luni, 25 august 2014

Grey’s Anatomy – 10×22 “We Are Never Ever Getting Back Together”

grey1
You’re leaving. / Pleci.
Ce faci atunci când ţi se oferă ocazia vieţii tale? Ce faci atunci când ştii că ai putea avea tot ce ţi-ai dorit vreodată, dar asta ar însemna să lași în urmă tot ceea ce ai construit până acum? Ce faci atunci când ești conștient de faptul că viața ta nu va mai fi niciodată la fel?
Cristina Yang pleacă. Așa cum mulți dintre noi au bănuit, Burke a avut un rol in plecarea ei, dar a fost cu totul și cu totul neașteptat contextul în care aceasta va părăsi Sloan Grey Memorial. Plecată pe tărâm elvețian pentru a susține o conferință despre minunile pe care le-a facut cu printarea 3D a venelor-conduit, Cristina îl găsește la Zurich pe Preston, ajuns acum șeful unui institut de cardiologie, un adevărat spital al viitorului, unde tehnologia a ajuns la un punct în care participă efectiv în intervențiile chirurgicale.
Cristina este de-a dreptul fascinată de aceste lucruri, dar nu poate concepe ideea de a lucra din nou pentru Burke. După cum zicea și Meredith, Burke a rupt o parte din Cristina atunci când a plecat, iar Yang nu merită să treacă din nou prin același chin. Însă Burke este căsătorit, are o familie și este așezat la casa lui. Și noi, dar mai ales ea, am fost luați prin surprindere de ceea ce dorea, de fapt, acesta. Și oferta de nerfuzat a venit: dacă acceptă, Cristina ar putea deveni cea care va conduce institutul, având pe mâini tehnologia și materialele neceasare pentru a-și vedea visul cu ochii – printarea unei inimi funcționale. Mi-au placut foarte mult replicile dintre Grey si Yang (mai ales partea cu ciocolata), dar îmi doresc să nu fie acesta viitoarea modalitate de comunicare dintre cele două. Zis și facut, dar nu primim un răspuns clar din partea acesteia, în schimb reacția lui Meredith atunci când se întâlnește cu Yang la aeroport este de-a dreptul sfâșietoare. A fost nevoie doar de câteva cuvinte și de un schimb de priviri ca Mer să își dea seama că „persoana” ei pleacă.
grey2
Este visul oricărui medic de talia Cristinei să lucreze într-un astfel de spital, unde tehnologia este extrem de avansată și unde ceea ce pare imposibil prinde viață. Este meritorie această plecare. Merită să aibă tot ce e mai bun pentru viitorul ei ca medic.
grey4
Revenim în Seattle și ajungem din nou la cazul micuțului Braden. Miranda, după ce s-a lovit de refuzul părinților de a mai încerca tratamente experimentale pe copilul lor, a ignorat dorințele acestora și i-a administrat virusul HIV dezactivat, ceea ce a dus la îmbunătățirea stării de sănătate a lui Braden. Astfel, revine în discuție un subiect abordat des în universul Grey: ceea ce este etic vs. ceea ce este imoral, dar eficient – clasicul „scopul scuză mijloacele”. Tind să cred că Bailey a fost într-o oarecare măsură prea mândră de creația sa și voia cu orice preț să o aplice, fiind foarte sigură că tratamentul va funcționa. Norocul a fost de partea ei de această dată, dar nu se știe pentru cât timp.
Însă, cazul care reunește aproape toți medicii spitalului este cel al siamezelor Liz și Annie. O sală de operație plină, un staff de 40 de persoane și o multitudine de resurse materiale pentru ca separarea celor două să se facă cu succes. În astfel de condiții, organizarea este esențială, iar fiecare medic are sarcini precise: Derek și Amelia se ocupă de separarea creierelor celor două,Meredith și Richard cultivă venele artificale care vor fi folosite pentru una din gemene, Callie realizează părțile din craniu, iar Jackson se va ocupa de partea estetică a întregii intervenții. Pe scurt, un adevărat angrenaj și un eveniment pentru întreg spitalul, umbrit într-o oarecare măsură de durerosul adevăr: există „geamăna A” și „geamăna B”, cele două fiind clasate în funcție de șansele de supraviețuire. Practic, dacă lucrurile se complică, „geamăna A” va primi toată atenția și eforturile medicilor. Însă soarta are alte planuri, iar cele două litere nu mai au niciun rost atunci când rolurile se inversează. Ca-n viață.
grey3
April și Jackson au ajuns la un punct comun. Deși April a avut o atitudine foarte haotică și nu își putea pune ordine în gânduri, Jackson a reușit să o aducă cu picioarele pe pământ, arătându-i că până și divergențele (și diferențele) religioase au o rezolvare.
Richard încearcă să deschidă ochii mai marilor spitalului, făcându-i să conștientizeze că, odată răspândit zvonul cum că un medic al Sloan Grey Memorial nu va putea câștiga vreodată un Harper Avery, medicii vor pleca. Iar toată această furie pe fundația care a salvat spitalul este revărsată asupra celui mai apropiat Avery: Jackson. De apreciat însă faptul că April i-a luat apărarea soțului ei, care chiar nu este vinovat în acest caz.
Așadar, ce faci? Lași totul în urmă și o iei de la capăt, având ocazia să îți îndeplinești visul de-o viață? Îți iei inima în dinți și te pregătești pentru noi provocări, chiar dacă asta ar însemna să fii la mii de kilometri de ceea ce ai realizat până acum? Ce faci, pleci?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu