Lumea este plină de oameni care îți vor spune că nu ești suficient de bun pentru a face un anumit lucru, că inevitabil vei eșua în ceea ce îți propui să faci sau că îți va fi extrem de greu. Fără să vrem, câteodată le dăm dreptate, chiar dacă nu suntem de acord cu ceea ce cred ei. Însă, oricât de dureros ar părea, câteodată, ei au dreptate. Nu suntem perfecți, nu putem face totul, nu suntem zei și nici măcar nu ne putem preface că suntem. Fiindcă viața are un obicei de a ne da câte o palmă ori de câte ori ne credem indestructibili. Nimeni nu a zis că va fi ușor. De fapt, este al naibii de greu.
Lecția asta i-a fost predată lui Meredith cu forța în acest episod. Pusă în fața unei decizii care ori ar fi salvat, ori distrus viața unui tânăr, ea își dorea cu tot sufletul să meargă mai departe cu operația, deși, din punctul de vedere al luiAlex, ar fi fost o decizie neinspirată, care ar fi periclitat viața pacientului. Dar Meredith este mânată de ideea că este un chirurg excepțional, dorind mai ales să îi demonstreze Cristinei că și ea poate. Însă, așa cum a zis și mult mai cerebralul Alex, astăzi nu a fost. Fiindcă în sala de operații primează un sistemcând doi se ceartă, al treilea decide, Stephanie a avut ultimul cuvânt, iar Meredith s-a retras. De unde avalanșa asta de adrenalină din partea lui Mer? Vrea perfecțiune, atât în viața profesională – ca medic – cât și în viața personală – ca soție și, mai ales, mamă. Este foarte greu să fii mereu scindat între două lumi, iar pe Mer a cam luat-o valul. Aceasta revoluționează lumea medicală, pornindu-și studiul asupra imprimării 3D a venelor-portă.
Până una-alta însă, Meredith revoluționează lumea tacâmurilor, aceasta printând… o furculiță. Hai totuși să nu râdem, este un început, nu?
Shonda a explorat în episodul de săptămâna aceasta relația profesională dintreShane și Cristina și a făcut-o în așa fel încât și cei doi să aibă nevoie de imprimanta 3D a lui Meredith. Cum relația dintre cele două este extrem de tensionată, comuincarea se lovește de niște obstacole uriașe, iar Meredith refuză să mai discute cu Yang. Cristina aprinde însă fitilul butoiului cu pulbere și episodul se încheie cu aceasta folosind imprimanta lui Meredith, periclitând modelul care era deja în imprimantă.
April se lovește de o serie de probleme morale, și nu financiar-economice, în relația cu viitorul ei soț. Mai pe scurt, el este virgin, ea nu. El simte că vor pleca din start pe picior de inegalitate, iar April încearcă din răsputeri să niveleze terenul, oferindu-i siguranța că noaptea nunții lor va fi una specială, căci va fi un început – un altfel de început – și pentru ea. Oricât de îndoielnice ar fi fost deciziile lui April de până acum, aceasta chiar a fost inspirată: să îi oferi persoanei iubite siguranță și stabilitate emoțională este o dovadă incontestabilă de iubire.
Callie a fost genială. Interviul cu Emma Marling pe care l-a condus a fost mai mult unul personal decât profesional, Callie dorind să îl ajute pe Owen cu detalii ceva mai intime din viața iubitei lui. Emmei i s-a părut straniu inițial, dar a intrat în jocul lui Torres. În cele din urmă, Emma, deși impresionată de atmosfera din spital, a considerat că locul pentru care a dat interviul nu este pentru ea, deoarece toți medicii SGMH ar fi de partea lui Owen în cazul în care cei doi s-ar despărți. Din punctul meu de vedere, este o concepție greșită – fă-ți griji atunci când este cazul și nu gândi prea mult situația. Îmi place Emma, este o prezență agreabilă și ar fi interesant să o vedem ca medic în spitalul unde drama este la ordinea zilei.
Jackson și Derek ne-au adus aminte de Mark Sloan și de modul inedit în care acesta preda mai departe cunoștințele sale medicilor rezidenți. Derek îl convinge astfel pe Jackson să urmeze tradiția lui Mark, iar învățăcelul este nimeni alta decât Leah. Toate acestea în timp ce au reparat fața feței imprimantelor 3D! Dacă până acum nu erați convinși că ei sunt elita chirurgilor, cred că argumentul vorbește de la sine.
Webber își dorește să profeseze din nou și este pe zi ce trece mai dornic, mortiv pentru care împărtășește (de repetate ori!) povești medicale cu rezidenții, spre disperarea pacientei din salonul vecin – C.J. – care, la rândul ei, îi împărtășește rețetele ei preferate. Pe lângă acestea, Richard mai poate adăuga o poveste: a salvat viața acesteia și, deși extenuat, este mândru că a putut să o facă.
Miranda este într-o stare extrem de fragilă. Venirea lui Ben a dat-o cu totul peste cap, a devenit mult mai paranoică, mai suspicioasă, se blochează, are porniri specifice unei tulburări obsesiv-compulsive. Cu alte cuvinte, este unul din porțelanurile din magazinul răvășit de taur. Nu face față schimbării și are dificultăți în a se adapta acesteia, iar încercările lui Ben de a o aduce cu picioarele pe pământ nu au niciun succes. Consider că Bailey a început să se fisureze de foarte mult timp, iar crăpăturile s-au adâncit cu fiecare eșec din viața ei. Singura scăpare ar fi să conștientizeze că are o problemă, să o recunoască și să accepte să fie ajutată. Dar câți din noi facem asta? Câți din noi ne-am călca pe orgoliu?
Atunci când schimbările sunt bruște și neașteptate, este normal să refuzăm să le acceptăm în primă fază, dar nu ne putem trăi restul vieții într-o continuă negare. Lumea se schimbă, oamenii se schimbă și de cele mai multe ori o fac în cel mai urât mod posibil. Nimeni nu îți va da un răgaz, nimeni nu te va aștepta, fiindcă, indiferent de ce vrei tu, lumea merge mai departe. Va trebui să te adaptezi din mers, să strângi din dinți și să accepți faptul că tu, ca individ, nu mai poți face nimic. Cea mai grea parte este să nu te uiți înapoi – îți vei face singur rău și te vei lovi de regret – un sentiment înspăimântător și dureros, peste care se trece mult mai greu. Privește mereu înainte, dar trăiește în prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu