il ia Harvey la rost si dupa ce o sa il ameninte Jessica, o sa devina cel mai bun prieten al lui Mike. Asa ca repet: si ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu