A sosit şi vremea examenelor. dar întrgul cvintet e nevoit să le înfrunte cu tot cu diverse probleme personale, care le măreşte stresul şi le diminuează la fiecare şansele de reuşită. Am abordat aceste ultime episoade ca un întreg, format din două părţi, aşa cum s-a mai petrecut în cele mai însemnate finaluri de sezon. Prima parte se ocupă de emoţiile de dinainte de intrarea în examen, iar cea de-a doua, iadul testării. Go !
Înainte de urcarea în autobuzul ce-i poartă spre “stadion”, antrenorii, mai emoţionaţi decât concurenţii, le dau ultimile sfaturi, ca nişte părinţi care îşi conduc puii în clasa întâi. Sau le dau ceva mărunţiş de buzunar, ca adorabilul gest patern al lui Mark, încă şi mai impresionant ca trasul de ureche. Are dreptate Julia: You’re a natural father
Pentru Jackson, problema stresantă e mama sa, de care nu poate scăpa nici acum, mai ales când îl găseşte pe Webber în halat în camera ei, iar pe ea în neglije. E cam prea alintat, ca dl Goe (she brought my lucky pencil – suzeta) şi n-ar trebui să-l afecteze aventura mamiţichii milf
E foarte interesantă relaţia triunghiulară Mark-Lexie-Avery. Uneori, Lexie e geloasă cât de mult ţine Mark la Jackson, şi pe bună dreptate, ei formează o echipă specială, afecţiunea lui Sloan putând fi uşor interpretată ca iubire, dar una frăţească, sau paternală, oricum foarte intensă. Fără Jackson, Mark e tulburat şi interpretează eronat respingerea lui Lexie la apelul său vibrant “I need you” – prin îngrijorarea pe care, în naivitatea sa, crede ca ea o resimte faţă de “iubitul său”, Jackson. to be continued
Meredith are stomach flu – sună mai bine ca gastroenterita virală – şi vomită peste tot, speriind laolaltă colegi şi profesori. Admirabilă a fost şi susţinerea Christinei, chiar şi de la o minimă distanţă, într-o scenă superbă cu atingerea pe sub uşă şi psihoterapia mind over matter, fiindcă n-o poate abandona, ea e her person, bff.
Tot un fel de bff, faţă de Morgan (dacă nu cumva e mai mult) îl determină peKarev să facă o poznă imensă, ca mai toate năzdrăvăniile stagiarilor noştri din Seattle Grace. Multe trăsnăi au mai făcut cu toţii în aceşti 5 ani ! Îngrijorat de soarta bebeluşului cu probleme, acum e rândul lui Alex, care lasă baltă totul, examen, carieră şi fuge laSeattle. Degeaba, copiluţul nu mai poate fi salvat. Doar ca să fie alături de Morgan în momentul final.
April e stresată din principiu, că aşa e ea; face gafe şi isterii, cafteşte pe unul într-un bar (I’m a soldier), dar măcar descoperă – cu ajutorul lui Jackson – destresantul universal, sexul. Dacă nu s-ar fi încăpăţânat să-şi păstreze intactă “comoara”, her precious, poate că asta ar fi calmat-o şi ar fi căpătat mai multă siguranţă ca doctoriţă, ar fi scos-o din categoria “freak” cu care ne-a exasperat pe noi toţi şi nici n-ar fi lac de sudoare în faţa comisiei
Acasă în Seattle, tensiunea dintre Teddy şi Owen o exasperează şi pe Bailey, lăsată între ei în sala de operaţie de către Callie pe post de mediatoare. Nu ştiu dacă a fost plănuit de Callie, deşi aşa pare (she’ll listen to you), dar a mers. Ca de obicei, Miranda explodează şi îi toarnă lui Teddy adevărul în faţă. Şi tot ca de obicei la ea, bunul simţ exprimat cu putere, ajunge unde trebuie, trece de încăpăţânări şi limpezeşte, transformându-se în înţelegeri. Ca urmare, Teddy se mai îmblânzeşte un pic şi vine la Owen cu gheruţele retrase ca să-i aducă veşti despre Cristina
Owen şi cu Teddy devin îngrijoraţi, dar nu de rezultatul examenului, ci de evantuala plecare a echipei de foc, care ar lăsa spitalul fără doctori. Bailey cea diplomată primeşte misiunea de a vrăji (woo) o echipă nouă, cu nasurile pe sus (bread sniffers), aflată în vizită de prospectare.
Mark rămâne cu gura căscată în faţa propunerii Juliei de a-i face un bebe pentru a-i împlini aptitudinile paternale. Din păcate, linia asta era condamnată să dispară, deoarece Juliei nu i s-a dat posibilitatea să se dezvolte ca un personaj regular, a avut prea puţin timp şi loc în faţa camerei, deşi mi se pare tare drăguţă şi isteaţă şi mai ales potrivită cu Sloan. RIP, chiar îmi pare rău după ea.
Sloan nu ştie ce să facă şi-i cere ajutorul lui big brother Derek, încolţit şi de Lexie. Până şi Callie l-a lăsat baltă cu Zola, iar el întotdeauna a avut complexul grijei de surori zăpăcite.Prins la mijloc, cred că ar fi preferat de o mie de ori să transpire în examen în locul lui Meredith. dar n-are încotro, căci soarta îi ţine pe toţi trei laolaltă în jurul unui bolnav căzut în cap (la propriu), dar cu o nevastă trăsnet şi cu un profil lucrat parcă în Photoshop, ce mi-a amintit de Ciorbea Terminator.
De reţinut lecţia lui Bailey pentru Derek, cum să răspundă celor ce-i cer sfatul: zi-le o metaforă, orice metaforă, ei vor înţelege din ea tot ceea ce doreau să facă de la început. Aşa că, după ce metoda directă o dă în bară, încearcă şmecheria cu săraca Mer: testul e o oglindă. Mesajul real era “Orice ai să decizi, eu tot te voi iubi”. O promisiune fermă, o declaraţie de dragoste foarte frumoasă, cu o imagine absolut superbă:
Lui Derek încep să-i placă metaforele, aşa că face exces de ele în OR, spre mirarea lui Mark, care nu pricepe nimic, el de fapt bate şeaua ca să priceapă iapa cea cu breton, adică cumnăţica. În urma acestor încurajări mascate ( aşa-i în operaţii !), se declanşează explozia pasională a lui Lexie, care a făcut o scenă superbă cu una din cele mai vibrante declaraţii de dragoste din GA, care m-a impresionat şi pe mine, care n-o prea suport pe Lexie cu bretonul ei şcolăresc. Cred că susţinătorii cuplului Slexie se pot bucura în voie, acum balonul s-a spart.
O altă scenă pasională deosebită a fost cea din WC-ul bărbaţilor, care redemonstrează efectul calmant, de drog anti-isterie al sexului. Numai că, în April, transformarea e mult mai radicală şi o face să înţeleagă cât de închistată în prejudecăţi trăise până acum.
Alex, alungat înapoi de Arizona, o ia la goană spre examen dar, din cauza întârzierii, e peralizat cu un set şi trebuie să le câştige pe celelalte două. După ce a scăpat de stresul cu bebeluşul, se linişteşte şi redevine sigur pe el, făcând o impresie generală bună
Dacă Avery ar fi fost în sala de operaţie, s-ar putea justifica pentru măcelărirea unui pacient prin prezenţa mamei la balcon ? Pentru el, şotiile mamiţichii reprezintă un pretext pentru o eventuală nereuşită, un ţap ispăşitor pe care ar putea arunca vina. În plan profesional n-are voie să-şi piardă concentrarea când o aude în camera alăturată. Faptul că e sensibil la asta arată că nu e pregătit încă pentru a deveni un doctor responsabil.
Spre deosebire de colegii ei, în ciuda problemelor căsniciei, Cristina nu e stresată de nimic care să-i distragă atenţia. Dar dă peste un examinator cam demodat şi tacticos (freakin’ fossil), cu care îi vine cu greu să aibă răbdare, şi în care l-am descoperit pe simpaticul Mr Feeney (Boy meets world), fără de care Cory ar fi cunoscut cu totul altfel lumea noului mileniu.
Deci one down. Bine măcar că a fost April, paguba cea mai neînsemnată. Who’s next ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu