Cred ca a fost cel mai neobisnuit episod pe care l-am urmarit in Grey’s Anatomy. Si asta nu din cauza ca nu ar fi fost totul corect din punct de vedere medical. Sunt convins ca a fost. Producatorii au in spate o armata de medici care ii sfatuiesc si ajuta in scrierea scenariilor si nu lasa absolut nimic la intamplare, chiar daca episodul a avut in componenta cuvantul “miracle-miracol”. Mi s-a parut ciudata reactia celorlalti fata de accidentul suferit de Meredith. Stiu ca era o situatie generala de criza, stiu ca riscau sa fie penalizati daca isi abandonau postul, stiu ca cunostiintele medicale le spuneau ca nu au ce face mai mult decat sa spere, dar parca cea mai fireasca si naturala reactie a fost cea a Christinei, luandu-si efectiv campii si cutreierand magazinul de 99 centi aflat in apropierea spitalului.
Tensiunea produsa de accident a scos la iveala partea “intunecata” a lui Izzy, care nu s-a putut abtine intr-un schimb de replici cu Callie si a numit casatoria dintrea ea si George ca fiind doar o mascarada. Pe final, dupa ce George s-a aratat profund dezamagit de reactia ei si s-au certat pe aceasta tema, Izzy si-a cerut scuze si a realizat greseala pe care a facut-o. Nu stim exact ce gandeste ea de fapt, dar cred ca regretele nu sunt sincere, ci doar pentru aplanarea situatiei create, “deep down inside” cred ca ramane la aceasi parere.
Grey – Ellis si Meredith – cele doua personaje care dau titlul serialului – ajung in acest episod sa se intalneasca pentru ultima data (ma rog…se vor mai intalni probabil), in “miracolul” ce se numeste “afterlife – viata de dupa moarte”. Episodul are conotatii profunde in ceea ce priveste viata si personalitatea lui Merdith. Momentul in care mama sa, intr-o “pauza de Alhzeimer” a numit-o “ordinary – obisnuita”, a ,marcat-o profund, iar acum este pe punctul de a renunta la viata tocmai din acest motiv. Mai sunt si alte motive, de ordin sentimental, insa cred ca principalul a fost acesta. Acele cateva cuvinte, rostite pe un ton agresiv, au marcat-o profund.
Ne reintalnim cu personaje care au facut parte din ploturile celor mai interesante episoade sau serii de episoade ale serialului. Genistul care a explodat odata cu proiectilul scos din pieptul unui pacient, tanara ce a trebuit sacrificata pentru salvarea unui alt pacient in momentul in care o ranga metalica i-a strapuns/unit, si nu in ultimul rand Danny Duquette, logodnicul lui Izzy. Cel de-al patrulea personaj prezent avea legatura mai mult cu Ellis Grey, ceea ce a facut ca anticiparea mortii acesteia in final sa fie mai usoara. Era probabil acolo pentru ea, o astepta.
I-a luat destul de mult timp lui Meredith sa accepte faptul ca locul sau inca nu este acolo. Credea ca totul este pierdut. Incerca din rasputeri sa se adapteze unei realitati inexistente, rodul activitatii sale cerebrale. Insista pe faptul ca s-a inecat si asta e tot, dar nu a acceptat faptul ca nu s-a luptat deloc. Derek isi da seama de profunzimea situatiei si o acuza pe Eliss, care cedeaza in lupta sa cu boala si cu viata. S-a produs un schimb – viata pentru viata – o imbratisare tardiva si cuvinte retrase/modificate – “You’re anything but ordinary” o imping pe Meredith inapoi spre viata.
Prea mult Sf, prea multe metafore, prea multa drama inutila…o serie de doua episoade care nu pot sa spun ca-mi lasa un gust amar, dar nu s-au ridicat la inaltimea acelor episoade care m-au facut sa indragesc serialul. Sa vedem ce urmeaza – o noua Meredith….acum ca “povara” sa principala i-a spus “Goodbye”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu