Hello Qetsiyah! You sure look familiar!
Stefan s-a trezit si nu este asa de grav pe cat ne asteptam saptamana trecuta. Ripper nu s-a intors, dar si dupa 3 luni de inecuri repetate, parul lui Paul Wesley arata FABULOS.
Al treilea episod al sezonului 5 are rolul unui information dump: sa aflam toata povestea primului triunghi romantic din toate timpurile: Qetsiyah, Silas si Amora. Din cauza lor avem doppelgangers si toate nebuniile astea. Bineinteles, Grecia antica arata de fapt ca o padure din statul Georgia (care la randul sau arata ca o padure de pe langa Vancouver). Padurile sunt la mare cautare pentru orice serial cu tenta supranaturala/science-fiction. Dar daca putem sa trecem cu vederea bugetul limitat al TVD si ridicolul inerent situatiei (TOGA! TOGA! TOGA!) cred ca vom descoperi ca flashback-urile au fost geniale prin mesajele subtile de rang meta pe care le-au transmis.
Quetsiah/Tessa si Stefan au reusit sa ne mentina atentia pentru ca pe de o parte ne-au spus lucruri pe care aveam nevoie sa le stim ca urmaritori ai serialului. Tessa parca a vorbit cu vocea fanilor de cateva ori, iar de aici calitatea meta a episodului.
“It was like watching a soap opera, except boring and without volume control.” – Exact asa ma simt si eu uneori cand ma uit la The Vampire Diaries.
“You and I are the conflict that makes it interesting” – Exact asa simt si eu in privinta lui Damon.
Tessa (e mai usor de scris decat Q-something, asa ca lasati-ma in pace) m-a cucerit cu comentariile ei referitoare la stalkerirea cuplurilor de doppelgangeri de-a lungul mileniilor dar are potentialul adevarat de a fi un villain-femeie bun. Este o vrajitoare capabila care deja l-a incapacitat serios pe Silas. I-a taiat inima Amorei, deci ar putea fi la fel de vicios ca Niklaus. Si pe deasupra, este complet dezaxata deci niciodata nu o sa stii ce face.
Problema pe care o am cu Tessa este aceeasi pe care o am si cu Silas: pentru niste fiinte de cateva mii de ani, suna exact ca niste 20-somethings.
Avand in vedere ca am avut atate informatii de procesat in acest episod, distributia s-a limitat la doar membrii triunghiului romantic si Matt care s-a dezvaluit a fi un termos-uman pentru cafeaua fierbinte spirituala a lui Gregor. Evident imi pare rau pentru Matt, singurul om get-beget ramas in Mystic Falls. De obicei il laud pentru calitatea lui de a ramane nealterat de bazaconii supranaturale, dar de data aceasta a functionat impotriva lui pentru ca nu are pic de aparare in fata aceluiasi supranatural.
Damon a trebuit deja sa-si inghita nervii si anxietatea in primele doua episoade ale sezonului, vizavi de legatura dintre Elena si Stefan care a persistat. De data aceasta insa Damon este pus in fata destinului. Ca in cartea aia a lui Liviu Rebreanu (Adam si Eva pentru necunoscatori), se pare ca Stefan si Elena fac parte dintr-un update al naturii, care-si aduce aminte din cand in cand sa ca are un bug de reparat. Le este sortit sa se intalneasca si sa se indragosteasca si sa moara tragic, sau ceva de genul. Iar Damon e acolo to keep things interesting.
Ma intreb cat rahat trebuie sa inghita Damon pana cand sa clacheze in cele din urma si sa devina he’s old evil self. Pe moment, imi place ca a reactionat cu “screw you destiny”, desi mi s-a parut super aiurea ca Elena sa-l ignore TOTAL cand a vazut ca Stefan era ranit. Atat de aiurea a fost scena respectiva incat eram convinsa ca Damon viseaza, sau e invizibil, sau ceva care sa explice comportamentul de bitch al Elenei.
Chiar daca nu sunt fana Stelena deci nu ma doare in mod special, recunosc ca revelatia ‘destinelor unite’ loveste grav in relatia celor doi indragostiti originali. Nu mai este interesant pentru mine. Este usor sa zici ca au un destin unit, pentru ca asta inseamna ca nu prea trebuie sa lucreze ca sa fie impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu