M-am distrat copios în acest episod care vine cu nişte schimbări cam bruşte, dar nu chiar neaşteptate, în care April – cea piţigăiată ca un ţânţar (like a friggin’ mosquito) – se revoltă şi pune piciorul în prag, în timp ce valul de căldură afrodisiac şi înnebunitor din Heart of Dixie ajunge în spitalul din Seattle. Deci veşti bune: săptămâna asta avem mult sex, revolte, răsteli şi multe glumiţe spumoase.
Dacă tot şi-au luat gândul de la a avea copii, Owen şi Cristina o fac ca iepurii, oriunde şi oricând – prin SMS, acasă, la spital, în sala de conferinţe, ba chiar şi sub privirile şi oftatul lui Webber. Cristina e într-o vervă de zile mari, care implică şi ceva poziţii speciale din Kama Sutra: Hot, dirty, stand-on-my-head sex
Cuplul MerDer s-a împăcat brusc, de parcă n-a fost nimic dizarmonios şi se tot pupă prin Seattle Grace ca să vadă tot spitalul ce căsnicie formidabilă au. Mi se pare că s-a trecut prea uşor peste etapele iertării şi a rearmonizării, care ar fi cerut mai mult timp şi atenţie, dar viaţa merge înainte în ritmul ei. În plus, episodul m-a distrat prea mult ca să-i mai caut nod în papură. Iar Derek aşteapătă noua recoltă de stagiari şi înţelege abia acum, când s-a procopsit cu Lexie, adevarata valoare a ajutorului lui Mer: I didn’t know how lucky I had it until Meredith was off my service.
În triunghiul din jurul Sophiei, Mark complotează cu Arizona în jurul unor costiţe afumate chiar şi în OR despre arta gastronomică – spre disperarea lui Callie, care vrea şi ea ceva intimitate cu nevasta ca tot bărbatul şi cam fierbe la foc mic sub presiune că Mark le încurcă iţele
Aşa că pune piciorul în prag, ia taurul de coarne şi îl alungă pe Sloan să lase gătitul şi să get laid şi el cu cine-o nimeri. Asta-i spusese şi Derek, dar el – tot la cratiţă. Dacă nu e şef peste doctori, măcar să fie “chef” peste cuţite şi biscuiţi.
Chiar când a fost şi April în sfârşit lăudată de Miranda (you go above and beyond, you solve problems like no one else can – , te ridici deasupra, mergi dincolo de şi rezolvi problemele ca nimeni altul), Karev o reduce din nou la ridicol (you have no authority, you’re annoying – n-ai pic de autoritate, eşti plicticoasă), imitându-i piţigăiala într-un stil inegalabil într-o scenă memorabilă
Asta o înfurie suficient ca să se revolte şi să devină în sfărşit cu adevărat o conducătoare roşcată ca o leoaică
Meredith, chiar dacă a coborât la nivelul vaginas and mice, (how the mighty have fallen – cum au decăzut cei puternici) începe să acţioneze din umbră ca să impună prin alţii binele pe care îl crede ea necesar: o dădăceşte pe Lexie cum să-l inspire pe Derek, înghesuind-o sub duş
Apoi convinge soţul proaspetei mămici să aibă încredere în Derek. April, inclusă de Miranda în trialul Şefului, îi cere ajutorul, iar ea e racolată de Webber, căruia i se închisese accesul în laborator prin schimbarea yalei. Parc-am fi în anii războiului rece, zburând cu PanAm .
Mi s-a părut puţin exagerată scena când ajunge să ţipe la Bailey, chiar dacă astfel reuşeşte s-o determine pe aceasta să se reapropie de şef, să treacă peste orgolii şi să-i ceară sfatul, dar m-am mai gândit şi am ajuns la o alta posibilă interpretare.
Răstitul se dovedeşte eficient şi în cazul lui Callie faţă de Cristina. Cam toţi cei din anul 5 sunt marcaţi de responsabilităţile din operaţii, care pot deveni eliminatorii, învaţă în sfârşit să ia singuri decizii vitale şi să le suporte consecinţele. Asta le induce o teamă de eşec, teamă care le alterează atât personalităţile, cât şi profesionalismul. The only thing worse than a bad surgeon is a scared one – (singurul lucru mai rău ca un chirurg prost e un chirurg speriat). Dacă în cazul lui Karev, prudenţa excesivă este oarecum normală şi face parte din el, pentru Cristina, aceasta înseamnă o negare a tot ce înseamnă excelenţa în chirurgie (bad-ass, hardcore, spontaneous, spontaneous, take-charge, crazy, fun person), şi cred că lecţia dură primită de la Callie îi va fi suficientă. Într-un episod trecut l-am văzut pe Avery clacând din acelaşi motiv al neîncrederii în sine ca şi chirurg, iar într-un altul, Arizona îl ceartă zdravăn pe Alex, la fel cum a făcut-o Callie cu Cristina. E un aspect demn de insistat pentru că această responsabilizare şi încredere în sine, ilustrată în mod perfect în acest episod prin Derek, care operează NV, ambele fac deopotrivă parte din calitatea de chirurg adevărat. Astfel îmi explic şi ieşirea ce părea nelalocul ei a lui Meredith faţă de Miranda, care era şi ea muşcată de teama de a nu greşi, de a nu se ridica la nivelul încrederii mentorului său, acelaşi soi de panică ca a stagiarilor. Iar panica se tratează cu luciditate şi fermitate. Don’t let it get to you.(n-o lăsa să te ajungă)
Pe de altă parte poate surprinde superioritatea lui Meredith faţă de Miranda, chiar în postura actuală ruşinoasă de paria cu halat roz (wearing the vagina squad scrubs in public ? we have standards). E posibil ca Shonda să-i pregătească lui Mer o avansare poate în trialul cu şoricuţi, sau pe un post de conducere mai important, cum ar fi cel al lui Kepner, care o stresează în ciuda rebeliunii, la fel cum îl stresează şefia pe Hunt. N-am citit nici un spoiler în acest sens, e doar o supoziţie personală.
Am mai fost surprins de titlu şi monologul lui Mer de la început despre măşti şi ce ascund ele, care nu se prea potriveau acestui episod din Grey’s Anatomy, ci, culmea, mai mult episodului de săptămâna asta al celuilalt serial drag mie, The Good Wife, care nu are nici o legătură cu GA: http://www.tvblog.ro/the-good-wife-3×04-feeding-the-rat/
We start to hide our feelings, put up walls. It gets to the point where we never really know how anyone thinks or feels. Without meaning to, we become masters of disguise. (începem să ne ascundem sentimentele, să ridicăm ziduri. Până ajungem să nu mai ştim cine suntem cu adevărat. Fără să vrem, devenim maeştri în deghizare)
De fapt, cred că se referea mai mult la ce se ascunde dincolo de cei din prima linie, la ajutorul anonim al lui Webber din spatele Mirandei, al ei – la fel de neştiut – din spatele lui Derek, ceea ce m-a făcut să aleg ca emblemă a episodului acel instantaneu din antet care omagiază pe cei în blur, pe cei nevăzuţi, dar importanţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu