Grey’s Anatomy – 9×23 “Readiness is All”

Mult aşteptatul final de sezon se apropie, şi odată cu el, o furtună ca-n poveşti:Brace yourselves, a massive storm is comming. Iar soluţia, propusă în acest episod, ar fi să ne pregătim. Tanti Shonda a făcut treabă bună în celelalte sezoane, aşa că ar cam trebui să fim pregătiţi pentru orice-ar veni, oricât de şocant s-ar dovedi. Dar, la cât de şmecheră şi întortocheată e madam S, cred că vom fi surprinşi şi de data asta.

Deşi episodul începe constructiv (hei-rup, tot spitalul ia măsuri de preîntâmpinare a furtunii), pe parcurs apar destule surprize care, cel puţin pe mine, m-au prins pe picior greşit, total nepregătit.

Când Alex îl cheamă pe Derek la desfiguratul Piept Forjat (mai bine şi-ar fi forjat faţa decât pectoralii !), eram sigur că autorul e Alex, la câtă furie avea în el după ce-a primit-o pe Jo învinăţită. Surpriză, nu era el. Era ea. Cam firavă pentru pugilism, dar cine ştie ce talente ascunse o mai fi având în ring sau în alte părţi ?

Cică unul, la o bere: …şi când l-am apucat cu stânga de cămaşă şi cu dreapta de guler şi dă-i şi dă-i. – Păi n-aveai ambele mâini ocupate ? – Ba da, dar dădea celălalt 

Mer, alungată dintre artificii, (If I’d been safely in that exploding O.R…) alunecă pe scări. Hait, mi-am zis, iar începe drama-panarama. Dar iar m-a păcălit Shonda cu un ditamai şi neaşteptat Not today ! k, rollercoaster it is.

Când îl tăiau pe Frigăruie (nice catch, dar parcă sună mai fain Shish Kebab), iar Hunt le spunea s-o rupă la fugă dacă văd scântei, mi-am amintit ce scria pe halatul unuia care dezamorsa bombe: dacă mă vedeţi că fug, ar fi bine  să faceţi la fel  La faza cu faiul scânteietor în OR, am crezut că a intrat tanti S în pană de inspiraţie de a trebuit să reia un caz exploziv mai vechi, deja fumat şi consumat. Nope, mai are destulă inspiraţie, încă prea multă, dacă judecăm după flash-mob-ul din ER, unde s-a hotărât Matt să pop the question.

Cât efort au depus Owen şi cu ceilalţi ca s-o ţină pe Kepner departe de operaţii ! Câtă îndârjire pe ea să fie în mijlocul acţiunii, să nu-i ia nimeni frigăruia ! Cine ştie de câte ori şi noi ne luptăm cu dinţii să obţinem ceva când altceva minunat nu aşteaptă decât o ocazie ca să se manifeste în viaţa noastră ! Dac-am şti câte surprize extraordinare respingem în cramponarea de vrabia din mana, cand pe gard ne asteapta privighetoarea. Dar cu ajutorul multora, April a ajuns unde o aştepta trandafirul iubirii lui Matt. Parcă eram la Surprize, surprize. La câte a văzut spitalul ăsta, chiar e greu să găseşti ceva nou. Dar iată că se poate. Numai de monotonie nu ne putem plânge, chiar şi acum, după 9 ani. La cât mai mulţi ! Un singur serial a mai fost tot aşa de inventiv şi surprinzător multe sezoane: Stargate

O altă surpriză a fost învierea din morţi a tatălui pistruiatului, dar mai ales dezamăgirea lui Hunt, care-şi vede iar visurile de tătic năruite precum castelele de nisip. Se poate spune oare că a dat dovadă de egoism ? Că a pierdut ocazia de a-l înfia ? Mai degrabă e o lecţie de a nu clădi pe nisip, de a nu visa cu ochi deschişi, de a-ţi recunoaşte cu sinceritate necesităţile sufleteşti faţă de tine şi de cei apropiaţi

 

Cu o singură chestie nu m-a păcălit tanti S: Arizona şi aventura ei extraconjugală, plutea în aer încă de data trecută. Cam multe lesbi pe metru pătrat. Nu mă plâng, dar totuşi nu e conform cu statisticile… Plus că interpretarea actoricească a lui Hilarie a cam lăsat de dorit, parcă mereu făcea reclamă la Colgate, iar alte expresii faciale, ioc. wocka, wocka, wocka …I se vedea zâmbetul şi când purta mască (în OR, căci în rest, era toată doar o mască zîmbăreaţă) şi se tot scrub pe după Avery. În OTH, cât a stat, era mult mai expresivă. La fel şi în White Collar.

 

De fapt, mesajul ascuns cu pregătirea pentru orice eventualitate din acest episod, brace yourselves este că niciodată nu vom fi suficient de pregătiţi, că realitatea depăşeşte orice imaginaţie şi că ar fi mai bine să ne pregătim să fim surprinşi. Să deschidem cu încredere uşa viitorului, ca să ne ferim de proverbul “de ce te temi, de aceea, nu scapi”, iar a fi mereu îngrijorat de drobul de sare, cum făcea Meredith mai demult, otrăveşte prezentul. Viitorul oricum vine peste noi, iar a-l primi cu prietenie e posibil să-l mai îndulcească. Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi, iar stagnarea înseamnă regres. Ce farmec ar avea viaţa dacă am putea prevedea totul ? Nu ar mai exista surprize, nici rele, dar nici din cele bune. De asta păstrăm cu sfinţenie misterul lui Moş Crăciun, sugerat de bradul adus pe geam în camera plină de lumânări de către soartă, care e regina surprizelor : Whatever twists your knickers.