Incotro ne indreptam?
4×02 este cu siguranta unul din cele mai contestate episoade de pana acum, ciudat sau pueril, momentan nu m-am decis cum sa il numesc ori sa stabilesc care este adjectivul ce il defineste mai bine, lucruri care m-au facut initial sa zic ‘pas’ la aceasta recenzie. Frenezia terminarii facultatii m-a facut totusi sa ii acord macar cateva randuri, chiar daca poate nu ar fi meritat. Un episod controversat insa poate nu cel mai discutat de pana acum prin elementale sale negative.
De ce avem un papagal?
Inainte de a incerca un raspuns plauzibil la aceasta intrebare pot spune ca parintii materni prezentati in acest episod, au devenit numarul #1 pe lista suspectilor – inca nu stiu la ce suspecti, deoparece avem atatea faradelegi, insa sunt cu siguranta la ceva, iar Spencer cu toata inteligenta sa chiar nu intelege ca pentru a aplica la o universiate de renume nu trebuie sa spui intotodeauna adevarul, cu atat mai putin ca ai fost la un sanatoriu si ca ai fost vanata de prietena ta moarta? Inteleg, e frustrant sa nu poti fi cu adevarat tu insati, insa la modalitatea lor de inscriere/aplicatii la colegii, aparentele sunt totul…si toata vina a cazut pe Ezra care a incercat sa ii deschida ochii.
O pereche frumoasa de Manolo Blahnik plini de noroi si inghezuiti in spatele galetii de gunoi, un telefon pierdut si gasit in sicriul unui mort, nervozitate si secretomanie, Ashely Martin incearca din rasputeri ca Hanna sa isi piarda increderea in ea. Din tot acest comportament, Ash nu reuseste decat sa se incrimineze singura de moartea lui Wilden, telespectatorii putand sa inteleaga ca dupa ce l-a lovit cu masina si s-a intors cu Hanna, a luat totusi contact cu el avand grija sa il omoare de-a binele cu ajutorul unui pistol – pana la urma nu ne-a fost aratata in New York sau la vreo sedinta pentru a fi siguri de excursia sa.
Lucrurile nu sunt ceea ce par, deviza cu care ne-am obisnuit din primele minute ale episodului pilot. Rasturnarile de situatie, nici ele nu ne sunt straine, iar ciudatenile deja au devenit cele mai normale elemente ce tin de Pretty Little Liars. Trecand peste pantofii ascunsi si aruncati la gunoiul de langa casa (proasta miscare, mai ales ca era urmarita si gunoiul unora e norocul si modalitatea de santaj a altora), noul profesor de lupte al Ariei si sarutul spontan (Montgomery e specialista in relatiile elev-profesor, indiferent de riscuri sau complexitate), inceputul unei relatii tumultoase a lui Em cu calmantele, avem parte de un flashback interesant cu Alison. Din ceea ce am vazut pot spune ca tanara DiLaurentis a dus o lipsa drastica de educatie, rasfatul si ambitiile prostesti atribuindu-se unui tata ocupat in producerea banilor si a unei mame neimplinite si refugiate in alcool – familia “perfecta” din suburbiile americane… Miniciuni si iar minciuni, doar atat primim de la Ali, vara dinaintea mortii sale ramanand inca un mister, dupa mai bine de 60 de episoade. Ce este cert este ca ea si-a petrecut cateva zile la bunica sa, in camera cu o pasare/papagal, care i-a devenit principalul confesor. Indiferent cat este de enervant Tippi, este poate singurul lucru real din acea vara si intamplarile petrecute cu Alison in rol de protagonista.
Sinuciderea doamnei Cavanaugh, atragerea in cursa a lui Toby, atacul Monei, aroganta Shanei, privirile aruncate din casa doamnei DiLaurentis, acestea sunt elementele cele mai interesante ale acestui episod, insa au fost eclipsate de inteligenta lui Tippi si a felului in care acesta a retinut apelurile telefonice. Daca e sa aducem in discutie moartea mamei lui Toby si a altor evenimente petrecute inainte de mortea lui Alison, cred ca intrebarea saptamanii este: Cu cat timp inaintea de (pseudo) moartea lui Ali a luat fiinta A cunoscut ca si Clubul Hanoracelor Negre? Stim deja ca ea era terorizata si inspaimantata de biletele anonime pe care le primea, ceea ce ma face sa cred ca totul a inceput in acea vara, in urma unor intamplari bizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu