Știți senzația aia ciudată care te cuprinde atunci când știi că se apropie, iremediabil, un sfârșit?
Am dedicat majoritatea acestor ultime recenzii ale sezonului unui personaj emblematic pentru tot ceea ce înseamnă universul Grey’s Anatomy. Sandra Oh va pleca odată cu ultimul episod și va lua cu ea un personaj care a fost intens apreciat pentru toate calitățile sale, pentru dăruirea și talentul său.
Cristina este pusă de această dată în fața unei situații destul de dificile. Are sarcina de a alege următorul șef al chirurgiei cardiotoracice, după plecarea doctorului Russel. Deși impresia lăsată este că, de fapt, caută un înlocuitor pentru propriul său post, Owen insistă că lucrurile nu stau astfel. Însă, cred că ne-am dorit cu toții ca Yang să fie cea care va conduce departamentul, dar un lucru este cert: nu se poate. Deși a întâlnit numeroși candidați – toți perfecți pe hârtie – niciunul nu este Cristina Yang. Și astfel, se subliniază încă o dată faptul că ea este de neînlocuit. Nu va mai exista o nouă Cristina Yang care să o înlocuiască pe cea veche. Nici în Sloan Grey Memorial, și nici în sufletele fanilor săi. Așadar, sfârșitul este aproape. Prea aproape.
Dar orice sfârșit are potențialul de a deveni un punct de pornire pentru un nou capitol. Eram deja în temă cu faptul că Derek a ajuns să discute cot la cot cu apropiații președintelui SUA, iar în acest episod l-a cunoscut chiar în persoană. Iar această întâlnire vine cu o propunere foarte tentantă: Washington DC, unde Derek ar urma să lucreze și să își continue cercetarea, iar Meredith să aibă asigurat un post de îndrumător la un spital din oraș. Iar acest potențial nou început pentru familia Grey-Shepherd este și o ocazie pentru Amelia să își pună ordine în viață, în Seattle, poate definitiv. Nu ni se dezvăluie dacă Derek a acceptat sau nu oferta, ultimul episod al sezonului anunțându-se foarte palpitant, cel puțin din acest punct de vedere.
Tot cu noi începuturi a avut de-a face și Alex. Chiar dacă – în sfârșit! – am văzut un Alex fericit odată cu noul său loc de muncă, de data aceasta vedem un Alex arogant și plin de sine, care este prea mândru să ceară ajutorul celei care, practic, l-a format și l-a educat. În schimb, acesta preferă să fure pacienții Arizonei, care îl cunoaște mult prea bine, intuind de ceea ce are nevoie Alex: o mână de ajutor din partea unui prieten.
Episodul a marcat și finalul poveștii lui Braden, care s-a recuperat complet datorită tratamentului administrat de Miranda. Însă părinții acestuia consideră că li s-a făcut o nedreptate, pentru ei fiind mai important arătatul cu degetul și găsirea unui vinovat, după ce au aflat că Bailey a procedat împotriva dorințelor lor. Mai grav decât o acuzație de malpraxis, asaltul ar fi însemnat sfârșitul carierei Mirandei. Însă Stephanie a făcut un gest incredibil: a luat toată vina asupra ei, considerând că, oricum, zilele sale în spital sunt numărate. Dar, la urma urmei, bucuria de a-și vedea copilul sănătos a depășit orice acuzație și orice dorință de dreptate, iar părinții lui Braden au renunțat la acuzații.
Sfârșitul se apropie și pentru Leah, care se dovedește a fi cea despre care se vorbea că nu este menită să fie chirurg. Richard o consolează și îi oferă un post alternativ, rezolvând astfel „misterul” și punând capăt speculațiilor care au apărut între rezidenți. Oricât de atractivă ar fi alternativa, este extrem de dureros să auzi un astfel de discurs, dar poate e mai bine astfel. Altfel, mai târziu ar fi fost prea târziu.
Dorința unui nou început a fost imboldul care a revitalizat și relația cupluluiCalZona, dar acestea se lovesc de un nou obstacol: Callie nu mai poate avea copii, ca urmare a unor sechele din urma accidentului. Conștientă de presiunea pe care o avea pe umeri, Callie izbucnește la aflarea veștii că April este însărcinată, dar mă bucură faptul că a ajuns la un punct comun cu Arizona și că aceste piedici nu vor afecta relația dintre cele două (care mi se pare una dintre cele mai frumoase ale serialului).
Așadar, noi sfârșituri. La un moment dat, ne vom lovi de finaluri de capitol, unde vom fi forțați să dăm pagina. Poate va fi ușor, poate va fi greu. Dar viața trebuie trăită, indiferent de câte pagini este nevoie să scriem și de câte capitole să închidem. Vestea bună? Orice sfârșit este și un nou început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu