joi, 11 septembrie 2014

The Good Wife – 1×22 “Hybristophilia”

Am vazut un episod ciudat si surprinzator de moale pentru asteptarile mele legate de procesul in care Peter este achitat: verdictul ne este comunicat prin telefon. Dar aparentele pot insela, iar episodul aduce mai multe lucruri interesante decat pare la prima vedere, e necesara depasirea unor prejudecati si mecanisme automate de apreciere, care s-au manifestat si la Peter, si la Eli, si la multi altii.
Alicia e convinsa de Kalinda sa-si serbeze intr-un bar ramanera in firma, dar Will o suna ca sa-i dea alta treaba. Una chiar urata, care-l aduce in prim-plan din nou pe ciudatul Sweeney, cel care face glume morbide, cel cu inclinatii sexuale cel putin ciudate, aproape imposibil de suportat de toata lumea, cel pe care Alicia l-a aparat in episodul 13 intr-un proces legat de moartea sotiei sale. Acum e gasit legat cu catuse de o tipa omoarata cu cutitul si tot ii arde de ironii macabre. Ajutata ca de obicei de Kalinda, Alicia face progrese si il infrunta chiar si pe Childs pe care-l intalneste in drum, dar descopera o alta manevra murdara pe care o face Will cu proaspatul asociat Julius, optand pentru interesele financiare ale firmei in detrimentul apararii clientului ei. Totusi il cam soarbe din ochi pe Will si se bucura cand e apelata, asa ca il anunta ca e gata sa reia discutarea relatiei lor din punctul in care fusese intrerupta. Nu mi-a prea placut aceasta turnura, si inclin sa cred ca tot show-ul de data trecuta cu alegerea dintre Alicia si Cary a fost pus in scena de Will si Diane. Adica Will pare sa-l favorizeze pe Cary in timp ce Diane o amenita clar ca n-are sanse decat daca cedeaza principiilor morale si aduce clienti in firma cu ajutorul relatiilor lui Peter. Cred ca toate astea au fost o strategie s-o preseze pe Alicia, care nu banuieste nimic deoarece e prea cinstita sa imagineze asa ceva. Oricum, strategia a functionat, caci si acum Alicia se foloseste de numele lui Peter ca sa-l ameninte pe Childs si sa-si apere clientul cel nesuferit. Sweeney chiar isi omorase sotia in celalat proces, dar acum pare in ochii Aliciei aproape nevinovat, asa ca-i multumeste pentru ca a ramas cinstita. Culmea ironiei, nu-i asa ? Ironic de la cine vine aceasta apreciere, de la un aspirant la postul lui Hannibal Lecter, alaturi de Jodie (Alicia) Foster. Ironic si  momentul ei, tocmai acum, cand Alicia se trezeste urland (si nu dansand) cu lupii Peter-Will- Diane-Childs-Cary. Acelasi Cary care mi-a devenit iar antipatic, batand palma cu Childs. Dupa rapiditatea cu care a raspuns propunerilor, se pare ca tradarea era premeditata.
In procesul lui Peter apare o alta dandana, zapacita avocata Tascione din episodul trecut, care are un stil asemanator lui Columbo din anii ‘70, daca-l stiti, un anonim pe care nu dai doi bani, cu fastaceli jenante, dar care-si face bine treaba. Avocata aparent naiva calca pe nervi pe toata lumea, inclusiv pe Peter, care nu da pe ea nici o ceapa degerata. Interesante mi s-au parut reactiile lui Eli, cand cu ochii dati peste cap de ineptiile auzite chiar in timpul procesului, cand un zambet amuzat si cel putin apreciativ cand o vede reusind o victorie rasunatoare printr-un comportament ridicol. Gasim aici, intr-o alta replica memorabila si cu inteles multiplu, o cheie esentiala care-i explica jocul: “They’re not looking”. Unii isi ascund adevarurile, inchizand toate portile, precum face Kalinda. Altii, ca Sweeney si Tascioni, afiseaza un avatar socant sub care se ascund lucruri nebanuite. Chiar si sub un grefier cu rol de reportofon se poate ascunde o psihopata bolnava de hybristophilia. Numai Alicia afiseaza uneori acea figura impietrita de poker, dar in rest, o citeste oricine vrea s-o faca. Asta-i dezavantajul onoarei in vremurile astea, te face sa fii luat de fraier.
In timpul procesului lui Peter, apare si o conspiratie a lui Childs cu febeista care se dadea la Kalinda, ceea ce-i da de lucru si lui Eli. Totusi rolul FBI-ului pare mult mai important si amenintator pe viitor, fiind discret pana acum doar pentru ca asteptau ca Childs sa-l termine pe Peter, asteptau ca “sarpele sa-si muste coada” pentru a fi capturat mai usor. Chiar victoria lui Peter mi s-a parut prea accidentala, fara incarcatura emotionala de pana acum, fiind nesigura pana la descoperirea mai mult intamplatoare a avocatei zapacite.
Am remarcat o scena plina de intelesuri, care apare evident in ultimele 7 minute. La serbarea victoriei lui Peter, Alicia asista de la (mare) distanta, apoi merge in bucataria plina cu resturi, langa copii. Intrebata ce urmeaza, raspunde amar: “Facem curatenie (clean up)”. Apare soacra cu o “incurajare”: “Asta-i soarta noastra (ca bune neveste), stam in umbra, zambim, ingrijim, alinam, dar suntem mereu la datorie… Are nevoie de tine.”. Dupa mine, o emblema invechita si demodata intr-o lume care are nevoie de femei puternice precum Kalinda, care sa mearga alaturi de, si nu in urma celui iubit, pe care sa-l sustina cand are dreptate si merge drept
Premiul episodului merge la zapacita afona in calculatoare, care i-a pacalit pe Peter, Eli si pe Childs. Un joc incredibil cu o replica de milioane la apostrofarea judecatorului la o intrebare retorica: “- Ma intrebati pe mine ? – Nu, dar puteti raspunde daca vreti.” :

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu