C’mon, you know you want to!
Deci imi place. Imi place din ce in ce mai mult. Mai trebuie lucrat pe ici pe colea, dar episodul de saptamana aceasta ne arata ca serialul merge intr-o directie buna.
Toate aspectele conteaza, chiar si cele care par complet pe langa subiectul principal. Cel putin asta vrea sa ne transmita episodul de saptamana aceasta. Avem astfel o tranzactie importanta pentru una din cele mai vechi companii reprezentate de Harvey, o cina pentru colegii de birou, si complicatii personale pentru Mike.
In primul legat de McCarran Motors, cazul ne arata ca la un moment dat Harvey chiar se atasa de cazurile sale si mai ales de clienti, si in speta de raposatul CEO de la MM, caci acum vrea sa salveze compania de o decizie proasta ce urmeaza a fi facuta de noul CEO. Asa ca o face in stil propriu, adica incearca sa isi saboteze propriul client. Ceea ce vedeti ca face Mike, ca doarme doar cate o ora pe noapte, facand research si cautand chichita din sute de documente, nu este o exagerare ci, mai ales in tranzactiile mari, se pierd nopti intregi lucrand, cautand si rasfoind contracte, legi si intelegeri, totul pentru a face cat mai rentabila afacerea si a o pune la adapost de eventuale litigii. Asa ca probabil v-ati intreba de ce? De ce sa pierzi atata timp, sa sacrifici orice dram de viata personala pentru niste persoane care nici nu dau mana cu tine la sfarsit. Raspunsul: pentru ca in final sa poti sa scoti un iepure din joben (cum ar spune Denny Crane) si a face imposibilul o realitate dura pe care sa i-o arunci in fata celui ce a refuzat sa iti intinda mana, si sa pleci stiind ca tu ai fost cel mai bun din incapere. Asta si desigur numerele cu foarte multe cifre de pe factura de apoi.
I heard that!
Imi place chimia dintre Harvey si Mike. Imi place schimbul de replici dintre ei doi si faptul ca in final Harvey dovedeste din nou ca este un invatator bun. De asemenea imi mai plac si sclipirile care ii vin lui Harvey pe sfarsit si cu care rezolva cazul. Imi amintesc oarecum de House, care si el in mijlocul unei conversatii despre cu totul altceva, il loveste ideea precum TIR-ul o pisica pe autostrada. Nu imi place, in schimb, din ce in ce mai mult de Louis, care nu dovedeste altceva decat invidie nemasurata si prostie daunatoare pentru firma. As vrea sa il vad cu mai multa substanta, spre exemplu as accepta sa fie asa nesimtit cum e daca totusi l-am vedea ca un litigator destul de bun. Deci ceea ce vreau sa zic e ca as vrea sa vad si altceva la el, decat simplul fapt ca trebuie sa fie antagonistul seriei si sa se comporte non-stop ca atare.
Put it there buddy! Serious?
Cat despre Mike si aspectul personal nu prea pot sa zic ca sunt foarte incantat. Adica inteleg ca trebuie si altceva pentru a umaniza protagonistii, dar toata povestea cu patrulaterul amoros (Mike, Legal-Aid Girl, Blondie si Trevor) si aspectul cu Trevor, the weed dealer, care il trage in jos nu prea le vad rostul. Mi se par cliseice: el o place pe ea, ea e cu prietenul cel mai bun, prietenul cel mai bun e invidios pe el, si el nu o poate vedea pe cealalta care il place dar incearca sa il tina la distanta. Singura de care imi place e bunica-sa. Pare inteligenta.
Poate fi mai cliseic?
In final pot spune insa ca mi-a placut episodul per total. Povestile s-au legat destul de bine, dialogurile, mai ales dintre Harvey si Mike, cand ii reproseaza diferite lucruri precum ca nu stie nici sa se bucure, au fost si ele entertaining. Am mai remarcat (nu stiu de ce nu am remarcat de data trecuta) si intro-ul, care chiar imi place si mi se pare foarte potrivit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu