Iată un nou episod foarte bun, chiar dacă eroii noştri nu au acţionat “în deplasare”, ci acasă la ei, demonstrându-şi spiritul de echipă şi aptitudinile personale în cazul unei intervenţii seculare, separarea unor siameze. Superba parabolă a episodului este o orchestră care are un recital pentru care e nevoie de multă pregătire, multe repetiţii pentru ca spectacolul să iasă perfect, pentru ca simfonia să-şi dezvăluie toate armoniile şi talentele în momentul reprezentaţiei decisive, odată cu ridicarea cortinei. Dirijorul orchestrei este Owen, secondat de primul violonist Arizona, cea care a supravegheat siamezele încă de la naştere.
Webber îl lucrează de la spate pe Alex
şi îi fură locul lângă Arizona printr-o manevră psihologică fină de sabotare a încrederii în sine, care dovedeşte că acesta rămâne un punct vulnerabil al său, care îl face din nou să rateze (doll killer), aşa cum s-a mai întâmplat şi în trecut. Deşi josnică şi necinstită, lovitura are totuşi menirea de a-l fortifica pe viitor, de a fi atent cu acest punct sensibil ce trebuie întărit. De fapt, Webber chiar a inclus în speech-ul demoralizator cuvintele cheie “distroy the confidence”,comunicându-i exact la ce să fie atent. Şmecheria nu ar fi ţinut la nici unul din medicii consacraţi, iar dintre stagiari, nici la Meredith, nici la Cristina, care ştiu bine ce pot.
Purtatorul de cuvânt şi responsabila PR care duce veşti părinţilor din sala de aşteptare e Lexie, care preferă să fugă ca să nu mai audă cât de minunată e noua iubită a lui Mark. Măcinată de gelozie şi acrită de invidie pe tot ce reprezintă cupluri fericite şi iubire, dă exact peste ce vroia să evite.
Şi pentru ea, ca şi pentru Alex, viaţa e un sparring partner, un boxeur aparent ostil, care te loveşte exact acolo unde te aştepţi mai puţin, exact acolo unde e nevoie ca să înveţi să fii pregătit data viitoare. Deci vigilenţă sporită în a nu rata ocaziile preţioase, care s-ar putea să nu se mai repete niciodată:
Primadona Arizona se comportă exagerat de bossy, e extrem de tensionată (amped up) până când e repusă la punct cu autoritate şi fermitate de o Callie extrem de hotărâtă şi stăpână pe ea.
Dar şi în celelalte două săli OR de spectacol se petrec lucruri aproape ca fel de interesante, dar din alte puncte de vedere. Miranda se luptă din greu cu avansurile impetuoase ale noului iubit, care ar vrea să locuiască împreună. Nefiind cu totul pregătită, o fură pe Meredith şi o aduce în operaţia ei pe post de tampon. Alt gest destul de egoist din partea vechii generaţii, iar în cazul ei, destul de ineficient cu toate strădaniile lui Mer de a abate discuţiile din zone sensibile. Şi în cazul ei e posibil să nu mai prindă alt tren, dar Ben e hotărât şi ştie că any resistance is futile - orice rezistenţă e inutilă.
În cealaltă sală operează Altman cu Kepner, dar Teddy o cheamă pe Cristinaşi o pune să-i recite iar şi iar operarea lui Henry, căutând o fisură, o greşeală cât de mică pe care care să poată da vina. Alex crede că e vorba de răzbunare, dar Cristina ştie din proprie experienţă că un adevăr dureros necesită timp ca să fie conştientizat (needs time to gather herself). Derek a dus-o la pescuit ca să producă înţelegerea totală şi acceptarea, iar ea, la rândul ei, are răbdare cu Teddy, oricât de greu i-ar fi
Culmea e că cea exasperată e April e şi nu mai poate suporta, aşa că ţipă la Altman. Mămăliga explodează şi în GA. Bravo, April.
Poate că şi asta a ajutat-o pe Teddy să înţeleagă că uneori poţi face tot ce ţine de oameni, de ştiinţă, de iubire, dar, cu toate astea, să nu fie de ajuns. He just died. Aşa i-a fost scris.
Memorabile scene cu interpretări pe măsură. A lipsit doar îmbrăţişarea dintre Teddy şi Cristina. Sper să devină bff, că merită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu