Câteodată, viața ne rezervă și surprize mai puțin plăcute. Sunt lecții de viață, menite să ne învețe că nu totul este pictat în culori frumoase, din contră, există multe nuanțe de gri. Chiar foarte multe.
Așadar, Cristina Yang nu a câștigat premiul Harper Avery, spre surprinderea… tuturor. Pe tot parcursul episodului, am văzut o Cristina emoționată, încrezătoare și plină de speranță, sigură că premiul va fi al ei. Chiar dacă pregătirile pentru discurs nu au mers așa cum era plănuit – Cristina este mult prea ocupată să salveze vieți, iar un discurs de mulțumire este chiar ultima grijă a acesteia –, Yang era pregătită sufletește să accepte premiul. Iar în acest episod, am văzut-o așa cum rar o vedem: omul-Cristina, care trece printr-o multitudine de emoții, se gândește, se răzgândește, ca în cele din urmă să răsufle ușurată că Meredith și Owen îi sunt alături în aceste momente, care erau menite să fie fericite. În orice caz, Cristina este un chirurg genial și cu siguranță are câte un Harper Avery în ochii fiecărui om căruia i-a salvat viața..
Pentru prima dată după mulți ani, cei 3 foști rezidenți originali ai serialului au realizat, împreună, o tură de noapte. Meredith a fost desemnată de către Richard să supravegheze starea unui pacient, iar Alex și Cristina au avut de-a face cu o serie de complicații în cazul familiei a căror copii suferă de cardiomiopatie. Practic, cei trei au ajuns din nou pe lista de transplant, oricât de multe eforturi au făcut medicii noștri. Se spune că astfel de momente de cumpănă ori aduc oamenii împreună, ori îi despart definitiv. Shonda ne-a oferit și o astfel de doză de dramatism, prin povestea părinților celor trei copii, care trec printr-o perioadă extrem de dificilă, dar care au înțeles, în cele din urmă, că împreună pot face față multor obstacole. Nu știu dacă sunt singurul, dar cazul acesta și intervenția pe care a făcut-o Yang mi-au adus aminte de Izzie și Denny Duquette (Izzie a tăiat firul LVAD-ului pentru a-i asigura o inimă lui Denny).
Nu numai cei trei au reușit să treacă printr-o tură de noapte, ci și Derek, care este foarte multifuncțional în ultima perioadă, ceea ce demonstrează că poate lucra excelent chiar și în condiții de stres, cu mici excepții (a se citi „cu excepția comunicării”). Acesta găsește timpul necesar să îi și educe pe noii rezidenți (care sunt nevoiți să facă și ei o tură de noapte), să opereze o pacientă pe care a tot amânat-o, să facă și munca de birou pentru proiectul său și al lui Callie și să aibă grijă și de copii, chiar dacă indirect.
Cum Sloan Grey Memorial Hospital este nu numai un spital, ci și un adevărat laborator de cercetare, Miranda a făcut în așa fel încăt să transforme răul în bine. Aceasta a realizat adevărate „flori de mucigai”, folosind virsul HIV în mod benefic pentru a salva viața lui Braden. Este un tratament experimental, dar foarte bine gândit. Practic, Miranda a dezactivat virusul, folosindu-se de capacitatea sa de a se multiplica rapid în corpul uman, ceea ce ar putea însemna soluția salvatoare pentru Braden.
Cuplul CalZona a plănuit o noapte împreună, dar acestea se văd nevoite să aibă grijă și de Zola și Bailey. Se spune că atunci când ai o decizie de luat, să arunci o monedă în aer, fiindcă atunci când moneda este în cădere, vei știi cu siguranță ceea ce îți dorești. Această teorie este confirmată de către Arizona, care îi cedează sarcina lui Callie, cele două fiind tot mai aproape de a redeveni mame. Și da, și nouă ne e dor de Mark!
Controversa acestui episod vine de la cuplul Jackson-April, care încă nu au reușit să treacă peste diferențele evidente între ceea ce înseamnă credință pentru fiecare. Înțeleg că April a făcut o analogie între decizia părinților și sistemul ei de valori, dar să consideri lipsa auzului o binecuvântare este absurd. Cum poți, ca părinte, să refuzi copilului tău șansa de a duce o viață fără greutăți? Cum ai putea, peste ani de zile, să te uiți în ochii copilului tău și să îi spui că a avut această șansă, dar ai refuzat, deoarece vrei ca el să se integreze în lumea celor ca el? Revenind la relația între cei doi, sunt convins că adevărul este undeva la mijloc și că vor ajunge la un punct comun, dar trebuie să facă în așa fel încât să își prioritizeze ceea ce este mai important pentru ei, ca întreg.
Monologul lui Meredith a avut ca temă centrală singurătatea, făcând aluzie la modul cum un chirurg este astfel construit încât să se descurce singur și în cele mai dificile situații. De acord, este bine ca, în viață, să ai puterea să te ridici singur după ce ai căzut, dar dacă nu poți? Omul, prin excelență, este o ființă socială, el trăiește și se dezvoltă alături de cei pe care îi are în jurul său. Practic, suntem definiția a ceea ce ne înconjoară, și asta e bine, căci, oricât de solitari am fi, tot avem nevoie de un suflet cald care să ne fie alături la bine, dar mai ales la greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu