În loc să continue cu urmările imediate ale prăbuşirii avionului din sfârşitul sezonului trecut, aşa cum ne-am fi aşteptat, povestea doctoraşilor noştri face un salt de o lună în viitor şi îi găseşte în ipostaze total diferite fiincă tocmai au trecut de evenimente care schimbă totul, (dying changes everything). Nothing is the same, everything is different.
Înainte de a-i lua pe rând pe fiecare din ei, ar trebui remarcat faptul că, în paralel cu acest flash forward, pilotul noului sezon mai face un salt înapoi (c-aşa-i hora pe la noi), prin reluarea unor instantanee cu Sloan, dar şi prin modul cum începe, de parcă am revedea primul episod al serialului, cu stagiari înspăimântaţi şi cu caş la guriţe, cu porecle şi încercări pe măsura durităţii meseriei pe care şi-au ales-o. Acest flashback, anunţat încă din episodul ultim în care i-am revăzut cu plăcere pe toţi, inclusiv George şi Izzie, ne sugerează că acest al nouălea sezon se va ocupa destul de mult de noua generaţie, trecând pe octava evolutivă următoare.
Saltul înainte are loc în ziua în care Mark Sloan, aflat în comă, urmează să fie deconectat de la aparatele de susţinere a vieţii după o lună, în conformitate cu cererea explicită făcută înainte de accident. Nu ni se spune ce s-a mai întâmplat în pădure, dar ne sunt prezentate efectele tragediei. Întregul episod este de fapt un memorial pentru Mark, în jurul căruia se derulează celelalte întâmplări. Ingenioasă a fost derularea unor filmări mai vechi care marchează momente importante pentru care Mark şi-a imprimat prezenţa în serial, ca best man la nunta lui Derek, ca tandru iubit al lui Callie contribuind la conceperea Sophiei, ca naş de cununie pentru cele două neveste şi ca mentor al lui Avery. Pe toţi i-a influenţat prin personalitatea sa scânteietoare, pe care i-am admirat-o cu toţii. În urmă-i rămân amintirile şi regretul că a tebuit să plece. Merită din plin un moment de reculegere. RIP McSteamy
Derek are probleme cu mâna pe care şi-a smuls-o din rămăşiţele avionului, şi care acum nu-l mai ascultă. Dar se hotărăşte brusc să rişte o operaţie taman în ziua în care e programată moartea celui mai bun prieten al său, în concordanţă cu vestitul îndemn al lui Freddie Mercury, the show must go on.
Nimănui nu-i e permis să trăiasca mult timp în trecut, ci să meargă înainte, să treacă peste durerile de moment şi să meargă mai departe. E aici un îndemn subtil şi pentru noi, de a întâmpina cu deschidere viitorul serialului în loc de a ne crampona de trecutul său prin regretele după George, Lexie, Mark şi (poate) şi alţii, pe care ar fi indicat să-i lăsăm să se odihnească în pace. Nu e uşor pentru nimeni, nici pentru Derek, nici pentru Callie, nici pentru Meredith, nici pentru noi. Ne-au murit eroi îndrăgiţi, să ne luăm rămas bun de la ei, şi să începem să păşim pe restul drumului pe cere ne conduce serialul. Sau să nu ne mai uităm la el, dacă considerăm că e prea dureros.
Aici vreau să fac o paranteză legată de câtă ranchiună şi blesteme şi-a atrasShonda, responsabilă de atâtea “dispariţii”. Acestea demonstrează că a procedat corect şi chiar cu eleganţă. Cât de stupid ar fio fost ca Lexie să moară pe sălile spitalului, alunecând pe o banană ? Cum ar fi fost ca Mark să plece aiurea din cine ştie ce motiv, părăsindu-şi nevestele şi fetiţa ? Sau jelind după Lexie ? Aşa că, în loc s-o tot înjurăm, să ne focalizăm pe naraţiunea care încă este şi se poate dovedi interesantă. Şi să recunoaştem că nu e prima şi nici ultima dată când ne supărăm pe ea, şi nici când ne promitem că nu ne mai uităm la GA, dar curiozitatea sau ceva special – nu ne lasă. Şi să recunoaştem că are un talent unic de a ne incita, da a ne stârni în noi tot felul de sentimente violente, de o intensitate pe care n-a reuşit s-o atingă nimeni până acum. Tot încearcă şi R.R. Matin să ne elimine favoriţii pe rând, dar înverşunarea provocată de Shonda, rămâne unică.
Putting presure on yourself nu pare soluţia optimă pentru a merge mai departe, dar, în cazul chirurgilor noştri, a fost cam singura eficientă în toate crizele de până acum, în special în cazul celor cu adevărat puternici, Meredith, Cristina, Derek. Şi, întrucât cine se aseamănă – se adună, la fel cum forţează Derek refacerea mâinii, la fel forţează şi Meredith vindecarea de frica de zbor cu avionul. Noua sa ipostază de Meduză, nu prea i se potriveşte. Până acum ea era mama tuturor colegilor răniţi, a arătat mereu bunătate, nu cinism tăios cum face Cristina. Dar suferinţele au băgat-o iar într-o depresie şi se refugiază în muncă, în sarcina de a-i pregăti şi pe alţii care vin din urmă pentru încercări ca ale ei, pentru a-i face puternici ca ea.
Nu cred că încearcă cu tot dinadinsul s-o imite pe fosta Nazistă Bailey, căreia chiar îi făcea plăcere să jongleze cu nivelele de intimidare. Miranda o făcea şi dintr-un complex de inferioritate al înălţimii (şi culorii). Din păcate, Miranda şi-a pierdut savoarea, pe care o rezervă acum doar lui Ben. A devenit cam obsedată sexual, de unde şi porecla jenantă de Booty Call Bailey. Lui Alex i se potriveşte vânzoleala prin camere de gardă, şi lui Callie pe vremea lui George sau chiar acum, dar nu şi lui Bailey, care a pierdut mult din farmecul de odinioară. Deh, merge şi ea mai departe pe drumul ei, nimic nu mai e ca înainte, sau, dacă vreţi, tot înainte era mai bine
La vederea Medusei cu şerpi în păr, toţi îngheaţă. La fel fac noii stagiari, la fel ca şi Cristina în Minnesotta, care îngheaţă la propriu în compania unui vorbă-lungă centenar care nu e altul decât Mr. Feeney din Boy Meets World. Legătura dintre Mer şi Cristina e şi mai puternică datorită noii tehnologii a iPad-urilor, pot sta la taifas prin tablete.
Îl regăsim pe Alex neschimbat, îşi ia “rămas bun” de la toate admiratoarele şi e la fel de nesimţit în gafele despre Lexie, dar rămâne în acelaşi timp alături de Callie în camera în care aceasta se ascunde să-şi plângă dubla durere, Mark şi Arizona. Surpriza de la urmă ne-o arată pe aceasta cu un picior amputat de Callie probabil chiar în pădure.
Avery, mai tuns ca de obicei, face o scenă intensă de despărţire de Mark. Înţelege rapid că a rămas singur, aşa că is taking from here (preia frâul în continuarea echipei plastic posse) cu lacrimi în ochi. Se adaptează iute la schimbari fiindca face parte, ca şi Cristina, din generaţia LOL, OMG, şi a orezului fiert în 30 de secunde, Ha ! Ţinând cont că, după Callie, e cel mai afectat de recentele evenimente, prin faptul că şi-a pierdut atât pe cea pe care o iubea, cât şi mentorul care-i era aproape ca un tată, tăria de caracter cu care înfruntă evenimentele îl poate propulsa printre cei puternici (Mer, Der, Callie, Cristina)
La April cu porcina chiar nu mă aşteptam, dar nici nu i-am dus dorul. Nici Arizonei. Nici lui Teddy, care a lipsit cu desăvârşire, la fel ca mămica stagiară îndrăgostită de Alex
În schimb apare drăguţa Williams, care promite multe şi pe care îmi va face plăcere s-o privesc în acest sezon. Sper ca si lui Alex ;-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu