Once upon a time…
…and they lived happily ever after.
O infractoare, o prinţesă, un erou, un pirat, o împărăteasă rea şi cel mai viclean personaj din poveşti fac echipa pentru salvarea adevăratului credincios în magie (Henry), totul în noul sezon din Once Upon a Time.
Cu un început mult mai bun decât cel al sezonului trecut, acest prim episod nu ne-a înşelat asteptările cu privire la ce vom vedea în acest an, iar personajele noi nu au încetat să apară, semn că acţiunea nu va fi deloc una statică sau uşoară. Singurul minus ar putea fi că nu ne-au aratăt nimic din Storybrooke şi de felul în care gestionează Belle situaţia, dar acest lucru poate fi compensat cu flashback-ul naşterii lui Henry – Emma nu i-a fost mamă lui Henry în primii ani din viaţă, ea regretând acest lucru încă de când băiatul a regăsit-o şi a reuşit să îşi facă loc în inima ei, iar acum cu el răpit şi dus într-o lume necunoscută, nu are de gând să comită aceeaşi greşeală încă o dată şi să renunţe la el.
O dată cu noul sezon, lucrurile s-au schimbat, iubirea rămânând în prim plan în ceea ce priveşte legătura puternică dintre două persoane cu sentimente pure, însă acum este timpul ca “speranţa” să fie cea mai puternică magie din câte au existat şi încă există, speranţa şi credinţa fiind cele care îi poate ajuta pe eroii noştrii în călătoria şi în atingerea obiectivelor lor.
Să o luăm cu începutul şi cu fiecare plan prezent în acest episod. Prima destinaţie: Neverland.
Neverland…Tărâmul Pierdut, locul unde sălăsluieşte cel mai mare rău din câţi există, un suflet mai întunecat decât cel al lui Rumpelstiltskin, locul fără de scăpare. Aşa este descrisă destinaţia protagoniştilor noştrii, iar confirmarea răutaţii noului personaj negativ nu întârzie să apară, desprinderea umbrei lui Greg aducând-i sfârşitul. Personajele rele întotdeauna plătesc la final şi din câte am putut vedea, Greg şi Tamara nu îşi mai iau locul în povestea noastră. După ce au fost înşelaţi şi au căzut victime planului vicleanului Peter Pan, acesta a obţinut ce şi-a dorit, cei doi au ajungând la propriul “the end”. Dacă prin smulgerea umbrei lui Greg Pan a demonstrat cine este, Rumpelstiltskin şi-a făcut singur dreptate şi i-a răzbunat memoria fiului său prin uciderea Tamarei. Pan este rău dar să nu uităm că şi Rumple este unul din cei Întunecaţi.
Unde-s mulţi puterea creştea dar şi haosul domneşte mai ales dacă este vorba de personalităţi puternice. Aşa este şi cazul celor prezenţi pe Jolly Roger, Mr.Gold fiind primul care părăseşte corabia, într-un nou costum (moment nelăsat fără o glumă à la Hook) considerând că va avea mult mai mult succes dacă se va duce singur în căutarea nepotului său. Chiar dacă are acelaşi scop cu al celorlalţi, metodele sale sunt oarecum diferite şi neortodoxe, dar este dispus şi în stare de orice, lucru demonstrat de dialogul său cu unul din Băieţii Pierduţi. Aceasta este ultima călătorie a lui Rumpelstiltskin, este conştient de acest lucru însă chiar şi aşa este decis să îşi urmeze destinul şi să îl salveze pe Henry – nu se va lăsa fără luptă, ameninţarea şi mesajul către Peter Pan fiind deja lansate.
În timp ce Rumple “vizitează” pe cont propriu insula, ceilalţi sunt încă prinşi în apele tulburi, obstacolele călătoriei lor necontenind să apară. Un bun exerciţiu de teambulding se face simţit în momentul în care corabia este atacată de sirene. Sirene vicioase şi malefice asemeni adevăratelor legende şi nu creaturi inocente cu suflete pure şi sentimente. Pentru moment, pana la apariţia viitoare a lui Ariel, Jolly Roger şi pasagerii săi se confruntă cu un grup de sirene malefice care au ca scop ducerea spre pierzanie a celor ce navighează bătrâna navă. Regina utilizându-şi magia şi Emma şi Mary capturând-o pe una din atacatorii lor, haosul este pe cale de a se declanşa, furtuna înteţindu-se o dată cu furia din sufletele eroilor noştrii.
Pornind de la întrebarea “ce facem cu sirena” după ce Regina nu mai rezistă şi o transformă în lemn, totul izbucneşte, David luându-se la bătaie cu Hook, nici soţia sa, inocenta Snow nelăsându-se mai prejos, apărându-se de furia Împărătesei, de insultele şi palmele acesteia (o lupta demult aşteptată). Totul se amplifică, nimeni nu mai ţine cont de navă, lăsându-se prada furiei şi urii care pune stăpânire pe sufletelor lor. Singura care observă ce se întâmplă cu adevărat este Emma, care pare a nu avea sorţi de izbândă când vine vorba de blestemul unei sirene. Luptătoare din fire, Swan decide că este timpul pentru o trezire la realitate pe calea cea dură, motiv pentru care se aruncă în apele tulburi ale mării, gestul său atrăgând în cele din urmă atenţia familiei şi a însoţitorilor. Lucrurile nu au fost tocmai cum a plănuit, fiind lovita şi rămânând inconştientă în apă. Acum este momentul pentru o colaborare, toţi lăsând la o parte ura şi furia, încercând să o salveze pe Emma. Scoasă din apele reci de tatăl sau şi ajunşi în cele din urma pe insula Neverland este moment ca anumite lucruri să fie fixate şi spuse de la bun început. Discursul de încurajare este oarecum motivator aducându-le tuturor aminte că nu au venit aici să facă pace sau să înceapă să se iubească, au venit aici să salveze singurul lucru pe care îl iubesc toti şi anume, pe Henry, baiatul care a avut suficientă credinţă în blestemul Reginei, în ruperea acestuia, în redarea vieţii şi identităţii tuturor locuitorilor din Storybrooke.
Henry… micul Henry, nepotul Albei ca Zăpada şi al Prinţului James, răpit de Greg şi de Tamara în prosteasca lor vendettă contra magiei, este adus în Neverland, Tărâmul Copiilor Pierduţi. Urmaş al unei familii ai cărei membrii întotodeauna se vor regăsi, mezinul Swan nu renunţă fără luptă, astfel că fuge după ce lucrurile iau amploare în schimbul de prizoneri al răpitorilor săi, întâlnindu-se cu unul din proscrişii evadaţi din tabăra lui Peter Pan. Încrezător ca întotdeauna el îşi pune toate speranţele în acest tânăr băiat dornic la ideea unei vieţi noi departe de acest tărâm, însă după ce trece proba prafului magic, află că în tot acest timp el a fost însoţit tocmai de vicleanul şi maleficul Peter Pan în persoană.
Totul a fost un test pentru a vedea dacă Henry este cu adevărat cine se zice că este şi anume, cel cu suflet pur şi încredere în magie mai presus de orice. Prins în capcană şi înconjurat de armata lui Pan este momentul să aflăm în sfârsit planul acestui nou villan şi dorinţa sa arzătoare de a-l captura pe micul moştenitor.
Chiar dacă credinţa în basme şi în magie pare a fi sărit o generaţie, şi anume pe cea a Emmei, acest episod ne prezintă şi un altfel de Neal, mai precis un Baelfire care acceptă magia şi tot ce îi poate oferi aceasta. Trezit în Pădurea Fermecată, el este salvat de Mulan, Aurora şi Prinţul Phillipe. Trecând de partea explicaţiilor şi a modului în care a ajuns din nou pe acest tărâm pe care a dorit să îl dea uitării ani în şir, Frumoasa Adormită se oferă voluntară în a-i contacta prin harul somnului pe Emma, Mary, David sau pe Henry pentru a le spune că Neal este în singuranţă, acasă. Fără mare succes, este momentul revenirii la castelul tatălui său în căutarea unui bun personal care îl poate ajuta. Însoţit de Mulan, este momentul să facem cunoştinţă cu un alt personaj care se va alătura călătoriei eroilor noştrii, Robin Hood. În cele din urmă Neal află că Emma nu este deloc în Storybrooke după cum ar fi crezut, ci este în Neverland, tărâmul în care şi-a petrecut o parte din viaţă în compania lui Hook. Lucrurile se complică ca de fiecare dată şi astfel se dă startul unui sezon cu un început de nota 10 care anunţă episode de aceeaşi calitate, cu noi poveşti şi noi eroi din basmele copilăriei.
Săptămâna viitoare este momentul pentru un alt episod centrat pe Emma, 3×02 “Lost Girl”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu