Revenge – 3×14 “Payback”

Şi iată că reîncep recenziile la Revenge după o pauză în care ce e drept nu i-am simţit lipsa. Încep să îi doresc finalul serialului ăstuia pentru că sezonul acesta e cât de neclar, lipsit de inspiraţie se poate.
După episodul în care Emily a fost împuşcată se pare că scenariştii au rămas complet fără inspiraţie. Şi nu cred că sunt singura care crede asta. Răzbunarea dragei noastre Emily trebuie să se sfârşească odată pentru că nu mai văd în ce direcţie ar putea continua.

Reluând un pic şirul evenimentelor e bine că scenariştii nu au exagerat întratât încât să o facă pe aceasta să ajungă în pat cu Conrad. Interesantă revenire a primei lui soţii, deşi era cât de previzibil posibil de cum a pus primul pas in Stoaway că e mama lui Jack. Mă întreb acum dacă există vreun copil în seria asta care să aibă aceiaşi părinţi pe care îi ştia de mic. Poate nici Daniel nu e întru totul al Graysonilor.
Emily a primit poate cel mai prost material genetic şi din prisma asta ar trebui să fie încântată că nu va avea copii. De la tatăl ei a fost împovărată cu o răzbunare care după mine nu îi aparţine de drept, iar de la mamă cu o tulburare psihică ce îi întunecă judecată şi care probabil o va duce şi pe ea într-un azil. Încerc să îmi dau seama exact ce anume caută cealaltă Emily să facă: mai întâi plantează sabia lui Aiden, apoi se ceartă cu Nolan, apoi îi spune lui Aiden că îl iubeşte, care e scopul acestei duble personalităţi până la urmă? Sau doar a fost adaugată de ABC doar aşa pentru că a văzut că prinde la Pretty Little Liars?
Relaţia lui Jack cu Margaux merge înainte ba chiar aceştia sunt gata să se mute în casă nouă împreună cu Carl. Cred că la ora asta sunt singurii fericiţi din serial, deşi Margaux s-a ales cu tata Grayson pe cap.
La Aiden se vede că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. După ce episodul trecut a încercat să scape basma curată, episodul ăsta vede şi el că ulciorul nu merge de multe ori la apă şi Niko e ferm hotărâtă să se răzbune pe adevăratul făptaş. Evident Emily, ca un făt-frumos care susţine puterea feminină a zilelor noastre îl salvează pe gentelmenul aflat la grea cumpănă.  Dacă ar fi avut şi happy-endul de după, ar fi fost clar scenă de basm. Nici măcar Nolan nu a strălucit episodul ăsta făcându-l cât de cât suportabil.
Sunt curioasă câte crime e dispusă să îşi mai ia Victoria în cârcă doar doar reuşeşte să doarmă şi ea liniştită noaptea fără a mai fi urmărită de tot felul de fantasme ale trecutului. Prima oară l-a abandonat pe Patrick, apoi David Clarke, Lydia, a împuşcat-o pe cea care conducea Convenţia (cred că aşa se numea organizaţia), acum tatăl lui Patrick şi vă rog dacă vă mai amintiţi scrieţi în comentarii. Femeia asta ar trebui să stea ani buni la închisoare dar reuşeşte de fiecare dată să cadă în picioare exact ca o pisică şi cele 9 vieţi ale ei. Şi se pare că oricine intră în plasa ei atent ţesută pierde orice şansă la fericire, începând cu ea. Să vedem ce va face acum când a rămas fără casă, Patrick este urmărit de crima comisă, iar divorţul cu Conrad terminat.
Charlotte e de o naivitate rar întâlnită. Mă întreb care anume e scopul ei acum în serial. Probabil să mai încurce şi ea puţin firele pentru că altceva nu văd a face, iar încrederea ei oarbă în Daniel e de-a dreptul enervantă.
Black-outurile astea a lui Emily cred că sunt debusolante şi pentru scenarişti pentru că am văzut ceva greşeli de montaj în cadrul lor, pe care deh nu le-am putut ierta. Poate că sedativul administrat lui Aiden are şi funcţia de a-l bărbieri în acelaşi timp, sau Niko, în grija ei de a-l omorî l-a ferchezuit mai întâi că deh timpul trebuia să treacă până să fie descoperită de Emily.
În speranţa că episodul următor va mai repara lucrurile, ne despărţim săptămâna aceasta cu gânduri paşnice şi ne dăm silinţa a ne întâlni şi săptămâna următoare.