Episodul de St Valentine are de toate, un pic de umor, un pic de romantism şi multă dramă. Fiind vorba de un spital, era de aşteptat să apară mai multe probleme decât declaraţii de dragoste, dar parcă am rămas cu o tentă prea amară, probabil de la ciocolăţelele care nu mai sunt la fel de bune când sunt consumate în singurătate, Iar acum, în GA cei singuri ce tânjesc după un strop de iubire sunt mai mulţi decât perechile aflate în formare, ca Mandy-Ben şi cele împlinite: Merder şi Calizona. Poate că trăim într-o lume de cinici, în care VD e ca să râzi de cei singuri.
E ceva strâmb şi injust în triunghiul Teddy-Owen-Cristina. Ambele sunt supărate pe bietul Hunt, dar au motive cu greutăţi diferite în această apreciere. Mai întâi, Cristina îi aruncă în faţă lui Owen că Teddy îi poate cere orice, pentru ce i-a făcut. Pe de altă parte, chiuretajul mi se pare cel puţin la fel de grav, deci ar fi normal ca şi Owen să aibă dreptul să fie la fel de supărat pe ea cum e Teddy pe el. Întrucât Teddy i-a spus clar cât de tare îl urăşte şi că ar prefera să-l vadă mort, Cristina crede că ar merita să fie tratată la fel.
De aceea, înţelegând prin simetrie şi comparaţie intensitatea supărărilor, e mai întâi uimită că Owen o salvează şi că se ocupă de alţii doar după ce se asigură că e în afara oricărui pericol, iar mai apoi vine spăşită şi-şi calcă orgoliul (I don‘t beg!), rugându-l să n-o urască, aşa cum face Teddy. Se recunoaşte astfel vinovată şi că ar merita să fie urâtă. Chestia cu urâtul n-o avea înainte, s-a molipsit de la Teddy din prea multă empatie.
Dar sunt sigur că Hunt o iubeşte, nici nu poate fi vorba de ură în cazul lui, deoarece el funcţionează după un algoritm afectiv mai puţin pervers decât al lor, el e jumătatea mai umană a Cristinei, iar ce ar fi devenit Cristina fără această latură, am văzut în episodul trecut, What/If. Oamenii ar trebui să nu mai fie aşa groaznici unii cu alţii. Acest îndemn parcă a fost emis pentru toţi cei plini de ură, pentru Teddy, pentru Lexie, pentru logodnica fără inelul cel freaking important, pentru Cristina. Să sperăm că măcar Cristina îl va asculta şi îşi va reveni.
Aici este atins un alt aspect sensibil, pra des întâlnit în realitate. De exemplu, într-un cuplu care se iubeşte, se petrece ceva, apare ruptura şi imediat iubirea se transformă în ură. Această iubire care devine ură nu poate fi numită iubire, e ceva care seamănă cu ea, dar e totuşi altceva, mai vremelnic, mai firav, mai slab în faţa testelor care-i dovedesc calitatea. A fost cazul tipei care şi-a irosit tinereţea visând la un stupid ring şi a început să-şi urască iubitul care tot amâna să “pop the question”.
Dintre toţi doctoraşii, cred că Derek a rămas singurul care a manifestat şi el această copie palidă a aşazisei iubiri faţă de Meredith cu ocazia crizei Zola şi a poznei cu trialul. Pe atunci, Derek trecuse în partea întunecată a “iubirii”, uitând promisiunea de a fi alături la bine şi la greu, cu sau fără păduchi.
Adică exact ceea ce fac în mod sincer şi spontan cei doi copii îndrăgostiţi, fără promisiuni în faţa preotului, fără semnături la Primărie, chiar fără post-it prin ascensor.
Pe când copiii se comportă ireproşabil, Mark joacă rock-scissors-paper cu Arizona pentru o seară cu iubitele lor. Asta era cea mai bună soluţie de a evita anarhia şi haosul în grava problemă a baby-sittingului Sophiei. . Mai mult, cere consiliere de la antrenorul Avery în cea mai distractivă scenă a episodului
În căutarea unui strop de compasiune nemeritată, Lexie are grijă să se plângă la toţi cât e de nefericită că n-are pe nimeni: lui Derek, Meredith, Richard. Mi s-a părut o atitudine comparabilă cu isteria logodnicei care ţipa la rănitul de pe targă cu glasul piţigăiat al lui April. Probabil de aceea le-a împerecheat Webber pe egoiste şi le-a dat afară pe amândouă: A man should get to bleed in peace.
Pentru un strop de fericire, Merder se retrage în van (!) în maşină, dar Callie face la fel, doar că, fiind mai inspirată, alege varianta mai încăpătoare, rulota
Pe când April rămâne o romantică incurabilă, cu toată proasta dispoziţie a lui Owen care acum nu mai suportă bombonele, ursuleţii ei roz şi trandafirii, Alex îşi manifestă din nou sensibilitatea unui suflet deosebit, citind fetiţei declaraţia de dragoste curată a alesului ei.
Episodul a subliniat că, îngropată în probleme sau zăpezi, lumea nu mai găseşte timp pentru dragoste, pentru a o sărbători măcar odată pe an, uitând că all you need is love. Uitând că, acolo unde iubire nu e, nimic nu e, iar acolo unde iubirea este păstrată la loc de cinste, restul nu mai contează.
Copiii, Alex, Richard şi cu Ben au demonstrat că mai există sufletişti care cred în ziua îndrăgostiţilor, la fel cum cred în Moş Crăciun.
Vă urez la toţi să nu uitaţi aceasta şi să vă bucuraţi alături de jumătăţile voastre dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu