Once Upon a Time – 3×02 “Lost Girl”

Once upon a time…

…and they lived happily ever after.

Aventurile din Neverland continuă, iar episodul de azi ne învaţă că indiferent de orice obstacol întâmpinăm întotdeauna trebuie să ştim cine suntem cu adevărat; nu este suficient ca ceilalţi să se încreadă în noi şi să ne cunoască adevărata valoare, cel mai important este ca noi să ştim acest lucru, deoarece din suflet vine adevărata putere şi doar atunci vom putea fi capabili de lucrurile măreţe pentru care am fost predestinaţi.

“The Lost Girl”… săptămâna trecută am menţionat că acest episod va fi unul centrat pe Emma, însă flashback-ul din trecutul Albei ca Zăpada ne-a arătat că o dată, contrar la ce vedem azi, chiar şi ea a uitat să mai creadă în ea însuşi, riscând să piardă totul în faţa Împărătesei. La acel moment, Charming a crezut în Snow şi nu a lăsat-o să renunţe la moştenirea sa atât de uşor, intenţiile fiindu-i prost înţelese de piticii protectori, care îşi  susţineau prinţesa în decizia de a lăsa totul pentru a putea fi fericită în exil alături de persoanele pe care le iubeşte şi departe de ura mamei sale vitrege. Apelând încă o dată la vicleanul Rumpelstiltskin şi cu ajutorul unei miniciuni nevinovate dar necesare la acel moment, cu o încrucişare a povestii cu legenda lui Excalibur, Albă ca Zăpada a căpătat încredere în ea şi a putut vedea cine este cu adevarat, orfana prinţesă care poate deveni o regină curajoasă, o regină care nu va pleca niciodata capul în faţa Împărătesei malefice. Cu inima unei adevărate conducătoare şi-a apărat poporul şi i-a declarat război acesteia, hotărând să lupte pentru lucrurile şi pentru persoanele pe care le iubeşte, pentru moştenirea sa.

Pe fundalul acestui flashback, Pan face o primă vizită grupului nostru de refugiaţi, alegându-şi persoana pe care o consideră cea mai slabă, persoana care nu ştie cine este cu adevărat. Este vorba de Emma, orfana care nu a avut pe nimeni alături pe durata copilăriei sale, iar după ce a fost găsită de Henry a trebuit să se complacă în situaţia de a fi Salvatoarea Storybrooke-ului şi a poveştilor din Pădurea Fermecată, de a crede în acel final fericit şi optimist, specific părinţilor săi,  în care întodeaduna binele învinge răul.

Gestul viclean al lui Peter o obligă pe Emma să accepte ce este cu adevărat, şi numai atunci harta primită îi va arăta drumul către fiul său. Oricât de mult ar vorbi în faţa acestei fărâme de pergament, rostind lucrurile pe care i le spun cei din jurul său, abia după prima altercaţie cu Băieţii Pierduţi poate recunoaşte în faţa lui Mary Margaret că este o orfană, în sufletul său existând încă răni nevindecate, iertarea părinţilor săi neapărând peste noapte. 28 de ani singură pe lume, este o viaţă de om pentru unii, iar lucrurile nu se pot schimba chiar ca în poveşti unde într-o fracţiune de secundă ura se transformă în dragoste.

 Cu acestea spuse şi lăsate a fi înţelese de mama sa, Emma află în cele din urmă planul băiatului care nu vrea să crească niciodată; Peter are ca scop transformarea lui Henry într-un Băiat Pierdut, într-un orfan ce nu îşi poate ierta familia, iar întârzierea salvării sale nu face decât să îi aducă câştig de cauza lui Pan. Cât de târziu vor putea ajunge la tânărul Credincios şi cât de schimbat va fi acesta rămâne de văzut, însă este cert că aceasta va fi o bună lecţie pentru Emma, o aventură din care va putea să înveţe să îşi accepte trecutul şi să îşi ierte părinţii, precum şi fiul său o va face la momentul oportun.

Un episod cu o acţiune mai moderată decât precedentul său, nu putea să treacă săptămâna fără o luptă între binee şi rău; de această dată avem parte chiar de două astfel de momente, cel mai important şi cu repercusiuni ulterioare părând a fi lupta dintre Băieţii Pierduţi ai lui Pan şi tovarăşii lui Hook. Avertizându-şi însoţitorii să aibă grijă la săgeţile inamicilor, salvând-o pe Mary, David ajunge să fie rănit – cum niciun erou nu se plânge atunci când este rănit sau are viaţa pusă în pericol, nici Charming nu se abate de la această lege nescrisă, urmând câteva episoade dificile pentu el şi o nouă sarcină pentru vizitatorii Nerverland-ului, găsirea unui leac.

În timp ce lucrurile se complică, Hook încă nu este luat în seamă de personajele pozitive ale grupului iar Regina nu este lăsată să îşi folosească magia, Rumpelstiltskin se luptă cu proprii demoni. O dată cu plăsmuirea lui Belle, persoana care a crezut dintotdeauna în el şi i-a văzut latura bună în întunericul sufletului său, el trebuie să ia o decizie privind oferta lui Peter Pan; târgul vicleanului băiat este simplu – îl lasă să trăiască (schimbându-şi astfel destinul) dacă renunţă la Henry, lăsându-l pe insulă. O decizie grea pentru oricine, mai ales pentru cineva ca Cel Întunecat. Cu această ocazie aflăm şi ce este cu păpuşa “dăruită” de rivalul său, păpuşă care nu dispare şi nu se poate face pierdută, singura cale fiind acceptarea sa – la fel cum a constatat şi Regina că nu poate scăpa de Snow White, înţelegând în cele din urmă că o poate lăsa în viaţă creându-i o suferinţă înzecită.

Decizii grele şi momente dificile vor avea să vină, singura soluţie ce poate să rezolve problemele tuturor fiind colaborarea dintre Rumple şi Emma&CO., reuniune ce îi poate salva de la a face lucruri ce pot fi regretate ulterior. Dacă până acum acţiunea s-a focalizat pe Emma este timpul ca şi villianii grupului să fie scoşi în evidenţă, Hook putând să îi ajute mai mult decât să fie o busolă vorbitoare iar Regina o armă secreta pentru lupte, nu doar cineva care îşi poate folosi magia când ceilalţi nu o văd.

Un episod bun pe două planuri, Neverland-ul continuă să fie planul principal al sezonului, în timp ce Neal rămâne în umbra în această săptămână, fanii primind un moment din trecutul Pădurii Fermecate, când încă magia exista şi nu era totul o ruină.  Pe fundalul a câtorva glume ale lui Hook, scenariştii continuând a face persoanjele de poveste să înţeleagă cum sunt redate în cărţile copilăriei, nu îmi rămâne decât să vă invit să urmăriţi promo-ul de săptămâna viitoare, unde vom avea un invitat special…TinkerBell – 3×03 “Quite a Common Fairy”.