Revenge – 3×10 “Exodus”

Cred că episodul acesta m-a lăsat puțin speachless. Nu pentru că într-un final am aflat cine a împușcat-o pe Emily ci pentru că speram, chiar speram ca răzbunarea asta să-i iasă și următoarele episoade să se  axeze pe relația ei cu Aiden și de ce nu pe încercările lui Jack de a o recupera, pentru că îmi mențin ferm opinia că în final ei doi vor fi împreună. Dar parcă aș vrea odată finalul ăla.

Episodul începe frumos, cu nunta mult așteptată din Hamptons la care Emily chiar reușește să o aducă și pe Victoria așa încat totul pare a fi pe făgașul normal. Ba chiar la început avem și o scurtă recapitulare a ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de fapt. Și tare bine ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat.

Nu-i așa că arată tare bine? E și evident după câtă muncă a fost depusă pentru nunta anului. Până acum se pare că Emily, maestră a planurilor bine puse la punct poate să se bucure că răzbunarea ei va fi dusă la capăt. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg şi nu contează de câte ori Revenge a vrut să demonstreze că planurile sunt mereu îndeplinite.
Încă de la începutul episodului viitoarea mireasă a simțit că are nevoie de o încheiere, un rămas bun de la toate persoanele importante din viața ei. Dacă întâlnirea cu Jack  mi-a confirmat faptul că amândoi, oricât încearcă să nege au sentimente unul pentru altul, una cu adevărat sensibilă și bine jucată a fost cea dintre Nolan și Emily.

Nolan a fost cel care a ajutat la formarea lui Emily cea de azi, a femeii puternice care e gata să joace orice carte pentru a ajunge la scopul dorit. Nolan a fost prietenul care no matter what a fost alături de ea chiar dacă a avut de înfruntat închisoarea, pierderea companiei și chiar pierderea ei în momentul în care este de acord cu Aiden (sezonul trecut). Pentru mine, Nolan este prietenul care fiecare din noi și-l dorește și de asemenea personajul care a evoluat cel mai mult de la începutul serialului. Cu siguranță ne amintim cu toții de încercările lui din primul sezon de a înțelege planurile lui Emily și mai ales știm că el este cel care știe să o țină cu picioarele pe pământ atunci când sentimentele îi întunecă judecata.
Emily chiar reușește să-i spună lui Charlotte cât de mult o iubește, iar privirea ușor șocată și de ce nu inocentă a acesteia m-a dus cu gândul la cât de mulți oameni inocenți au fost prinși în acest schimb de focuri al răzbunării: Amanda, Charlotte, Părintele Paul, Declan, Padma și lista poate continua. Întrebarea care se pune este: merită? Eu am ajuns după sfârșitul episodului acesta spunând că nimic nu poate justifica distrugerea atâtor alte vieți, mai ales când se pare că răzbunarea lui Emily e un cerc vicios.
Deși inițial, Lydia obține casa de pe plajă în schimbul fotografiei compromițătoare, aceasta ajunge în mâinile Victoriei, după ce Conrad, având un moment de claritate sau cum vreți să îi spuneți, o acceptă pe Lydia în viața lui cu același statut pe care aceasta îl avea înainte: femeia pe care o vrea lângă el.
Și de aici se schimbă lucrurile. În primul rând Emily face o greșeală enormă crezând că planul ei nu mai poate da greș și anume aceea de a recunoaște că nu este însărcinată și că sarcina a fost doar un pretext. (Așa sunt și eu lămurită, Iustina).
Daniel, aflat pe bord pentru că tocmai primise un apel referitor la încercarea Sarei de a se sinucide( de precizat că întreg episodul Daniel s-a simțit ca prins într-o capcană, ba chiar i-a lăsat voicemail-uri Sarei pentru care are sentimente puternice) este martor la întreaga discuție și beat fiind nu mai răspunde de acțiunile lui și este cel care, da cel care, o împușcă pe Emily.

Din punctul meu de vedere, toată scena este forțată rău, dar apreciez încercările protagoniștilor de a o face cumva reală, dat fiind că în viața reală cei doi sunt împreună. Reacția lui Daniel de după dovedește că este un Grayson care poate face rău cu mult sânge rece.

Episodul se termină cu Aiden și Jack pe plajă care realizează că planul a decurs cum  nu se poate mai prost și că Emily a avut parte de ceva gloanțe reale după ce la locul întâlnirii ajunge doar rochia acesteia.
Cam acesta a fost mid-season-ul sezonului trei. Nu pot spune că a fost un episod plin de suspans sau total neașteptat, pentru că pe undeva eram sigură că dramă o să fie din plin. Un lucru bun e că există o oarecare evoluție, dar trasul acesta de păr al plotului din primul sezon până la sezonul 3 e deja prea mult și ABC riscă să piardă ceva audiență dacă nu se redresează.
Sper ca a doua jumătate de sezon să aducă episoade mai bune și sunt oarecum încântată că pauza nu e prea mare, deși promo-ul pentru episodul 11 nu mă încântă prea tare.