Progress looks like a bunch of failures/progresul este ca o grămadă de eșecuri.Cu toții ne-am simțit la un moment dat „blocați” într-o anumită etapă a vieții. Când știm că trebuie să mergem mai departe, să trecem peste, dar mereu intervine ceva și nu putem să o facem. Ei bine, așa cum a zis și Meredith în monologul său final, nimeni nu a zis că va fi ușor. Dar, în același timp, nimic nu este imposibil. Chiar și în momentele în care îți fuge pământul de sub picioare,trebuie să știi să îți ridici fruntea – luminița de la capătul tunelului este acolo. Trebuie doar să fii suficient de curajos astfel încât să o vezi. Făcând asta, jumătate din drum este deja parcurs.
Competiția Meredith – Cristina de utilizare cât mai eficientă a imprimantei 3D este din ce în ce mai acerbă – și, de data asta, transmisă live. Mer începe să revoluționeze medicina cu pași mici, dar siguri, în timp ce Yang, cu hotărârea ei specifică, se avântă în necunoscut. Deși șansele par a fi în favoarea celei dintâi, viața se schimbă cât ai clipi (life changes in a heartbeat – unul din motto-urile serialului), iar „victoria” este de partea Cristinei. Conflictul dintre cele două crește cu fiecare discuție în contradictoriu pe care o au, până va ajunge la un punct în care viața le va îndepărta complet una de cealaltă, poate chiar insesizabil. Repet, ar fi păcat ca Yang să plece din cauza acestei situații. Sper ca Shonda să ne rezerve ceva cu mult mai bun. Și plauzibil.
Shane devine vechea Cristina. Este, probabil, ca o ieșire de urgență pentru el, având în vedere reminiscențele cu care este încărcată conștiința sa de la incindentul cu Heather. Nu pot să înțeleg apropierea de Yang, dar cert este că aceasta are o influență mult prea mare asupra lui, lucru sesizat și de Mer.
Callie și Derek fac minuni împreună. Studiul lor face pași mari către ceea ce ar putea fi un succes enorm. Progresul se vede și în viața personală a lui Torres, relația sa cu Arizona apropiindu-se de stadiul în care era cândva, înaintea de prăbușirea avionului.
Și Bailey progresează. De fapt, Bailey este exemplul viu că, uneori, să ai o persoană – care să te susțină și să te împingă de la spate atunci când e nevoie – este elementul hotărâtor în drumul pe care îl ai de parcurs, în provocarea sau obstacolul pe care ești nevoit să îl depășești. Asta fiindcă este infinit mai bine să mergi cu un prieten pe întuneric decât singur pe lumină. Pentru ea, nu putea fi decât Webber.
Jimmy, tatăl lui Alex, revine în spital, fapt care îl enervează la culme pe Karev.Jo știe să vadă dincolo de imaginea de dependent de droguri care a facăut din copilăria iubitului ei un coșmar și se ocupă – din nou – de acesta. Chiar și dezintoxicarea brutală pe care și-a auto-indus-o Jim este o formă de progres, dar dacaă privim din punctul de vedere al lui Alex – mai ales prin prisma scenei de la sfârșit – lucrurile stau altfel. Depinde de cât de mult suntem dispuși să iertăm.
Surorile lui April organizează pentru aceasta o petrecere în spital (așa-zisulbridal shower), unde cred că ne-am lămurit cu toții de unde vin toate frustrările sale. Dar April nu mai este vechea April și nu mai este dispusă să accepte toate poreclele și tachinările surorilor sale, ajungând în cele din urmă să le „concedieze” din funcția de domnișoare de onoare. Nu pot să nu menționez râsul lui Yang la vederea cadoului… original al fetelor – priceless!
You hope for the best. And you stick with it, day in, day out. Even if you’re tired, even if you wanna walk away, you don’t. Because you are a pioneer. But nobody ever said it’d be easy. / Speri la cel mai bine. Și îți păstrezi speranța, zi de zi. Chiar dacă ai obosit, chiar dacă vrei să renunți, să nu o faci. Pentru că ești un deschizător de drumuri. Nimeni nu a zis că va fi ușor. – Meredith Grey
Viața m-a învățat că orice încercare de a ține cu dinții de ceva care nu există este zadarnică. Sau de a repara ceva ce nu poate – ori nu vrea – să fie reparat. Ajungi să te amăgești singur, poate fără să îți dai seama. Progresul nu se poate obține fără desprinderea de trecut. Nu poți să traversezi oceanul fără să lași în urmă malul. Singurul lucru mai greu decât drumul propriu-zis este să nu te uiți înapoi. Ce este în trecut aparține lui și nu are ce să caute în prezent. Nu va fi ușor drumul, dar, cu siguranță, mâine va fi mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu