The show must go on. Spectacolul merge mai departe.
Ladies and gentlemen, am ajuns la 200! Printr-un simplu calcul, ajungem la concluzia că am petrecut aproximativ 140 de ore alături de medicii noștri preferați, care pun în scenă un adevărat spectacol, cu fiecare episod care a trecut. Că tot veni vorba de spectacole, episodul acesta s-a învârtit în jurul elementului de spectacol, doar că acesta a avut loc tot acolo unde se simt personajele noastre cel mai bine, adică în inima spitalului: sala de operații.
Până să ajungem acolo însă, trebuie să ne îmbrăcăm la patru ace și… să impresionăm. Să facem senzație chiar. (Aproape) toată lumea a lăsat pentru câteva ore așa-numitele scrubs și au venit în întâmpinarea bogătașilor din Seattle, pentru a crește fondurile spitalului. Totul, la o gală spectaculoasă, cu accente de circ, unde sclipiciul și cocktail-urile (și clownii!) nu au lipsit.
Meredith și Derek se iau la întrecere pentru a obține cât mai multe fonduri pentru secția fiecăruia, folosindu-se de strălucirea din ochii lor pentru a impresiona și, de ce nu, a peria puțin crema din Seattle. Callie încearcă să impresioneze audiența îmbrăcând haine de văduvă, la figurat. Toutuși, cred că undeva în interiorul ei, aceasta chiar se simte ca o văduvă care și-a pierdut pentru totdeauna sufletul pereche. Cristina îl împinge pe Owen spre a face noi cuceriri, iar acesta se lasă dus de nas de o hoață de gale de binefacere, doctor la Seattle Pres. De altfel, nici a noastră Yang nu este mai prejos. În primul rând, recunoaște diferența dintre Chanel și haine de outlet de la o poștă (știu, și eu am fost surprins!), iar în al doilea, joacă pe degete un fraierel care, în cele din urmă, îi scrie un cec cu multe zero-uri la final. Way to go, Cristina! De altfel, Cristina ne-a furnizat și replica episodului , către Meredith: prison’s changed you.
Inevitabil, părăsim gala, căci vis-a-vis, în spital, se desfășoară adevăratul spectacol. Salvarea de vieți.
Arizona găsește un confidant în April. Cele două se încurcă în povești despre Matthew, Iisus, piciorul Arizonei și… multă șampanie la bord.
Alex este mai mult absent de la petrecere, lăsând-o pe săraca Jo cu ochii în soare mai toată seara. Este vizibil măcinat de ceva cineva și asta se vede pe fața lui. În ER ajung trei bărbați implicați într-un accident de mașină, toți cu mâinile ciuruite de heroină. Aflăm la sfârșit că unul din ei este tatăl lui Alex. Da, tatăl care i-a traumatizat copilăria și care, practic, i-a făcut viața un chin chiar și la momentul actual, lui Alex fiindu-i greu să iubească chiar și în momentul de față.
Ingenioasa Bailey pune la cale un plan prin care împușcă doi iepuri dintr-un foc. Nu numai că îl are pe Webber, care refuză în continuare orice fel de ajutor, mai dă și de un alt pacient, Gene, care refuză să creadă că va muri. Imaginați-vă un om rasist, misogin, pervers, chiar și ușor narcisist. Ei bine, Gene le are pe toate. Așa că Bailey îi face colegi de salon și privește și ea un adevărat spectacol: Richard acceptă să cuprindă mâna care i-a fost întinsă, poate de prea multe ori.
Internii – the rock sharks – au parte și ei de propriul lor spectacol: Shane se întrece pe sine însuși și o ia și pe Stephanie cu el, cei doi având în mâini toată secția de urgențe și refuzând să apeleze la vreunul din cei de la gală.
În cele din urmă, toată lumea se întoarce în spital – inclusiv periații – care văd cum îngerii în halate își fac meseria. Inevitabil, vine și întrebarea: how much do you need?/de cât aveți nevoie?
Modul cum s-a făcut trimitere la primul episod al serialului a fost de-a dreptul ingenios și neașteptat:
Cristina către o Meredith zâmbitoare: Use the same skills you would if you were picking someone up at a bar. I know you know how to do that. / Folosește aceleași tactici pe care le-ai folosi dacă ai agăța pe cineva într-un bar. Știu că știi cum să faci asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu