Dacă în episodul trecut a fost vorba de “mâna moartă peste poartă”, un fel de “pas” la un joc intens de poker, după un pic de relaxare, ne apucăm iar de treabă. Un nou episod excelent. Am tot repetat aceasta de foarte multe ori în acest an şi nu cred că am exagerat, ceea ce face din sezonul actual unul din cele mai bune, împotriva aşteptărilor sau a predicţiilor celor ce s-au plictisit de GA, a celor care nu sunt de acord că supa cea mai bună se face din GAina bătrână (de 9 ani) . Some things just get under your skin Ai dreptate, bgdy, Genial episod, genial sezon!
Vreau să vă felicit în mod deosebit pentru faptul că, prin comentariile voastre, aţi punctat, fiecare în parte, aspectele esenţiale din acest minunat episod şi mă voi ghida după ele, chiar dacă astfel nu voi respecta desfăşurarea temporală a evenimentelor din episod. Pe lângă bgdy, şi Scorpya remarcă chinurile prin care trece Alex. Dacă ne gândim că şi Iisus a trebuit să-şi ducă crucea urcând Golgota cu ramura de spini, ar fi de aşteptat şi pentru Alex o adevărată încununare la capătul Golgotei sale personale, care a început în urmă cu mai multe sezoane, pe vremea lui Izzie şi a nebunei girlfriend, înainte de a deveni celebră pe 9gag. Sunt perfect de acord că Jo s-a comportat cam iresponsabil, probabil din cauză că are prea multe pe cap, heels over her head din cauza fotogenicului suckface boyfriend.
După cum ştiţi, la fel ca şi în cazul lui Georgy, şi mie April mi-a fost antipatică cu toate toanele ei, dar devine treptat o nouă persoană de când cu Matthew, de care este cu adevărat îndrăgostită, fiindcă dă dovadă de o mare capacitate deempatie cu ceilalţi îndrăgostiţi şi cu suferinţele lor. Cu Jackson a fost o exacerbare a dorinţei sexuale, o explozie atomică a unor energii uriaşe îngrămădite şi încuiate cu multă încăpăţânare. Încă mai fierb aceste dorinţe, dar cred că, de data asta, energia atomică din ea va produce lumină în loc de radioactivitate, dacă va fi controlată armonios. Într-un film din deceniul trecut, doar 40 de zile şi 40 de nopţi de abstinenţă s-au soldat cu un ditamai gheizer, ce să mai zic de cei 20 de ani de “întemniţare” autoasumată ai ei ? E bine că supapa Avery a mai eliberat din presiuni . La toate celelalte cupluri, lucrurile merg foarte bine, love is in the air, căci vine, vine primăvara, adică vremea lui April (!). Spring is comming !
AnaCristina ne atrage atenţia asupra discursului lui Callie despre cartilaje, care au un rol simbolic de legătură dintre elemente separate, de atenuare a şocurilor, de mobilitate armonioasă în cadrul întregului (They hold holds us together when things fall apart), având în acelaşi timp modestia de a nu apărea în prim plan în radiografii. Ca şi Callie cea emoţionată, care se pierde în faţa unei atenţii prea mari, se fâstâceşte, dar care se mobilizează la nevoie şi atenuează exploziile acuzatoare ale înverşunatei Arizone, care nu trec mai departe spre colegii dn spital, pe care i-ar putea răni. Doar pe Alex l-a mai bruftuit iniţial, dar Callie a avut mereu grijă să joace rolul de paratrăsnet, ca să păstreze rufele murdare în spaţiu restrâns. Acum, după ce au descoperit împreună în episodul trecut surprinzătoarea localizare a punctul G, lucrurile s-au armonizat ca prin farmec.
Ajungem acum la mousy Brooks, la circarul devenit cirurg, după remarcabila sintagmă a lui Raiden07. Plină de modestie şi lipsită de răutate sau invidie, stă la locul ei în afara cazurilor când se poate sacrifica cu biluţa ei pentru a testa noul LoDox. Într-adevăr, are ceva din Georgie, cum foarte bine a observatIustina, modestia îmbinată cu dorinţa de a ajuta. E un fel de Cenuşăreasă, care nu are nici o pretenţie, nici o speranţă sau aşteptare, dar al cărei lipsă de strălucire este chiar talentul ascuns ce aşteaptă să fie descoperit. În cazul ei, agilitatea, rapiditatea şoricuţului de a fugi mai repede ca pisica, de a sta ascuns oricăt de mult pănă ce se îndepărtează pericolul. Iar în ultimile episoade, tocmai prin invizibilitatea ei ajunge să afle de urzeala tronurilor milionarilor, şi s-o facă cunoscută pentru a aplana dizarmoniile şi tensiunile create de complot. Acum a sosit momentul ei, acum i-a fost găsit pantofiorul de cristal de către prinţul neurochirurgilor, McDreamy. Mă bucur pentru ea, mă cam enerva Ross cu pupincurismele şi lipsa lui de îndemânare. Era cam plicticos şi nu-i găsesc nici un talent.
Dacă tot am descoperit la April o capacitate de empatizare deosebită, eu cred că aceasta este o primă etapă în trezirea sufletului către o iubire adevărată, completă, supremă. După empatie, care presupune a reuşi să recepţioneziceea ce transmite în mod subtil o altă persoană, următoarea etapă ar fi puterea de a emite stări sufleteşti, adică compasiunea. În acest episod, April a dovedit că şi-a însuşit ambele aspecte şi că e gata pentru dragostea deplină. Din acest punct de vedere, chiar se aseamănă cu Izzie (mulţumesc Iustinei pentru această observaţie) Pentru a demonstra o afirmaţie anterioară, Jo Wilson nu iubeşte, pentru că nu a manifestat nici unul din aceste două aspecte, dar în schimb, Alex le are pe amândouă.
Mai ales compasiunea pentru copiii în suferinţă, pe care a dovedit-o de mai multe ori în trecut (amintiţi-vă cum a stat mai multe nopţi cu un pui pe bustul gol ca acesta să simtă o inimă, să ştie că nu e singur. El e compasiv şi cu femeile ce au nevoie de ajutor, chiar dacă au ceva dereglări comportamentale. Karev a empatizat un pic chiar şi cu aberaţiile de data trecută ale lui Meredith, la care raţiunea adormise, născând monştri. Owen, la rândul lui, a dovedit acum compasiune, răbdare şi înţelegere faţă de băieţel. Ar fi un tătic minunat, ca Derek, dacă i s-ar da ocazia.
Un aspect similar, foarte important, punctat tot de Iustina, este intuiţia, pe care a dovedit-o acum Meredith. Dacă între mamă şi copilul rupt din ea, aceasta apare oarecum în mod natural, este remarcabil faptul că Meredith a stabilit o relaţie similară cu Zola, cu care nu are ceva gene în comun. Cu atât mai mult atunci când copilul se află în pericol, o mamă întotdeauna ştie. Chelneriţa ştia.Try as you might, you can’t ignore your instincts. – orice-ar face, nu poate scăpa de această avertizare Această intuiţie la care mă refer este o comunicare subtilă, de la distanţă, şi care nu se foloseşte de simţurile obişnuite; de aceea a şi fost denumită “al şaselea simţ”. Fiind partea feminină din cuplu, Arizona a intuit şi ea exact ceea ce îi trebuie lui Callie ca să scape de trac
E interesantă relaţia de subordonare dintre Cristina şi Russell, nu e clar cine e deasupra şi cine e dedesubt: ever since I became his boss, I like to make him think that he’s still mine. De când cu proiectul ei, Bailey e curtată de toată lumea şi-mi aminteşte de nişte sărbători care adună toată familia la un loc, bunici, nepoţi. Dacă se întâmplă ca vreunul din ei să fie medic, sar toţi pe el: maică, mă dor şalele, ia uită-te, n-am amigdalită, etc. Aşa păţeşte şi Miranda de îndată ce iese din laborator, sar toţi pe ea. Dar, ca şi în cazul rubedeniilor, nu e nimic serios. Doar Meredith merită să ştie dacă va sfărşi în Alzheimer.
Mi-a plăcut enorm scena paralelă în care April şi Cristina încercau în acelaşi timp să-i salveze pe cei doi iubiţi, care erau atât de empatici, încât până şi crizele le aveau sincron. Pînă ce moartea i-a despărţit. Singura cu această putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu