O dată cu sezonul IV, scenariştii “Pretty Little Liars” s-au decis că este momentul să schimbe ceva, iar această hotărâre poate fi văzută în episoadele difuzate până în momentul de faţă; lucrurile sunt expuse altfel, serialul nemaiaxându-se pe acea doză de mister săptămânală sau pe revelaţiile fiecărui episod. De această dată a trebuit să aşteptăm patru săptămâni pentru a primi o confesiune, mai precis mărturia Melissei Hastings, personaj care încă de la primul episod a fost bănuit de ceva, fiind poate una din Top 3 “Cine a ucis-o pe Alison?” – însă acum am aflat că în ultimii ani s-a temut de ceva, de ceva măreţ şi periculos, ceva ce nu are legătură cu clubul select şi pueril NAT , ea neştiind în ce se bagă când a început tot acest blestem. Ce să fie oare?
Un alt lucru pe care îl consider necesar de adăugat este faptul că încă de la finalul sezonului trecut scenariştii încearcă să ne facă să ne obişnuim cu ideea că Ali poate fi în viaţă şi la un moment dat poate apărea. Cu o turnură diferită de evenimentele relatate în cărţi, serialul a păşit pe un teren necunoscut în care oricine poate fi arătat cu degetul ca asasin, singurele persoane care pot scăpa în totalitate de acest nor negru de deasupra capului fiind cele patru mincinoase.
Dacă până acum fiecare sezon s-a axat pe câte un personaj de această dată, după cum am fost chiar şi anunţaţi, povestea verii se va concentra pe Hanna. După declaraţiile din presa din primăvară, mă aşteptam ca ea să păţeasca ceva însă se pare că A încearcă o nouă abordare, şi anume a lovi în persoana la care ţii cel mai mult – o făcea şi până acum însă acum a atins un cu totul alt nivel. Aceeaşi problemă o are şi Emily cu părinţii, micile minciuni care păreau nevinovate ajungând-o din urmă, însă la familia Fields nu este o problemă de viaţă şi de moarte, în care cineva poate fi încarcerat (şi doar ştim că o dată ce A îşi pune ceva în minte, obţine, dovezile necontenind să apară). Chiar dacă lucrurile nu sunt roz pentru Emily, cu siguranţă o dată cu încrederea în părinţii săi şi dezvăluirea unor adevăruri, familia va putea avea din nou încredere în ea, Protecţia Copilului putând clasa dosarul Fields – vom mai avea de aşteptat însă nu cred că o vom vedea prea curând pe Em într-un orfelinat sau la o familie adoptivă (dacă vrem să vedem aşa ceva, vă recomandThe Fosters tot de la ABC Family, serial care pe mine m-a atras şi nu am reuşit să mă dezlipesc de laptop până nu am văzut toate cele cinci episoade apărute – săptămâna trecută). Hanna nu mai este atacată direct de Anonimul înspăimântător însă mama sa face ca lcururile să devină din ce în ce mai dificile şi mai incriminatoare – de ce nu i se confeseaza, deoarece ştim că ele au o relaţie bună şi vorbesc multe (în limitele cunoscute de noi mai ales când vine vorba de A)? Să fie oare ameninţată cu ceva în caz că încearcă să mărturisească cuiva ce s-a întâmplat cu adevărat pe durata şederii sale la New York? (şedere de care am aflat că nu a fost în totalitate doar în Big Apple)
Este cert că lucrurile se vor mai complica, atât pentru Ashley cât şi pentru fete, noul detectiv primind ajutor de la un personaj şi mai intrigant, o femeie detectivă venită să afle adevărul despre cele patru mincinoase şi motivul pentru care atrag în jurul lor doar lucruri negative. În sfârşit cineva a observat că este ceva ciudat (sau cineva pentru cunoscători) în Rosewood care le face viaţa un iad micuţelor mincinoase. Să sperăm că cei doi vor reuşi să facă măcar puţină dreptate şi să rezolve o parte din puzzle-ul minciunilor şi al asasinatelor din oraş – totodată la această listă se adaugă şi misterul Wilden, deoarece nu am avut niciodată suficiente informaţii despre el, neştiind decât că era un hărţuitor ciudat care a cunoscut-o pe Alison când şi-a petrecut vara cu cei din NAT.
Pe fundalul problemelor domestice din casa Fields şi a înscenării lui Ashley Martin (nu cred că a clacat atât de mult încât să îl ucidă de bunăvoie pe Wilden), Aria nu reuşeşte să îşi facă ordine în viaţă cum dorea, sau să îl înlocuiască pe Ezra, încă gândindu-se la el, iar Spencer îşi ajută iubitul să afle adevăraul despre sinuciderea sau presupusa sinucidere a mamei sale, poveste în care deja s-a găsit un punct de legătură cu Alison şi a sa viaţă misterioasă de dinainte de şi mai misterioasa şi neelucidata sa moarte. Nici înspăimântătorul “hoţ” de feţe nu ne-a ajutat prea mult, apariţia sa facilitând doar mărturisirea Melissei.
Scena finală de la 4×04 m-a dus instantaneu cu gândul la Alison, la o persoană narcisistă care nu a suportat să îşi vadă faţa distrusă, astfel că a “pescuit” bucăţică cu bucăţică pentru a-şi reîntregii chipul. Maşina cu care a venit la Hector şi numărul memorat de Tippi sunt alte două secrete care adângesc şi întregesc evenimentele ultimei veri petrecute de Alison în viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu