Pretty Little Liars – 4×18 “Hot For Teacher” & 4×19 “Shadow Play”

Cu paşi repezi ne apropiem de finalul sezonului IV iar acest lucru se vede inclusiv în desfăşurarea acţiunii, presărată din belşug cu intrigă, dezvăluiri şi momente culminante.

Gata sesiunea, gata examenele, gata cu lipsa recenziilor; în sfârşit am reuşit să îmi fac timp să vizionez acest episod iar dacă iniţial în plan era să sar peste recenzia sa, trecând direct la 4×19, episodul special alb-negru, evenimentele de săptămâna trecută nu m-au lăsat. Sincer, a fost unul din episoadele mele preferate, arătându-mi că încă se poate să ni se ofere atmosfera primelor sezoane şi 41 de minute interesante, ori poate am simţit eu acest lucru datorită faptului că Ezra Fitz este personajul meu preferat şi întotdeauna mi-au plăcut materialele dedicate lui – mai puţin crazy Maggie şi al ei prunc.

Comentariile de mai jos arată faptul că şi voi aveţi aceeaşi părere privind episodului şi chiar dacă a scârţâit pe la anumite secvenţe este sigur că ne îndreptăm către un punct în momentul de faţă – este păcat că a trebuit să aşteptăm 5 episoade pentru a afla încotro decurge şi ce fir urmăreşte acţiunea.

Pe scurt, deoarece nici nu cred că este ceva de analizat în profunzime aici, Spencer continuă cu a ei pseudo-ADHD şi ajunge să arate ca o adevărată junkie, lucru care îi dă de bănuit Hannei iar cât timp Spence îşi urmăreşte teoria nebună a cărui protagonist este inocentul profesor de literatură, blondina o urmăreşte dându-şi seama că ceva nu este în regulă cu prietena sa. Înainte de a se apuca unii să spună că Hanna este enervantă şi nu îi lasă spaţiu amicei sale, este de menţionat că aceasta chiar este o prietenă adevărată din moment ce îşi dă seama că ceva este în neregulă cu Hastings şi nu trece cu vederea anumite detalii precum nervozitatea, anxietatea, nerăbdarea, înlocuirea cafelei cu ceai, faptul că le minte, momentele în care este pe cale sa izbucnească şi nu în ultimul rând aspectul fizic, mai ales că Spence dintotdeauna a învăţat şi a pierdut nopţi însă în fiecare dimineaţă era fresh cu look-ul său classic. 10 puncte pentru Hanna care reuşeşte să observe aceste lucruri (poate se datorează şi apropierii sale de detectiv, iar dacă acesta este într-adevăr motivul…sper să rămână cât mai mult prin preajmă deoarece se dovedeşte a fi o influenţă bună pentru ea) şi nu în ultimul rând, este de menţionat căutarea în laptop. Sărind peste lipsa unei parole şi faptul că tocmai Martin se dovedeşte a fi lupul moralist când cu toţii ştim că nici ea nu are aşa ceva (nu cred că e vina ei ci mai degrabă a celor din producţie care au uitat) Han ajunge foarte uşor să fie Watson-ul lui Spencer, împiedicând-o să facă o greşeală în faţa apartamentului lui Ezra. Tocmai acest moment se dovedeşte a fi unul destul de important pentru întregul episod deoarece acum aflăm că într-adevăr fetele au fost dintotdeauna urmărite şi ni se arată şi cum. Foarte bine lucrat şi imediat şi Emily este pusă la curent cu noutăţile de tipul breaking news şi cu teoria presupusei identităţi a lui A.

Aducând vorba de Em este de menţionat şi faptul că se decide (în sfârşit!) că nu mai vrea să stea şi să aştepte ca Ali să o contacteze motiv pentru care ajunge să o încolţească pe Shana, cu toate că dacă stăm să ne găndim, să recapitulam şi să analizăm conversaţia de la început, ajutorul dat de Emily era planul de la inceput. Multe semne de întrebare ni se ridică încontinuare cu privire la fugara Alison, la tehnicile şi la banii săi (se presupune că avea 14 ani!). Într-adevăr există o serie de scuze şi o bunică bogată care ar putea fi sursa celor 5000$ însă ce aş dori eu în cele din urmă să aflu mai multe este despre cum a reuşit ea să fugă atâta timp, să fie la curent cu tot ce se întâmplă în Rosewood şi care sunt persoanele pe care a contat cu adevărat (de genul Shana). Dacă a preferat să aibă încredere cu viaţa sa în persoane diferite de prietenele sale din copilărie înseamnă că are un motiv pentru care nu s-a crezut în ele şi într-adevăr ajungem din nou la teoria că una din cele patru mincinoase este A….hai să zicem trei deoarece se pare DiLaurentis s-a convins că Em este demnă de încredere.

Nu durează mult şi Shana este scoasă din peisaj cu o manevră tipică lui A, mişcare de care am impresia că în curând va beneficia şi consilierul Jesse dacă se mai bagă unde nu trebuie. E adevărat că a avut parte de un prim avertisment mental deoarece a nimerit din greşeală la locul nepotrivit peste persoana nepotrivită însă cei care continuă cu aceste tactici, ajung foarte uşor să plece din Rosewood.

Ajungând la partea cea mai interesantă a episodului, chiar plotul principal, restul fiind în plan secund pentru a umple cele 41 de minute, Ezra şi Aria… cei doi porumbei încearcă să îşi reclădească relaţia iar Fitz face pentru prima dată un gest care în viitorul foarte apropiat îi va da de bănuit minionei, şi anume faptul că vrea ca ea să se rupă oarecum de prietenele ei. Interesant domnule Fitz însă nerăbdarea te face să iei decizii pripite şi este posibil să comiţi o greşeală!

Să fie Ezra A, să nu fie…să fie doar un soldat cu grad înalt în armata A, să nu fie… să aibă propriul interes pentru tot ce ni s-a prezentat şi propria agendă… sincer, habar NU am! Vinovat, nevinovat cu siguranţă este amandouă însă în momentul de faţă nu m-ar mira nici dacă am afla că este un detectiv particular ori un agent FBI sub acoperire deoarece este totul atât de încurcat şi am avut parte în aceşti ani de atâtea surprize şi răsturnări de situaţie încât o surpriză de proporţii nu ştiu cum ar trebui să arate plus că pentru mine aceste variante enumerate de mine ar avea sens… Cât despre faptul că el este maleficul păpuşar, încep să am dubii de la secundă la secundă deoarece niciodată cândA comite ceva rău şi malitios nu ni-l arată pe Fitz ci se continuă să se pună reflectoarele pe acele siluete cu hanorac negru (am mai spus-o dar o repet). Plus că dacă este ceva ce am învăţat în acest semestru la cursul de Analiza de Intelligence este că dovezile pot fi găsite atunci când urmărim o singură pistă (de genul Spencer în căutarea indiciilor culpabile pentru Ezra) de aceea este bine să lucrăm cu ipoteze alternative, scoţându-le din joc pe rând pe baza dovezilor (solide) găsite pentru a nu ne mai întoarce la ele. Ar fi frumos să facem o astfel de analiză însă ar trebui să revedem cap-coadă întregul serial pentru a expune toate evenimentele şi toate dovezile cum trebuie şi sincer nu ştiu dacă am timpul ori răbdarea necesare. L În legătură cu Ezra, dându-ne de bănuit că el este EzrA, au început ca de fiecare dată când îl arată să bage pe fundal melodii incriminatoare astfel încât ca şi spectator altfel îi priveşti reacţiile dar dacă stăm să ne gândim, scenariştii l-au incriminat pe acesta doar arătându-l cum supraveghează…cum stă la pândă nu cum săvârşeşte vreun delict (iar adevărtul A nu duce lipsă de aşa ceva).  Într-adevăr are banii necesari pentru a face un astfel de joc, a avut intrarea perfectă în grupul fetelor şi a primit astfel scuza ideală de a nu fi luat în colimatorul vinovaţilor iar fizic, Aria nu a fost rănita cu nimic (spre deosebire de accidentele directe şi indirecte ale celorlalte trei fete).

Secvenţa care m-a făcut să scriu şi recenzia episodului 4×18 a fost cu siguranţă cea în care ni-l arată pe Fitz în faţa monitoarelor redând pozele fetelor de la supraveghere…muzica de fundal, atitudinea lui şi scuza penibilă cu nautul….total adorabil, iar întreg momentul m-a captivat, scriind această recenzie kilometrică (îmi cer scuze) pe fundalul melodiei  7 Devils  by Florence + the Machine.  :d

Cu acestea spuse şi cu o Alison sfârşită, pusă la pământ şi acaparată de probleme, ba chiar şi cu lacrimi în ochi ţinând în mână poza prietenelor ei din vremurile în care totul era bine, am văzut astfel şi o altă faţă a ei, am văzut o adolescentă vulnerabilă care trebuie să ia o decizie…să vedem ce va face. Vine acasă şi va înfrunta pericolul alături de prieteni&familie sau va pleca definitiv de lângă Aria,Hanna, Emily şi Spencer.

———

Uite aşa am ajuns şi la episodul special al acestui sezon, episod menit în a-i deschide lui Spencer ochii şi a o face să vadă adevărul din întregul puzzle adunat şi îmbinat până acum, adevăr pe care subconştientul pare a-l refuza şi a îl ascunde. Un episod în mare majoritate alb-negru ca urmare a unui vis indus de oboseală şi de efectul pastilelor luate în exces, adormind pentru o fracţiune de secundă cu televiziorul deschis la un film din vremea prohibiţiei, uite aşa ajungem în acei ani, cu toalete la fel de extravagante pentru nişte tinere domnişoare de liceu, cu relaţii interzise cu profesori, mafioţi, femei ori poliţişti, avem astfel ocazia să vedem un Ezra Capone şi o Mona întruchipând perfect amanta răsfăţată a acelei perioade. Fără să reuşim să vedem cu adevărat adevăratele chipuri din deznodământ, episodul spune lucrurilor pe nume, invocând lipsa de curaj, maliţiozitatea lui Alison vis-à-vis de prietenele sale, jocurile jucate pe seama lor, indiciile lăsate fără a le spune adevărul, poveştile răutăcioase scrise despre ele şi, nu în ultimul rând, dorinţa sa de imortalitate.

Miss DiLaurentis ni se prezintă de această dată în aceeaşi măsură machiavellică în care o cunoaştem, adolescenta vulerabilă fără vreo cale de ieşire din toată această problemă dispărând în secolul XXI.

Un episod slab precum cel de Halloween al cărui unic scop a fost descoperirea unor indicii de către Spencer, evenimentele colorate au dat totuşi de gândit, începând cu interesul Ariei pentru un personaj antagonist şi explicaţia sa că aceştia pot fi uneori eroi. Pasionată de filme de epocă, fără prea multe prejudicii la adresa sa şi acoperirea perfectă, Aria se poate încadra perfect pe lista scurtă a celor ce pot fi cu adevărat maestrul păpuşar. Ce îmi dă totuşi de gândit este scena finală a secvenţelor alb-negru, mai precis vocea lui Ezra-umbra fără chip-Toby…să fie oare subconştientul lui Spencer cel care îi oferă o nouă pistă în ceea ce îl priveşte pe iubitul său?

Acest episod şi găsirea avantajului  (să nu uităm ca informaţia poate fi o armă în mâinile cunoscătorului) în faţa lui A trasează astfel începutul unor mişcări norocoase din partea fetelor, putând astfel să facă câteva mutări în favoarea lor şi în detrimentul celor care le urmăreşte. Multe de zis într-un timp oarecum scurt, este momentul să înceapă să plouă cu adevaruri, fanii devenind nerăbdatori cu privire la adevăratul Ezra.

O serie de lucruri spuse cu noimă în timpul visului aduse în realitatea roswoodiană poate conduce la puţină lumină în toată această şaradă pusă la cale de….”? “.

O Hanna care urăşte bărbaţii, o Arie într-o relaţie tumultoasă cu un posibil mafiot, o Emily având o pasiune interzisă pentru o femeie, o Mona intrigantă numai bună pe post de amantă şi personaj cheie într-o reţea de răufăcători şi o Spencer “the smart one” al cărui creier poate funcţiona doar pe bază de pastile însă care nu poate vedea adevărul şi imaginea de ansamblu din cauza sentimentelor şi a subconştientului care îi reprimă acest lucru, 4×20 “Free Fall” se anunţă un episod interesant la fel cum şi indiciul de la sfârşitul lui 4×18, cu acele reţetare pe numele lui Wren promit că doctorul va reveni, probabil tot în ajutorul lui Hastings precum a făcut şi internarea la Radley, însă, să nu uităm ce ne-au sfătuit scenariştii înainte de debutul acestui sezon IV: nu uitaţi că Wren nu este un personaj nevinovat, apariţia sa provocând încă de la început probleme, fapt confirmat de trecutul si relaţiile sale.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla şi ce ne vor aduce ultimele episoade rămase până la debutul lui Lucky 5 din vară, iar până atunci vă las în compania unor materiale speciale create de echipa Pretty Little Liars cu ocazia acestui episod.