Pretty Little Liars – 4×17 “Bite Your Tongue”

Aventurile mincinoaselor continuă şi în această săptămână, de această dată evenimentele luând o turnură interesantă şi o direcţie promiţătoare…

Dacă ne-am plâns în ultimele săptămâni de pasivitatea episoadelor considerate de umplutură, se pare că totuşi am fost cuminţi continuând vizionarea frumoaselor mincinoase, Moş Crăciun răsplătindu-ne cu un episod mult mai bun din punct de vedere calitativ pentru acest sezon, încadrându-se totuşi la episoadele aşa şi aşa din primele sezoane. Un Moş Crăciun întârziat însă la cum e vremea afară….niciodată nu se ştie 

Un episod cu multe revederi şi persoane mai mult sau mai puţin importante pentru acţiunea sezonului, cert este că fiecare reapariţie ajută într-un fel sau altul una din fete. De această nu mai există aventuri împreună, totul fiind individual şi fiecare confruntându-se cu propii demoni. Ca să o luăm pe rând, demonul Ariei se dovedeşte a fi chiar micul hobbit Mona care mai nou are o legătură amoroasă…ori bolnăvicioasă cu fratele mai mic al lui Montgomery. Se pare că Mike îi creează probleme surorii sale şi atunci când îşi face o iubită ori când se îndrăgosteşte, însă să sperăm că nu se va ajunge acolo şi va exista o ruptură sănătoasa undeva printre hormonii adolescenţei. Problemele Ariei nu se opresc aici în acest episod, pe lângă bătaia de cap cu Mike mai apărând o problemă detestată de toţi, pe numele său Maggie. Dacă de-a lungul timpului au existat fel de fel de personaje pe care le-am destetat la început iar apoi le-am îndrăgit (ori invers) pe această individă nu cred că a putut să o înghită careva încă de la prima scenă….dacă da, vă rog să mă anunţaţi! Crezând că îi face un bine lui Ezra luând atitudine şi confruntând-o, ori pur şi simplu descărcându-şi nervii personali pe cineva care merită, îşi dă seama în cele din urmă ce greşeală a comis şi fuge de la locul faptei, însă din ce am putut observa ulterior ea este singura căreia îi pasă de consecinţele acestei mici întâlniri tensionate.

Pe aceaşi linie continuă şi Hanna însă de această dată fără prea multe momente culminante în desfăşurarea acţiunii sale, singurul moment tensionat fiind cel de la dentist. Pasionată în ultimul timp de romanele poliţiste şi ajutată oarecum de noul detectiv înlocuitor al lui Walden (drăguţă revedere de asemenea), Han merge la cabinetul de stomatologie la care a lucrat în sezonul I pentru a-i lua urma lui A. Cum află acesta nu ştim însă prinsă în mica sa escapadă cleptomană, nu aude când doctorul său pleacă şi se vede pe scaun anesteziată de A care îi lucrează puţin plombele – bineînţeles nu pierde ocazia de a-şi marca teritoriul ori a nu lăsa un cadou cum bine ne-a obişnuit.

Aria nu stă prea bine cu nervii şi în curând îi va face o vizită lui Jessie la grupul de terapie, Hanna şi-a descoperit o nouă pasiune peste noapte, iar Spencer flirtează. Dacă tot vorbim de Spence cred că este momentul să evidenţiem că aceasta începe să aiba acelaşi look din perioada Radley, aceaşi privire care îţi dă fiori şi cu acelaşi grad de neîngrijire personală, fiind concentrată pe povestirile din jurnalul lui Alison. Nopţi pierdute şi fixaţii….tipic Spencer însă de când a renunţat la activităţile extraşcoalre se pare că şi stilul ei de viaţă s-a schimbat, iar acum timpul pierdut îşi spune cuvântul, având astfel parte de un intro la cum se apucă copiii de droguri. Apariţia lui Andrew a fost oarecum importantă, ADHD-ul său oferind medicaţia specială lui Spencer pentru a se putea concentra la ce este cu adevărat important – nicidecum fizica ori testele şcolare de la care în urmă cu 2 sezoane nu ar fi lipsit nici moartă!

Cu micile pastile-minune Spencer reuşeşte să dea de un indiciu nemaipomenit şi urmărind firimiturile de pâine lăsate de Alison, ajunge la pub-ul în care îşi petrecea marea majoritate a timpului cu acel bărbat mai în vârstă de care era atât de fascinată în vara cu pricina. Se pare că ştim şi cum l-a cucerit însă chiar dacă preferinţele culinare ale lui Ezra l-au demascat în faţa lui Nancy Drew, ceva îmi spune că toată această nebunie de serial şi în special aceste sezoane nu sunt decât o poveste scrisă de Alison pentru a dovedi că niciodată nu se va maturiza.

Trecând peste Aria, Spencer şi Hanna ajungem la cea care are cu adevărat probleme. Se pare că promisiunile scenariştilor nu prea sunt valabile deoarece oricât au declarat ei că A îşi va lua reflectoarele de pe Em, aceasta continuă să fie singura rănită. Am sărit ce e drept de la violenţa fizică şi am ajuns la cea psihică (în exces!). Şederea în casa groazei aka DiLaurentis a luat sfârşit pentru Emily, aceasta revenind la casa familiei proaspăt reneovată plus cu un cadou, revenirea tatălui său. Chiar dacă stă mai puţin timp cu fiica sa, acesta îşi dă rapid seama că ceva nu este în regulă şi apelează atât pentru informaţii cât şi pentru ajutor la bunul samaritean şi bunul profesor Fitz. Bineînţeles, după cum am fost obişnuiţi în ultimele episoade, EzrA se oferă să îşi ajute oaia rătăcită însă din ce vedem în final, terapia sa este de genul dragoste cu forţa ori înfruntă-ţi temerile. Chiar şi cu aptitudinile lui A, nu cred că Fitz a fost în şcoală ori la cabinetul medical deoarece nu trebuie să  uităm că întreaga afacere A este un adevărat boy band cu mulţi discipoli, la fel cum nu sunt nici convinsă de aptitudinile sale de mare hacker care deturnează o maşină ori un GPS. După părerea mea, DA Fitz are o poveste cu Alison însă altfel a ajuns în toată această nebunie a tinerei DiLaurentis şi a lui A.

De asemenea este de menţionat supărarea prostească , cel puţin asta e părerea mea, a lui Em pe Spencer deoarece după ce o maşină parchează în sufrageria ta, dau maşinile peste tine, eşti prinsă într-un lift în cădere, eşti vânată ca ultimul infractor şi multe alte astfel de momente nebune ce li s-au petrecut, ea tot se supără că nu a fost lăsată să se ducă singură noaptea, într-un depozit vechi  la o întâlnire aranjată de una din persoanele non grata. Pe bune!?

Cu acest mic impediment rezolvat în prietenia lor, este timpul să vină momentul bombei măreţe şi anume teoria lui Spencer că Ezra Fitz este machiavellicul A! Sunt tare curioasă de cum vor reacţiona fetele, deoarece pe fiecare din ele le-a ajutat în momentele mai puţin bune ale vieţii, iar în privinţa Ariei…chiar a fost alături de ea şi cu toţii am putut vedea sentimentele sale pentru ea – de aceea cred că Ezra nu este cu adevărat lupul cel rău; el mereu a vrut să fie alături de Aria, iar povestea cu A chiar l-a făcut să sufere că nu a putut să o ajute, aşa că…Caleb poate, Paige poate, Toby poate, însă el de ce nu poate să fie doar un iubit îngrijorat cu un plan bine pus la punct să îl vâneze pe acest A mai ales că poate chiar are un trecut cu Alison? (de asemenea tot comportamenul ei vis-à-vis de lumea înconjurătoare ne-a făcut să ne dăm seama că nu era chiar un mieluşel, motiv pentru care, eu cred că nici acea poveste nu este adevarată, ci mai degrabă un rod al imaginaţiei sale, Alison dorindu-şi ca şi profesorul să fie înnebunit după ea cum erau toţi baieţii pe care reuşea să îi manipuleze)