O veche vorbă românească spune că a greși este omenește. Greșelile pe care le facem în viață, deciziile eronate pe care le luăm, eșecurile de care ne lovim uneori ne fac umani, sunt ca o reamintire că nu suntem întruchiparea perfecțiunii, oricât de mult am dori să o atingem. Și, de cele mai multe ori, ca să știm ceea ce este de făcut în continuare, trebuie să greșim întâi. Ca să avem de unde învăța.
Callie este un doctor grozav. Știm asta de când am văzut-o pentru prima dată, iar ea ne-a confirmat-o de foarte multe ori, realizând adevărate revoluții în lumea medicală, construind cartilaje din practic, nimic. Problema este că nimeni nu este perfect. Nici eu, nici tu, nici măcar doctorii grozavi. Cu toții greșim. Și ceea ce părea cândva o soluție salvatoare, se poate dovedi a fi cea mai regretabilă decizie pe care o puteai lua în acel moment.
Întregul episod se învârte în jurul ideilor de greșeală și iertare. Callie a fost dată în judecată pentru malpraxis de către un snowboarder care a venit la ea pentru o înlocuire de șold. Acesta – pe numele său Travis – a cerut un anumit tip de șold, realizat special pentru atleți, cu care Callie cu era familiară, dar sub presiunea echipei care îl reprezenta pe sportiv, Torres a acceptat în cele din urmă operația. În timpul acesteia, au apărut unele complicații, care, augmentate de inima fragilă a lui Travis (reparată cu ceva timp în urmă de Cristina), au dus la amputarea ambelor sale picioare. Callie a aflat cu mult mai târziu că modelul de șold pe care l-a folosit nu este sigur din punct de vedere medical și că nu poate fi folosit în intervenții chirurgicale.
Privind în ansamblu și obiectiv fiind, cred că greșeala mai mare este în tabăra lui Travis. Nu poți să nu îți pui semne de întrebare când, fiind recent operat, vezi că operația nu se închide cum ar trebui. Nu poți să revii în spital în al 12-lea ceas, ca mai apoi să pretinzi că medicii au făcut o serie de greșeli care te-au adus în starea actuală. Acest lucru mă face să cred că Travis și-a făcut-o cu mâna lui.
Callie se simte vinovată, și asta se vede. Da, poate a fost și greșeala ei că nu a cercetat mult mai îndeaproape modelul pe care l-a folosit. Și atunci când până și universul este împotriva ta (plicul), ești complet legat de mâini și de picioare. Așadar, procesul merge în tribunal, unde Callie este însoțită de toți medicii Sloan Grey Memorial, căci ei sunt o echipă. În adevăratul sens al cuvântului.
Callie și-a cerut iertare, de nenumărate ori. La spital și în tribunal. Iar juriul a văzut asta, verdictul fiind în favoarea acesteia. Însă nu se poate bucura cu toată ființa sa, căci toată poveste asta a răscolit amintiri ale unor evenimente destul de greu de digerat, mai ales după infidelitatea Arizonei, care și așa a marcat-o destul pe Torres.
Mai exact, în perioada în care Travis a solicitat intervenția chirurgicală, Callie și Arizona căutau nu numai o casă în care să se stabilească, ci erau și în căutarea unui donator pentru încă un copil. Altfel spus, își începeau viața împreună. Doar că lucrurile nu au mers așa cum au fost plănuite, căci nu toate se întâmplă așa cum vrem noi și viața ne mai dă câte un șut uneori. Depinde de noi dacă îl vedem ca o mustrare sau ca un pas înainte.
Și totuși, suntem oameni. Oameni care greșesc, care se enervează, care regretă și care își cer iertare, chiar dacă uneori este prea târziu. Cerem să fim iertați, dar nu iertăm întotdeauna. Sau spunem că iertăm, dar nu uităm – un paradox, căci practic înseamnă că nu putem să trecem peste. Cert este că a greși este firesc. A ierta este firesc. Dar dacă greșeala nu a avut nicio însemnătate și nu am învățat nimic, atunci totul a fost în zadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu