Mai tineti minte de ce ma plangeam eu saptamana trecuta? Ca “vai, ce episod lung, cum sa dureze o ora si un pic”? Imi retrag cuvintele, asta datorita celor patruzeci si doua de minute de plictiseala acuta pe care tocmai le-am pierdut in fata calculatorului. Dupa un inceput bunicel, serialul parca incepe sa dezamageasca. Urmaresc numeroase seriale politiste si zau daca am reusit vreodata sa imi dau seama de vreun deznodamant. Mereu ma ia prin surprindere finalul. In cazul acesta insa, descoperisem misterul inaintea lui Annie si nu cred ca s-a intamplat acest lucru datorita istetimii mele. In cazul in care a fost asa, rog CIA sa ma contacteze, caci pot sa le rezolv repede cazurile.
Cu un Auggie aproape inexistent, prezent prea putin in desfasurarea actiunii, episodul a parut sec. Sau poate nu a parut, ci a fost. Asa cum am precizat in recenzia anterioara, nu am de gand sa povestesc actiunea episodului, caci probabil ati vazut-o cu totii, altfel nu ati comenta asupra ei :). In linii mari, eroul principal a purtat numele de Walter, un pusti de foarte putini ani, care, desi nu a trecut prin pubertate si nici nu s-a confruntat, vreodata, cu vreun fir de par facial, a reusit sa intre si sa sparga o frecventa utilizata de “the bad guys”. V-ati fi mirat daca s-ar fi specificat ca pustiul are origine romana? Ca pe mine sigur nu. Dintr-o mare de nebuni care pretind a cunoaste marile secrete ale lumii, Walter este luat sub aripa protectoare a lui Annie. Iar de aici incepe o adevarata cursa de aflare a acelora care doresc sa il ucida pe Walter si pe mama acestuia, Helen, pentru a intra in posesia codurilor.
Sa nu credeti ca nu am apreciat, de data aceasta, faptul ca au existat cateva vanatai pe corpul agentei noastre secrete. Dar parca tot nu sunt multumita. In apartamentul lui Walter, respectivul a dat cu ea de toti peretii, si spun acest lucru la propriu, insa tot nu a reusit sa ii provoace vreo zgarietura pe fata. Mai mult de atat, ati vazut cat de bine poate sa dea Annie intr-un sac de box, asta dupa ce corpul ei este plin de vanatai? Asta inseamna sa induri, domne, nu sa te plangi la cea mai mica zgarietura, asa cum facem majoritatea dintre noi. Tocmai de asta noi nu suntem agenti CIA, iar ea este. Dar vreti sa stiti ce anume m-a calcat cel mai mult pe nervi? Nu faptul ca nu a acceptat sa se ocupe de cresterea copiilor inca de la inceput, caci era lesne de inteles de ce nu a facut una ca asta, ci faptul ca a luat o decizie bazandu-se pe spusele unui om pe care nu il cunoastea si care s-a dovedit, in final, a fi un dublu spion, cu intentii nu tocmai bune.
Episodul se poate concentra in jurului cuvantului “familie”, concept cu intelesuri diferite pentru toti. Pentru Annie, familia este locul acela neatins de pericole (inca), pe care si-l doreste sa ramana la fel, pentru Helen familia este locul unde trebuie sa fii oriunde si oricand. Pana la urma, familia este, pentru amandoua, cel mai important lucru. In alta ordine de idei, se contureaza tot mai pregnant faptul ca Annie este doar o momeala si stau si ma intreb cat timp ii va lua acesteia sa isi dea seama de acest lucru. Probabil ca pana la sfarsitul sezonului. Cei doi sefi au fost si prezenti, insa ma credeti ca nu am avut rabdarea sa fiu atenta la ceea ce isi vorbeau in restaurant? Imi doresc ca episodul urmator sa fie mai bun. Mult mai bun. Nu de alta, dar nu vreau sa vorbesc despre “Covert Affairs” ca despre un serial care promitea multe, insa nu a oferit nimic. In acest moment, sunt tentata sa zic acest lucru. Si apropo, sunt sigura care nu a fost data pe spate de noul corp in care s-a mutat echipa? Sau de noul coleg al lui Annie, Jay?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu