Revenge – 3×15 “Struggle” & 3×16 “Disgrace”

Telenovelă netelenovelă mie una mi-au plăcut episoadele astea două. Plotul întradevăr mai are nevoie de Jose Armando şi Maria Fernanda şi poate fi difuzat cu cea mai mare audienţă pe un post tv pe care-l ştim cu toţii, dar personajele şi felul în care sunt interpretate dau savoare serialului.

Mi-a revenit subit dragostea de Emily la fel cum i-au venit şi ei minţile la cap. Episodul 15 a fost well played de către Emily van Camp şi cred din cauza asta se află printre episoadele preferate din sezonul ăsta. Nu ştiu cum a fost pentru voi dar tristeţea care e în sufletul fetei după mii şi mii de lovituri primite e evidentă. Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă ar fi fost un fel de closure şi s-ar fi dus şi ea finally la mama cucilor cu Aiden şi ar fi lăsat baltă răzbunarea asta unde dovezile apar ca şi ciupercile după ploaie, să nu mai zic de personaje.
Ceea ce îmi place la personajul Emily e că femeia trece prin iad şi înapoi, are parte de o copilărie pe care nici în cele mai rele coşmare nu ne-o dorim dar găseşte putere în dragostea care o are pentru tatăl ei de a duce la final acest plan nebunesc de a dovedi că omul e nevinovat.

 Ironia sorţii ar fi ca la final să descoperim că de fapt omul chiar a avut treabă cu prăbuşirea avionului. Îmi mai place relaţia dintre ea şi Jack care sper să ajungă odată la ce ar trebui să fie că e dat de la începutul serialului ca ei să sfârşească împreună ca în basmele cu final fericit.
Am mai spus şi mai zic că Nolan e pentru mine Damon din Vampire Diaries. Deşi serialul ăsta a trecut prin momente de joc actoricesc şi plot groaznic am continuat să mă uit tocmai pentru omul ăsta. Personajul lui e sarea şi piperul serialului şi dacă mai are şi ceva vorbe de duh e numai bine. Îmi place devotamentul pe care-l are pentru Emily şi undeva acolo cred că el este de fapt umanitatea ce o ţine pe ea departe de a claca. E vocea aia uneori iritantă a raţiunii care spune: Stop! Până aici! Deci da, atâta timp cât Nolan e în peisaj o să aveţi recenzii la Revenge de la mine dacă nu se întâmplă alte neprevăzuturi.

Jack a evoluat frumos şi…s-a tuns fiind mai frumuşel decât înainte. Are el uneori momente proaste în care se crede Prâslea dar în rest mie una îmi place de el, cel puţin e mai agreabil ca Daniel pe care-mi vine să-l iau la pumni cu fiecare apariţie pe care o are. Sper ca relaţia Jack- Stacy să o ia pe un drum bun iar femeia să nu fie şi ea victimă colaterală în războiul Clarke- Grayson. Că tot am ajuns la Stacy, există vreun personaj în tot serialul ăsta care să nu fie legat măcar cu un vârf de unghie de povestea lui David Clarke? Cred că săracul bebeluş Carl e singurul care poate răsufla uşurat că în rest fiecare a mişcat măcar un fir de păr din capul omului care e mort deja de vreo 20 de ani.
Cât despre Aiden sunt sigură că vine el înapoi. Nu lasă el treburile pentru multă vreme decât dacă găseşte vreo ispăşire spirituală pe undeva prin Cali sau pe unde o fi el plecat.

Dacă am terminat discuţia despre tabăra adversă să întrăm în polemici şi cu clanul rival, al Graysonilor. Mi-a plăcut de Victoria tot episodul 15. Mi-a plăcut de umanitatea care a răzbătut din spatele măştii de gheaţă pe care o are. Mi-a plăcut de Madeleine Stowe şi de felul în care şi-a jucat rolul. Emoţiile pe care le-a resimţit în încercarea de a-l salva pe Patrick au fost veritabile şi pentru mine asta a făcut episodul 15 unul bun şi am înghiţit plotul fără a mă transforma în pelican. Se pare însă că ea e miezul tuturor relelor şi că oricine vine în Hamptons ştie cine e Victoria Grayson. Să nu mai zic de rochia cea neagră de la operă. Bravo ABC pentru costume! BRAVOOOO! Revenind la sentimente mai bune Victoria face ceva legături între Emily Thorne şi toată treaba făcută acum 20 de ani la deturnarea avionului. Nu ştiu încă dacă să-mi doresc să se prindă de adevărata identitate a Hărăpinei noastre sau nu dar vom vedea unde duce plotul telenovelistic.
Despre Grayson Senior ce pot să zic decât că omul ăsta nu poate să stea şi el liniştit şi să iasă la pensie. Cred că asta o să se întâmple atunci când îl scoate forţat Emily că altfel îşi bagă nasul peste tot şi încurcă toate iţele. Numai el ar putea alege să se răzbune pe soţia 2 folosind-o pe prima deşi nu o văd pe Stacy prea interesată de conacul Grayson. Frumos schimbul de replici dintre soţia 1 şi soţia 2. Şi odată cu Conrad îl avem intrat în scenă şi pe Pascal LeMarchal care se pare că a fost cel care a prezentat-o pe Victoria lui Conrad deşi ar fi vrut-o pentru el. Ar fi trebuit să şi-o păstreze din partea mea, dar aşa scăpa ABC de plotul unui nou serial. Chiar mă gândeam pe parcursul ăstor două episoade că ar fi un serial interesant dacă ar lua în seamă doar viaţa din Hamptons fără toată tura vura cu răzbunarea, voi ce credeţi?
Cum ziceam şi mai sus fiecare personaj care intră în serial l-a supărat cu ceva pe Clarke voluntar sau nu deci intră automat pe lista neagră a lui Emily. Vedem unde duc toate astea în episoadele următoare.
Tare bine îmi pare de Patrick. Bine că s-a deşteptat băiatul şi a plecat dus din Hamptons că poate are parte şi el de linişte şi pace şi nu mai e cum zicea Nolan executorul planurilor Victoriei. Bravo măi băiatule! Emoţionant mesajul pe care l-a lăsat mamei sale şi cred că e singurul care o iubeşte pe aceasta pentru ceilalţi copii ai ei, Victoria fiind doar o ustensilă în caz de nevoie cum a făcut Daniel în episodul 16. În general nu am dorinţe violente dar aşa îmi vine să îl iau la pumni pe omul ăsta de numa. Prost personajul lui, băiat răsfăţat care nu ştie pe ce lume trăieşte. Acum că s-a descotorosit de Emily poate se duce şi el cu Sarah în zările albastre deşi după discuţia lui cu Margaux nu prea cred.
Cred că e timpul să pun punct gândurilor mele pentru aceste două episoade cu scuzele de rigoare pentru întârziere şi în speranţa că şi voi veţi da frâu liber gândurilor referitoare la Revenge.