Atunci când știi că prin munca ta faci un bine celor din jur și mai mult, salvezi vieți, cu siguranță te poți simți împlinit profesional. Dar mai ales, atunci când îți și sunt recunoscute meritele și când ești asaltat de zeci de felicitări, atunci știi cu siguranță că vei lăsa o moștenire care va schimba milioane de vieți.
Cristina Yang a primit nominalizarea pentru prestigiosul premiu Harper Avery, ceea ce înseamnă că descoperirile sale în materie de printare a venelor de tipconduit au ajuns la urechile mai marilor din Asociația Harper Avery, iar premiul este foarte aproape. Întregul episod se învârte în jurul acestei vești, pe care Yang o primește cu modestie, considerând că este „doar o nominalizare”, aceasta dorind să se concentreze asupra muncii pe care o iubește atât de mult. Însă, atât începutul, cât și sfârșitul episodului ne demonstrează că și ea este încântată (și emoționată) că a fost nominalizată, însă această fericire este păstrată doar pentru Meredith și Owen. Deși invidia celor din jur nu întârzie să apară, căci Yang nu este singura din Sloan Grey Memorial Hospital încearcă să revoluționeze lumea medicală, colegii săi sunt sinceri atunci când o felicită – cea mai impresionantă astfel de scenă mi s-a părut cea între Bailey și Yang: deși a trecut de etapa în care învăța de la Miranda, Cristina încă mai poate lua lecții de la aceasta, care și-a modelat elevii în cel mai demn și elegant mod posibil.
Nominalizarea Cristinei este și subiectul monologului lui Meredith, care povestește din experiența mamei sale – și ea câștigătoare a distincției –, cum pentru ea a fost o adevărată surpriză faptul că a câștigat și că s-a simțit cu adevărat împlinită atunci când a adus premiul acasă.
Episodul continuă și poveștile pacienților ale căror cazuri au rămas deschise din episodul precedent. Mai exact, ne întâlnim din nou cu Braden, băiatul care este nevoit să stea izolat de tot ce este ăn jurul său, deoarece organismul său nu este suficient de puternic pentru a face față agresiunilor mediului înconjurător. Pe scurt, nu are imunitate. Să trăiești într-o lume de plastic în care și cea mai mică atingere venită din exterior poate să îți fie fatală și să simți căldura celor din jur doar printr-o barieră rece și inertă este, cu siguranță, un chin prea mare de îndurat, chiar și pentru un adult, pentru un copil fiind imposibil. Este de înțeles dorința lui Braden de a evada, iar părinții săi sunt de-a dreptul devastați, dar raționamentul acestuia este atât de durers, încât îi lasă fără răspuns chiar și pe Miranda și Alex: voi trăi astfel tot restul vieții mele?
Cel de-al doilea caz care ne-a fost prezentat în episodul de săptămâna trecută este cel al fraților bolnavi de cardiomiopatie. Rând pe rând, cei trei frați sunt nevoiți să facă față acestei boli care a căzut ca un blestem asupra familiei, mezinul familiei – Luke – fiind în cea mai gravă stare. Însă Yang dovedește încă o dată că merită pe deplin premiul, iar dacă nominalizarea îi poate deschide noi uși, aceasta profită de ele pentru a salva viața copilului, aceasta cu siguranță profită de ele, intrând cu un curaj răsunător pe domeniul medicinei care nu a fost testată până acum pe subiecte umane.
Un nou caz medical al acestui episod este, din nou, o premieră: un transplant de rinichi între doi seropozitivi. Trecând peste ezitările donatorului și peste faptul că Bailey i-a dat peste nas lui Mer, înlocuind-o cu Webber, a fost o intervenție care i-a deschis ochii Mirandei, ceea ce ar putea să fie primul pas spre vindecarea lui Braden.
Callie și Derek profită de noile lor jucării, care vin odată cu răspunderea pe care și-au asumat-o. Practic, au la dispoziție o mașinărie care citește emoțiile care apar în creierul uman atunci când individul percepe anumiți stimuli. Astfel, am aflat că Jo nu suportă pisicile și nici vacanțele la plajă, iar Callie nu este îndrăgostită de Mer, ci… de copii. Este chiar o revelație pentru aceasta, căci la scurt timp după, urmează conversația cu Arizona despre acest subiect, cele două ajungând la un punct comun, după câteva replici ușor acide. Cu siguranță nu va fi un drum ușor pentru cele două, căci Shonda are câțiva ași în mânecă. (Întrebată fiind pe Twitter de ce nu a dezvoltat subiectul sarcinii pierdute a Arizonei, Rhimes a dat un răspuns ambiguu, spunând că sezonul nu s-a terminat încă.)
Și Alex are o revelație, dar în cazul lui, aceasta este una materială: văzând ce minuni poate face Jackson cu banii, acesta se hotărăște să accepte job-ul la clinica privată care i-a fost oferit în episodul precedent, spre bucuria lui Jo. Alex merită să fie fericit, dar părerea mea este că fericirea asta este (și) pe holurile SGMH.
Așadar, ne așteaptă multe evenimente în episoadele următoare: desemnarea câștigătorului premiului Harper Avery, apariția lui Preston Burke, noul job al lui Alex, dorința cuplului CalZona de a avea un copil și cazurile medicale încă nerezolvate, printre multe altele.
Cei care încheie episodul sunt Owen și Cristina, care ciocnesc un pahar de șampanie în camera de ventilație, unde vedem o Cristina plină de speranță, mulțumită că viața ei a ajuns într-un punct în care poate spune că este fericită.
Căci așa este și în viață, fericirea vine atât din lucrurile mărunte, cât și din cele grandioase, care ne dau sentimentul că suntem apreciați, că însemnăm ceva pentru ceilalți și că am schimbat definitiv viața cuiva, în bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu