Deşi a fost cotat cu cel mai slab rating al sezonului, episodul săptămânii mi s-a părut unul din cele mai bune ale sezonului actual, pentru că a abordat o privelişte cu totul nouă asupra doctoraşilor noştri, şi anume, legăturile strânse dintre stagiari şi îndrumători, dintre dascăl şi învăţăcelul care e aproape la fel de bun ca el, dacă nu îl şi depăşeşte uneori.
În episoadele trecute, am asistat la nişte comportamente ciudate la unii dintre seniori (Richard şi Miranda), iar acum aflăm şi o posibilă explicaţie, dată în mod surprinzător de Mark. Pe măsură ce câştigă experienţă, unii (medici) devin mai conservatori, evită să rişte ca să nu-şi piardă prestigiul în caz de eşec. De asta sunt buni rezidenţii, încă mai au dinamism, entuziasm tineresc, nu au mare lucru de pierdut pentru că responsabilităţile le sunt reduse, iar ei vor să se remarce. Ei îi ţin fresh pe cei mai “bătrâni” ca ei pe care-i împing înainte cu entuziasmul lor, forţându-i să se autodepăşească – try harder.
În zona Neurochirurgie, este cazul lui Derek, la care vine cu un caz disperat sora lui din Private Practice, Amelia. Mi s-a părut foarte interesant bondingul dintre aceasta şi Lexie, două firi pasionale extrem de asemănătoare, care ar putea deveni cumnăţele la fel de îmbârligate ca şi cele două twisted sisters, Merdith cu Cristina. Ele au mai multe în comun decât vârsta şi caracterul impulsiv: Amelia a fost o drogată, la fel cum ajunsese Lexie în realitatea paralelă What/If. În acest episod, Lexie mi-a făcut o impresie foarte bună, chiar m-a surprins în mod plăcut cu toate că nu prea o agream până acum. Ambele sunt foarte tinere şi impulsive şi reuşesc cu entuziasmul lor combinat să-l convingă pe obtuzul Derek să accepte o procedură riscantă. Mi-ar plăcea ca Shonda s-o mai păstreze în Seattle, pentru că împreună fac o echipă bună. Lexie aruncase cu mingea de baseball în noua iubită a lui Mark, pe când Amelia se descarcă în acelaşi mod exploziv pe săracul cronometru
La Pediatrie, Arizona face treabă bună cu Alex, îl ceartă când trebuie, îl încurajează cu măsură şi îl învaţă cum să se poarte cu stagiarii de care se foloseşte pentru a repeta pentru examene. Chiar dacă mă repet, consider în continuare că în el convieţuiesc două făpturi diferite, ca şi în Gollum, un înger şi un demon. O jigodie egoistă care calcă pe toţi cu dispreţ în picioare pentru ca el să strălucească, şi o alta, de o blândeţe compasivă care-l face ideal pentru această specializare. În el se dă o luptă continuă pentru (auto)control. În funcţie de cine se află la cârmă, se manifestă sau Karev care o chibiţează pe Mer să vomite în operaţie, sau Alexul în halat roz, ruşinat de ceea ce face celălalt şi înduioşat de acei tiny little humans atât de fragili
În clinica de Chirurgie plastică ajunge o bolnavă pe care Bailey o salvase de multe ori şi de care era foarte legată. Doar că acum Miranda se simte trădată că n-a fost consultată sau măcar înştiinţată, se simte dată la o parte şi sare ca o cloşcă să-şi apere respectfully pacienta de incompetenţele celor cu caş la gură, ca Avery: I‘m watching you. Susţinerea lui Mark şi o relaţie specială dintre ei a lucrat în timp ce noi eram preocupaţi de alte evoluţii, astfel încât îl descoperim total transformat pe temătorul Avery, cel care nu avea deloc încredere în sine, un Avery sigur pe ce face şi pe ceea ce ştie şi care are curajul s-o dea afară din operaţie pe Bailey “nazista”
Chiar dacă a dat încă odată un exemplu de neprofesionalism, m-a distrat copios pop-up-urile Mirandei grijulii, care se tot iţea de după ceilalţi medici, se cocoţa pe scăunele ca să vadă mai bine, şi care mi-a amintit cumva de o ciocănitoare la fel de iute şi de pisăloagă, Woody Woodpacker într-un show de zile mari.
La Ortopedie se petrece altceva, şi mai interesant. Maestrul păpuşar Webber îşi ţese pânzele (Web) în jurul lui Callie ca s-o adopte profesional pe Meredith, rămasă şomeră de la concedierea din Neuro. Descoperim (sau ne aducem aminte) că Torres n-o prea avea la suflet pe urmaşa lui Grey încă de pe vremea lui George, pe care credea că-l pierduse din cauza ei. Deşi nu-i convine, în dorinţa de a demonstra că Mer nu face nici două parale, Callie ridică mănuşa provocării:
Aici am de făcut câteva observaţii. Greaţa lui Mer mă face să bănuiesc că e gravidă, ceea ce ar furniza material de dezvoltare suplimentar pentru noi sezoane. Personal nu cred că ortopedia e cea mai bună specializare pentru Meredith, e prea dură pentru ea, it‘s the hard way:
Lui Callie i se potriveşte să fie mai brutală cu vreun şold sau umăr dizlocat, să mai pocnească vreo încheietură, dar nu şi lui Meredith, care e mult mai feminină. Nu vreau să supăr pe nimeni, nu am intenţia să denigrez această specializare, doar e o părere pur personală că se potriveşte mai mult bărbaţilor sau femeilor bărbate şi din topor (hardcore), care adoră bormaşinile sau fierăstraiele pendulare, la fel de hardcore ca Torres, cea care făcea pipi de faţă cu colegii.
M-ar bucura ca cele două să se împrietenească mai bine, au destule în comun, nu doar copiii, dar parcă lui Meredith tot medicina generală i s-ar fi potrivit mai bine în lipsa neurochirurgiei, unde s-ar fi suprapus prea mult peste Derek, sau a OB-Gyn, unde ar fi copiat-o pe prima lui nevastă, Addison. La MG deja îl are ca mentor pe Richard şi ar avea o relaţie interesantă şi cu Bailey. La Ortho, cazurile interesante nu-s aşa dese, ci se numără pe degetele de la o mână:
Tot aici are loc între Webber şi Callie o interacţiune diferită de toate celelalte, foarte subtilă, aproape eterică şi dincolo de lumea manifestă, adică în lumea minunilor în care a ajuns, trecând printr-o oglindă, şi Alice a lui Caroll Lewis. Această relaţie superioară, de tip mamă-bunic în loc de tată-fiu, ilustrează că de învăţat ceva nou nu scapi niciodată, chiar şi când treaba ta e să-i înveţi pe alţii.
Am lăsat la urmă partea cea mai tristă din episod, ramura Cardio cu inimi frânte şi cu certurile din familia Hunt, chiar în faţa specialistului în consiliere familială. Dacă în moartea lui Henry şi etapa cu supărarea fetelor, Owen nu mi se pare vinovat, de data asta lucrurile sunt diferite deoarece încă nu poate accepta avortul Cristinei. De aici provin de fapt toate problemele dintre ei, iar Owen nu vrea să recunoască faptul că ştia de la început faptul că Cristina nu vrea copii, dar spera în secret s-o determine să-şi schimbe părerea în timp. Culmea, Owen e gelos pe prietenia Cristinei cu Meredith. Tare duios apelul disperat ca un strigăt de ajutor: Be my person!. Dar cred că are dreptate the shrink: their time is up.
Să remarcăm un easter-egg subtil, aproape invizibil, şi anume întrebarea de unde avea Alex notiţele quizz extrem de detaliate după care se pregătea pentru examene. Răspunsul său: they were the smart one‘s, the only smart one. Adică de la Izzie, rămasă în inima lui Alex ca “cea unica isteaţă”. E al doilea episod care face referire la ea, pregătind probabil revenirea lui Heigl în serial şi a lui Izzie la Alex. E doar o presupunere a mea, poate o speranţă pentru unii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu