Dacă episodul trecut a fost despre Alicia şi relaţiile ei, acesta este centrat pe Will in 40 de minute pline si dinamice, finalizate, evident, prin orgasmul ultimelor 7 minute. Will vine cu o nouă aparenţă nonşalanta, jucându-se cu o minge de baseball în faţa unei ziariste drăgălaşe care-l consideră sexy, chiar dacă a mai coborât 3 poziţii in topul holteilor interesanţi din Chicago. Aterizarea acesteia în patul personal a făcut ca părerea despre sine să-i crească suficient de mult încât să ridice picioarele pe masă în faţa Dianei într-o altă sugerare de falsă putere tipic americană, ba chiar şi în faţa durei judecătoare militare în sala de judecată, chiar dacă asta l-a dus într-o celulă.
Interesantă remarca Aliciei despre vizitele în închisori, mai întâi pe Peter, iar acum vine rândul lui Will. Motivele sunt, însă total disproporţionate, iar asta spune mult despre diferenţele dintre cei doi pretendenţi la inima ei: detronarea unui DA printr-o manevră politică faţă de o îmbufnare adolescentina gen “îmi iau jucăriile şi-am plecat” fiindcă s-a săturat să fie pus la punct în faţa femeii pe care şi-o doreşte, dar lasând-o pe Alicia să se descurce cum poate. Are dreptate Diane spunându-i whim, adică toană sau capriciu. Românii ar spune că-şi bagă picioarele, dar el şi le trânteşte pe mese.
În firma cu un nume nou şi destul de grăitor pentru jocul intern al puterii, Bond&Restul, Will o trădează şi pe Diane în (nu prea noua după cum se pare) amiciţie cu noul partener. Acesta îşi întăreşte poziţia aducînd un client gras, iar această postură de superioritate este demonstrată şi de comportamentul angajaţilor aduşi de el: în episodul trecut o bârfesc pe Alicia aproape pe faţă, iar acum dau buzna cu tupeu peste cei trei “asociaţi” ce discutau despre importantul client. Bond îşi mai ia libertatea să-i impuna Aliciei ajutorul Kalindului adus de el, care se dovedeşte inteligent, descurcăreţ şi util (I know). Noutăţile aduse de (încă antipaticul) Bond par însă justificate şi benefice financiar, faţă de clienţii vechi ai firmei Lockhart&Parker sau cel actual al lui Will, departe de a fi o mina de aur. În primul sezon, credeam că Will dorea să ajute pe oricine, mai mult decât să câştige, dar falimentul evitat în ultimul moment şi comportamentul actual îmi dovedeşte doar naivitatea deciziilor lui în această direcţie. Cred că-i seamănă tatălui său, care făcea şi el numeroase cheltuieli nejustificate. Nu ştim încă ce gânduri are Will cu privire la noul asociat şi la vechiul asociat, Diane, care bănuia ceva încă din episodul trecut. Cert este că i-a pierdut încrederea. Vechea alianţă W-D se destramă la fel ca asocierea trecutei firme Parker-Lockhart, şi se conturează lupta pentru câştigarea noului venit. Deocamdata Will-Diane: 0-1
În opoziţie cu trădarea lui Will, apreciez totodată onestitatea Dianei, care câştigă pe drept încrederea noului client.
Tot în forţa se desfăşoară şi procesul militar: primirea ostilă pe teritoriul lor, mutarea la masa mai îndepărtată, răcnetul la intrarea ţâfnoasei judecătoare, care chiar are nevoie de Colon Cleanser ;-), precum şi întregul proces în care ţivilii sunt nişte nepoftiţi inferiori.
Asta până cănd Alicia se ridică şi preia conducerea şi le dovedeşte că le-a învăţat limbajul şi stilul la care Will nu s-a putut adapta. Astfel reuşeşte să-i învingă cu propriile arme pe terenul lor, stârnind chiar admiraţia judecătoarei căreia îi scapă câteva priviri apreciative la adresa ei. Cu această ocazie admir onestitatea răspunsurilor lui Carry, chiar dacă prin acestea, îşi semneaza insuccesul pentru a doua oară cu acelaşi acuzat – făcut şah mat de două ori pentru acelaşi caz – double jeopardy
De remarcat în treacăt: surprinderea Aliciei când îşi dă seama că Will nu e singur în dormitor, schimburile de ocheade între Kalinzi, surprinderea avocatului militar la deliciile serviciului civil analog (iPad, struguri multicolori), ajutorul decisiv al Kalindei în ciuda respingerii şi jocul tot murdar al lui Childs, care trece la atacuri personale în familia Florrick, în timp ce Peter îşi păstrează verticalitatea (la fel ca Diane). În plus, Buna Soţie apără un presupus (iniţial) ucigaş de soţii. Şi nu în ultimul rând un Eli Gold, care n-a prins o zi prea fericită şi care ne apare panicat, darâmând şi avertismentul la precauţie (excelent apropo!).
Replica episodului aparţine Aliciei: “I thought I was done visiting men in prison – credeam c-am terminat de vizitat bărbaţii în puşcărie”
Leit-motivul episodului a fost adaptarea sau inadaptarea. A tandemului W+A la rigorile juridice in armata, JUG. A intregii firme LH la modernismul adus de noul partener: paperless vs paper. A lui Eli la noi moduri de lupta politica.
Dar premiul merge, în ciuda negativităţii personajului, la Becca, puştoaica isteaţă care l-a lucrat elegant pe sărmanul Eli pe ambele fronturi, atât direct chiar din biroul supervizat chiar de el, cât şi prin manipularea tânărului Florrick. Trebuie să recunosc, e o scorpie de mare clasă. Şi încă n-a terminat nici liceul! Deh, Obama Generation… Jocurile video s-au demodat şi au fost înlocuite de uneltiri aruncate pe bloguri, Twitter sau YouTube
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu