După un recital masculin Il Divo de săptămâna trecută, avem parte şi de o mezzo-soprană de talia lui Sarah Brightman prin invitata specială de săptămâna asta, mama lui Avery. Un episod plăcut, interesant şi nostim, care are cam de toate şi pentru toate gusturile.
Cristina are o nouă jucărie, a aflat ea cumva că toţi marii chirurgi sunt ambidextri like a superpower, aşa că toata ziua îşi antrenează mâna stângă cu tot felul de prostii, dar cu înverşunarea-i caracteristică, până o oboseşte suficient de tare ca să nu fie selectată în operaţia lui Madam Avery. În rest, îi stă bine ca mămica Zolei şi se împacă bine cu Owen, chiar aşa stângace.
O vedem în sfârşit pe Lexie cu breton, dar pentru scurt timp, căci a fost exilată de Avery ca s-o ferească de lunatica de maică-sa, ceea ce arată atât că o iubeşte suficient ca să vrea să o ferească de scorpie scoţând-o out of the line of fire, precum şi ce fel de om e Madam Avery. Deşi nu-mi prea place de indecisa Lexie, aş vrea s-o văd mai des pentru a o înţelege mai bine ca personaj. Iat-o în unica scenă cu un zâmbet parcă şi mai fals ca al Keirei Knighthtley
Miranda, the moral compass of this hospital, redevine fâstâcită de anestezistul Ben şi e nevoită să aleagă cu cine să meargă la petrecerea lui Teddy de casă nouă şi cu cine să rămănă pe viitor dintre Eli şi Ben. Asta sub presiunile pe care le face Webber ca s-o ia pe Meredith în trialul pe care i l-a lăsat ca moştenire. E încă tare supărată pe Meredith cam fără rost, n-o înţeleg prea bine cu ce a deranjat-o pe ea atât de tare “pozna”. O accept ca îndrăgostită cu capul în nori, ca supărată pe toţi că n-a fost ea numită ca şefă, dar Meredith e tot puiul ei din promoţia care a făcut cele mai nebuneşti năzbâtii din istoria spitalului.
Avery s-a ridicat puţin în ultimul episod, iar acum a avut, în sfârşit succes în OR, de data asta chiar în faţa mămicii, dar, personal, am rămas cu ceva îndoieli căci de fiecare dată a fost ajutat, susţinut, propulsat ba de Derek, ba mai recent de către Mark. Acea încredere în sine care-i lipsea atunci când a fost demolat prea uşor de Arizona, nu şi-a vindecat-o, e bun pentru că spun alţii că-i bun, pentru că alţii au încredere în el. Cristina e bună, Meredith e bună fără comentarii. Mark, de exemplu, ştie că-i bun, iar asta nu se poate schimba: poate face mişto de el madam Avery cât vrea muşchii ei de urologă (!), dar el rămâne netulburat, nu are nevoie de confirmări. Aşa e un bărbat adevărat şi o dovedeşte ţinând în frâu două neveste năbădăioase. Micul Avery e the man who doubts, care încă mai are de învăţat.
Alex îşi ispăşeşte din măgării prin atitudinea faţă de năpăstuita familie, atitudine ( how small are your balls ?) în care e susţinut de Arizona şi iertat definitiv de Mer într-un tablou scenic mişcător:
Derek tot înfumurat, tot dă vina pe Meredith pentru Zola, neobservând cât de uşor poate pereclita el însuşi definitiv soarta Zolei atunci când vrea s-o vadă. Şi acum, ca şi atunci când şi-au luat rămas bun de la fetiţă, Meredith demonstrează o luciditate şi o tărie pe care el n-o are. Observând raportul dintre ei ca forţă interioară, Derek încă mai are de lucru ca să merite a rămâne lângă ea. Mă bucură, totuşi un început de înmuiere când o ia de mână pe Meredith şi apoi acasă, când îi cântă la telefon Zoei, în sfârşit împreună.
Am ajuns la mama lui Avery, o personalitate foarte puternică, care explică din complexele fiului prin comportamentu-i zănatec şi imtempestiv, dar, spre deosebire de madam Grey, ea este totuşi o mamă care-şi iubeşte copilul, poate prea mult, chiar şi acum. E o băgăreaţă, şi nu o insensibilă şi cred că l-a timorat pe băiat prin prea multă mămoşenie, ca o cloşcă care nu-şi lasă progenitura de capul ei pentru că e convinsă că fără ea nu se descurcă şi ar face numai prostii.
E nevoie de un bărbat puternic ca Sloan ca s-o domolească, s-o controleze, s-o liniştească. Aici e problema de fapt. Femei puternice ca Ellis Grey, Catherine Avery, Miranda Bailey şi chiar Meredith sau Cristina, au nevoie de un bărbat puternic lângă ele pentru a le echilibra, pentru a contrabalansa excesul de talent, hotărâre, voinţă. Ellis avea un soţ cam tăntălău, iar amantul Webber, care era pe măsura ei, a respins-o după un timp din alte motive. Cu MerDer încă sunt probleme, Owen pare a se descurca cu Cristina, pe Miranda o polarizează Ben în mod armonios, dar pe madam Avery,
încă nu ştim cine şi dacă o face, dar tare-am fi curioşi, mai ales după ocheadele aruncate lui Webber sau chiar lui Sloan, care a domolit-o elegant în acest episod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu