Inainte sa vad primul episod mi-am zis: Ohhh, inca un serial cu doctori?! Ce ar putea sa aduca nou dupa E.R.,Chicago Hope, Scrubs sau Nip/Tuck? N-a fost chiar asa…
Primul episod incepe intr-o avalansa de coincidente placute, in care cunoastem personajele, aparent stereotipuri, dar convingatoare si amuzante.
Meredith Grey, Isobel “Izzie” Stevens, Cristina Yang, George O’Malley, Alex Karev sunt chirurgi in devenire (stagiari) la un spital renumit din Seattle (Seattle Grace Hospital), abia iesiti din facultate si aruncati dintr-o lume in care singurul lucru in care trebuia sa-l faca era sa invete, in lumea reala: parca fiecare nimic este mai complicat atunci cand nu ai urmat pasii clasici de maturizare. Sefa lor este “The Natzy” Miranda Bailey, considerata cel mai dur rezident al spitalului.
Inca de la inceput ne dam seama de caracterul puternic al personajelor si modul original de a actiona. Fiecare stie ca viata in spital va fi grea: trebuie sa fie grea(!), mai ales la inceput cand trebuie sa inveti ca sa ai viata unui om in mainile tale este o respunsabilitate care trebuie meritata, dar nici unul nu se gandeste ca viata din afara spitalului poate fi mai complicata de atat.
Meredith locuieste singura in casa mamei ei (un neurochirurg renumit) cu bagajele nedesfacute atat fizic cat si emotional. Ea cauta relatii scurte care sa nu-i complice viata,incearca sa se distanteze de colegi si sefi. Traumele din copilarie isi spun cuvantul in modul ei de a actiona: prefera relatii lipsite de atasament, din teama de a fi parasita.
Izzie este femeia care desi este suficient de frumoasa sa obtina mult mai usor ceea ce isi doreste, a ales drumul dificil, dar cel care iti aduce cele mai mari satisfactii. Pe parcurs ne dam seama ca principalul sau atu este compasiunea.
Cristina se remarca de la inceput ca persoana cea mai motivata din grup. Ea nu accepta decat perfectiunea, atat de la propria persoana, cat si de la cei din jur. Sentimentele si compasiunea nu fac parte din vocabularul sau.
George “the next door nice guy” e omul in care ai avea cea mai mare incredere. El are o naturalete in modul de a fi, care ti l-ar face imediat cel mai bun prieten, persoana careia i-ai putea spune orice. Problema sa e ca fetele din jur il vad ca pe fratele mai mic si il emasculeaza.
Alex este un “Casanova”. El e constient de efectul pe care il are asupra femeilor si isi foloseste farmecele fara scrupule. Modul sau de a actiona este imatur si neprofesionit, pana in momentul in care realizeaza ca modul superficial de a fi ii aduce numai probleme.
Piesele fiind aranjate, incepe razboiul, un razboi al pasiunilor, o adevarata jonglerie intre cariera si viata personala in care seful poate fi si iubit, confidentul te doreste pe ascuns, in care doctorul invata despre viata de la pacient. Orice este posibil.
Titlul Grey’s anatomy a fost ales special: “Gray’s anatomy” e o carte renumita de medicina.
Dialogurile sunt inteligente (un amalgam de informatii si idei din care fiecare isi selecteaza ce i-a placut mai mult), iar muzica din fundal este aleasa perfect – asa am invatat eu cine sunt Snow Patrol, Inara George, Anna Nalick, The Fray sau Thirteen Senses. Personajele sunt convingatoare, iar distributia e aleasa pe spranceana: Sandra Oh, de exemplu, a fost nominalizata atat la Globul de Aur (pentru Grey’s Anatomy), cat si la Oscar(pentru Sideways).
Grey’s Anatomy nu poate fi catalogat intr-un anumit gen,i-am putea spune o drama, dar au fost multe momente in care am ras pana la lacrimi. Serialul a ajuns deja la sezonul trei si continua fara sa plictiseasca fanii. Pe parcurs apar personaje noi, rasturnari de situatie – totul pentru a te face sa vrei mai mult si mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu