În cel mai slab episod al întregii istorii, GA se ocupă de prima operaţie oficială pentru stagiarii noştri, iar mai toată lumea se poartă ciudat. Ceea ce e ciudat în sine, ţinând cont de toate aventurile prin care au trecut cu toţii în cei 7 ani de-acasă, adică din spital. Iar din cei (doar) 5 muschetari ramasi, conduşi de April, doar unul vă fi ales câştigător al bursei şi al pariului. Aşa că nimeni nu vrea s-o dea în bară.
Din prea mult zel ca s-o mulţumească pe Teddy şi să-i arate că preţuieşte lucrurile simple şi mărunte, Cristina se alege cu o banală apendicită în locul unei operaţii de valvă mitrală de 7 ore. Dar simplele lucruri pot fi uitate şi de profesori, iar orgoliul te poate lovi ca un bumerang chiar în cele mai nepotrivite momente, aşa că e nevoie de ajutorul asistentei ca s-o ducă până la capăt. Altman ne demonstrează că Lenin avea dreptate, învăţaţi, învăţaţi chiar dacă vi se pare că le ştiţi pe toate.
Mă aşteptam ca Meredith să reuşească, dar mi s-a părut ciudat că a fost mai bună ca Derek în sala de operaţii. În rest, Derek e un nemernic, dar în profesiune nu i se poate contesta talentul. Iar acum a dat-o-n bară şi aici cu un al doilea bumerang, mult aplaudatul fiind nevoit să-şi aplaude nevasta stagiară în care nu mai are încredere. Asta a fost chiar prea exagerat. În plus, Derek chiar a făcut-o de oaie, depăşindu-l pe Karev în nesimţire prin revenirea în căminul conjugal doar din datorie, ca să-şi păstreze onoarea de familist promisă pe stick-it
Avery face operaţie estetică buzelor unei scroafe, iar Arizona revenită la patine cu rotile îi cam face viaţa grea, suficient ca să rateze. Parca ar avea ceva personal cu el. În fond, e doar noul iubit al fostei iubite a tatălui copilului nevestei sale. Ciudăţeniile continuă, nu-i aşa ?
Pe Alex îl apucă pandaliile şi asta face să-i revină mitocănia, pe care o foloseşte ca paravan ca să-şi ascundă frica. De teamă să nu facă vreo greşeală, îşi alege o operaţie uşoară şi o face pe durul cu April în faţa pacienţilor. O April care îl ajută şi îl încurajează cum poate ea mai bine. Oare … ?
April pierde operaţia pentru că nu găseşte pe nimeni ca să ţină orele de laborator, aşa că se sacrifică. Pacat de ea, e tare inimoasă, dar cam fără personalitate şi e văzută de ceilalţi ca ultima găină, nimeni n-o ia în serios, mai ales în postura de şef al rezidenţilor, ocupată magna cum laudae de Miranda atâta vreme. În acest episod, cu toate ciudăţeniile lui, April mi s-a părut cea mai normală, ceea ce, de fapt e chiar ciudat, o anomalie în ordinea firească a serialului. GA is dying. Beep, beep.
Miranda cea şucărită intră şi ea în categoria ciudăţeniilor. Nimeni nu-i contestă meritele şi poate trebuia ea să fie numită şefă în locul lui Webber, dar săracu’ Owen cu ce-a greşit ? N-are curajul să tune şi să fulgere împotriva fostului Şef, aşa că se răzbună pe cine poate. Mai ales pe Owen. Şi mai ciudat e că Hunt “uită” sau nu ştie că Miranda a fost mâna dreaptă a fostului şef al chirurgiei, care vorbeşte cu un sandwich şi crează şi mai multă stânjeneală printre colegele de după demisie. Pe Owen e nevoie de Callie ca să-l lămurească. Pe ce planetă o fi trăit până acum ?
Hunt îşi începe şefia cu un sluj în faţa unei Mirande dezlănţuite, taman când o sfătuieşte pe April cum să-şi menţină autoritatea – alt bumerang.
Owen şi Cristina se comportă total aiurea, ca nişte liceeni la prima întâlnire şi chiar m-a enervat poziţia de fâstâciţi după atâtea evenimente tumultuoase prin care au trecut. După gâtuirile, coşmarele, căderea psihică, au ajuns în sfârşit la timiditate ? Ei, cei mai duri din spital, el de pe front, iar ea – tartorul stagiarilor şi chiar a chiar a chirurgilor veterani, ca Teddy ? Ciudat, tare ciudat. Mai cu seamă că redevin normali abia pe podeaua WC-ului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu