Iar a ciupit Shonda din corzi sensibile ale harpei pe care, de obicei, o numim viaţă. Nu Shonda îi pune în situaţii limită pe doctoraşii nostri dragi şi pe pacienţii lor efemeri, ci viaţa insăşi. GA doar observă şi înregistrează aceste întâmplări neîmtâmplătoare, aceste bucurii şi suferinţe, certuri şi petreceri şi ni le prezintă şi nouă. Ele nu sunt imaginate, ci chiar se petrec cu adevărat cuiva, undeva în lumea asta, iar meritul serialului e că ni le prezintă integral cu mult realism, cu tot cu emoţiile ce le însoţesc. O mască râde, o mască plânge, cum ar putea fi altfel ?
În acest episod superb, cea mai mare surpriză ne-o face Teddy, care, împreună cu noua sa bff Cristina, se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, doar se scufundă cu nesaţ în operaţii ca să scape de amintiri, confruntări şi mai ales de Owen, pe care ambele sunt încă foarte supărate şi-l evită cu orice chip
El tot încerarcă în van să le trimită acasă, să se odihnească, dar nu pricepe că ele tocmai de asta au nevoie, de o ocupaţie pe care să se concentreze. La noi e obiceiul creştin al parastasului, pregătirea unui festin în amintirea celui decedat. Dincolo de simbolismul pomenelor, acest parastas are şi rolul de a ţine ocupată familia îndurerată, e ca un anestezic pentru trauma emoţională a pierderii cuiva drag. Dă-le ceva de făcut ca să mai amâni momentul în care relizează realitatea pierderii, pentru a da timp refacerii şi readaptării la noile condiţii.La americani văd că obiceiul e taman pe dos, de a dărui văduvei caserole cu mâncare pentru că se presupune că nu-i arde de gătit.
Dar ele sunt hămesite după operaţii, nu după mâncare, ca Alex, de la care sunt dispuse să le fure la nevoie. Owen e bun la suflet, se străduieşte să facă ordine, să fie bine la toţi, dar e tare greu din postura în care se găseşte, între Scylla şi Caribda, între prietena proaspăt văduvită şi nevasta pe care a silit-o să fie părtaşă la dramă. Aşa că e nevoit să le dea cartonaşe galbene la amândouă în cazul biciclistului cu ţăruşul înfipt în inimă – măcar de era vampir !
Lui Meredith, Owen îi dă un ultimatum în alegerea specialităţii, iar Cristina e de un ajutor tonic în filtrarea celor nepotrivite. Asta în pauzele în care nu complotează împotriva deciziei lui Owen de a se ţine departe de sala de operaţii. Iar Sandra Oh are din nou ocazia în câteva scene superbe de a-i demonstra fugarei Heigl nivelul de profesionalism actoricesc la care s-a ajuns în GA, mult superior performanţelor comerciale de la Hollywood. Pe mine personal, Yang m-a distrat în acest episod mai mult decât a reuşit fosta ei colegă în toate cele 5 comedii romantice la un loc: Proctology. Explore the mysteries of the butt. – Explorează misterele fundului. Nu rotunjimile sale
Pentru Meredith, cea mai bună soluţie rămâne medicina generală, spre care o îndreaptă talentul, moştenirea, şi sfaturile veteranilor Miranda şi Webber. Cred că acestea i-au eliminat ultima reticenţă de a merge pe acest drum, asemănarea cu mama sa şi teama de a-i prelua defectele. Ea chiar poate excela în orice specialitate. E mai bine să fii dirijor decât a 5-a violă.
Al doilea caz al săptămânii e un transplant de ficat între două surori. Donatoarea nu se mai satură de mulţumiri şi o zgândără mereu cu imensul său sacrificiu care demonstrează cât e de compasivă. Nu-I mulţumi Lui Dumnezeu, mulţumeşte-mi mie. Uneori orgoliul exacerbat are nevoie de incredibil de multe gâdilituri ca să se simtă bine. Ca şi în cazul lui Webber, care doreşte să fie apreciat cu o super-petrecere surpriză (!) suficient de măgulitoare pentru operaţia 10000. Dar, surpriza apare în postura unei Adele răcnind prin spital cu mintea-n trecut, să n-o părăsească pentru Ellis Grey, punându-l într-o situaţie destul de jenantă.
Noua iubită a lui Mark, Julia, e îndrăgită şi de neveste: she’s not annoying (adicătelea ca Lexie). Îmi place cum îl dădăcesc într-un mod amical să nu renunţe la ea acum, când a aflat că Lexie s-a despărţit de Avery. Totuşi Sloan s-a mai înţelepţit între timp, şi-a mai pierdut din impetuozitate şi nu mai vrea să repete presiunile la care le-a supus în trecut pe iubitele sale. So adult.
Mi se pare că April e din ce în ce mai frumoasă (îi prieşte maternitatea) şi chiar ca exprimare în serial face progrese de câteva episoade încoace. În treacăt am avut impresia că, în ciuda bombănelilor, se cam uită lung cu coada ochiului după Alex
Al treilea caz (a fost darnică Shonda) e al unui băiat foarte simpatic, cu o tumoră foarte gravă, în care plonjează Derek, secondat de Lexie. Acesta ridică mai multe probleme existenţiale serioase. E bine să-i spunem bolnavului adevărul, sau e mai bine să-l minţim, în încercarea de a-l proteja ? Acum, băiatul oricum simte că ceva e în neregulă, iar încercările de a-i ascunde asta, îl fac cu atât mai bănuitor şi îl obligă, de dragul mamei, să joace teatru. Eu cred că asta consumă mult efort în mod inutil. E rândul lui Lexie să înveţe de la Derek, la fel ca şi sora sa, să nu mai facă promisiuni nerealiste şi să nu se implice emoţional în cazurile care-i vor solicita toată luciditatea. Everything’s gonna be OK. Nu întotdeauna, uneori e indicat să punem răul în faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu