Pretty Little Liars – 4×23 “Unbridled”

Un episod a mai rămas din acest sezon iar în săptămâna aceasta nu ni se dezvaluie nimic nou ori interesant, pregătindu-se terenul pentru #AliTellsAll şiA is for Answers.

Fără evenimente importante avem parte de o doză extra de fashion faţă de doza săptămânală, fetele noastre devenind mirese… nu cum ne-am gândi iniţial deoarece din nou s-a ajuns la stadiul de solitudine, ci la balul de caritate al înspăimântătoarei doamne DiLaurentis. Fără să fie stabilit dinainte, fiind mai degrabă o decizie luată pe baza impulsului şi un motiv pentru a ne readuce aminte că şi Hanna are o mamă, fetele noastre se oferă voluntare la balulgroazei, în casa groazei, organizat de familia de groază. La ce ne-am putea aştepta? Se pare că la linişte şi pace, fără evenimentele de la prezentarea de modă din primul sezon, de aceasta dată toate fetele făcând pace cu cei apropiaţi de parcă îşi pregătesc moartea.

Aspecte negative ori pozitive în acest episod nu pot spune că au fost, toată acţiunea pentru mine fiind neutră, gândindu-mă la un moment dat să renunţ la recenzia aceasta pentru una mai complexă săptămâna viitoare. Dar conştiinţa nu mă lasă, aşa că ne citim şi acum.

Pentru Hanna lucrurile se concretizează cu noul său boy toy, Travis, Emily se desparte de trădătoarea Paige spunând lucrul care m-a enervat cel mai tare şi mi-a readus aminte de ce nu pot să o suport câteodată (rar, dar se întâmplă) – parafrazez deoarece nu am de când să reiau acea scenă: pe scurt siguranţa lui Alison este MULT mai importantă decât siguranţa lor! Pe bune??? Îţi oferi viaţa în schimbul siguranţei lui Ali?  (nu încep cu tipologia ei deoarece această recenzie va deveni mai lungă decât ar trebui) La câtă stimă de sine au câteodată încep să cred că A le dă o lecţie de viaţă şi, nu în ultimul rând, fetele astea au facut vreun pact de sânge iar noi nu ştim?

Lăsând-o pe Em suferind de trădarea făcută de Paige pentru a o proteja, după cum bine zicea aceasta la un moment dat “Dacă Alison e în pericol, să o protejeze poliţia!”, trecem la Aria care are cea mai ciudată scenă scrisă. Nu a fost ea întotdeauna cea mai matură ori raţională însă cu siguranţă nu era o puştoiacă râzgâiată care să dea vina pe cei din jur. Sincer nu ştiu la ce s-au gândit scenariştii când i-au pregătit acest moment însă măcar l-au scris bine pe cel al mamei. Proaspăt revenită din Austria şi culmea cu o surpriză de câteva carate şi o întrebare pe care nu ar fi crezut că o va auzi a doua oară în viaţă, Ella se confruntă cu afurile şi toanele fiicei sale care se simte părăsită de mama ei şi, culmea de al cărui sprijin ar fi avut nevoie în momentele despărţirii sale de Ezra. Pe bune? După cum bine a zis aceasta, mai că i-a făcut ea bagajele şi nu ştia cum să o expedieze mai repede (mă aşteptam la o astfel de răbufnire din partea lui Mike) şi vroiai să te consoleze după despărţire în condiţiile în care nu îi spui absolut nimic, niciun motiv suficient de important pentru care Fitz să plece din oraş. Se mai desparte lumea însă nu se mută din oraş! Ca să nu mai zic că niciun părinte nu suportă să îşi vadă copilul suferind şi să nu poată face nimic – dacă era lângă ea, cu siguranţă Ella s-ar fi dus la Fitz să îi ceară socoteală şi nu ar fi ieşit deloc bine.

Dar, ca în orice poveste cu o prinţesă în rochie de mireasă, totul se termină cu bine, mama îşi iartă fiica suferindă (pentru că nu ştie ce vorbeşte şi îşi îndreaptă furia aiurea), fiica îi dă permisiunea de a se căsători şi a-l primi pe Zack în famila lor, mulţi pupici şi multe îmbrăţişări după.

Din grupul mincinoaselor nu rămâne decât Spencer şi a sa mamă care observă că nu e bine să îţi laşi fiica singură în casă cu un bărbat arătos şi matur. La câte s-au întâmplat în acest serial, acea imagine cu cei doi a fost una din cele mai cuminţi, ambii cu haine pe ei şi culmea şi cu o pătură pufoasă între – au existat scene cu mult mai puţine haine şi cu scene mai explicite şi nimeni nu a mai zis nimic. Dar acceptăm şi înţelegem grija părintească deoarece mai bine acum decât deloc ori mai târziu.

Dean este concediat (Nathaniel are de filmat episodul pilot la spin-off-ul Supernatural – infos), însă nu înainte de a-l da de gol pe proaspăt revenitul Jason DiLareuntis, sau mai bine zis a-i descoperi minciuna. Spuneam mai sus, spuneam şi în recenzia trecută….familia asta e NEBUNA! American Horror Story: Asylum a fost mic copil pe lângă tot ce se întâmplă în interiorul acelor pereţi. Blestemul celor din Ravenswood pare joacă de copil când vine vorba de aceşti membrii cu mai multe vieţi decât o pisică. Cred că cea mai bună idee de spin-off pentru acest serial era tocmai familia DiLaurentis.

LIAR!

Revenind la Spencer, aceasta este în continuare torturată de A sau de unpseudo A, primind fel de fel de învinuiri şi acuze că ea este ucigaşa lui Alison. Spun posibil pseudo A deoarece în acest episod ni se reaminteşte că mama DiLareuntis ştia că fiica sa este ţinta unor mesaje răutăcioase anonime, chiar învinuind-o pe fata din vecini pentru acest lucru, pe sora vitreagă a fiului său de care menţionează că Spencer mereu a fost geloasă pe îngeraşul său cu bucle aurii însă cu un comportament de drăcuşor (căpetenie de trib într-ale răului). Frica lui Hastings se amplifică din ce în ce mai tare, iar cele spuse de Dean mamei sale o ajută pe tânără să afle mai multe cu privire la vara dependenţei sale. Nu află adevărul complet deoarece în acest serial nu există acest concept, însă ni se dezvăluie frânturi, semn că suntem pe drumul cel bun. Precum Stiles din Teen Wolf, în acea vară, Spencer a suferit de dubla personalitate, Evil Spence fiind a real bitch de care celor din familie le era frica neştiind cum să îşi ajute fiica. Niciodată nu se ştia cine îi acompania la micul-dejun ori din ce se putea izbucni un scandal – mă intreb cum de fetele nu îşi aduc aminte de aceste pase, fiind prietene în acea perioadă în schimb aflăm că Ali ştia de starea prietenei şi mai nou, a rivalei sale. Într-un flashback tipic serialului (norocoşii de noi de această dată am primit 2 astfel de momente) aflăm că a existat o ceartă cumplită între surorile Hastings care nu s-a terminat prea bine, o parte din garderobă şi câteva animăluţe de pluş fiind victime. Aflând frânturi din cele întâmplate, comportamentul de până acum al Melissei pare justificat, mai ales că tind să cred că răul făcut de sora sa se referea la Ian şi la cum le-a stricat relaţia (de aceea acesta a fost primit atât de bine de familie). Ştim deja că Wren nu a fost primul său logodnic pe care l-a sărutat sora mai mică. Cât timp nu îşi aminteşte este mai bine pentru Spencer să nu afle că a fost un monstru pentru familia sa însă neştiind toate detaliile nu este chiar atât de bine pentru sănătatea sa. De asemenea ni se dezvăluie şi faptul că însuşi familia sa a crezut-o în stare de uciderea lui Alison. Încă puţin şi se decurcă şi iţele acestei familii, mai ales că suntem la un pas de o descoperire bombă de-a poliţiei, detectivul Holbrook arătând că nu este inutil şi primind acceptul de a deschide cripta DiLaurentis pentru a vedea al cui cadavru se odihneşte acolo.

Doza de râs săptămânală nu este uitată, momentele cookie şi cercetarea camerei în rochii de mireasă fiind scenele cele mai amuzante. O investigare a camerei în rochie de mireasă ori o fugă prin pădure în această ţinuta este tipică serialului astfel că nu trebuie să ne mai mirăm, ori o deplasare la Philadelphia în toiul nopţii. După cum spuneam, nu ştiu ce părinţi au aceşti americani deoarece nu este singurul serial în care copiii sunt de capul lor. O geantă de haine înmânată cuiva misterios, o fugă prin pădure ca în filme, o capcană pentru animale pusă mai degrabă de A decât de vreun vânător, o revenire suspectă a unui fiu şi frate rătăcitor şi o scurtă convorbire cu falsă defunctă care în cele din urmă renunţă la ascunzişuri şi este pregătită de marea dezvăluire, marele său moment WOW. În aceste ultime episoade reflectoarele au fost îndreptate insistent către Spencer şi doamna DiLaurentis, finalul de sezon pârând că va mai elucida din toate aceste mistere. Să vedem ce va urma şi ce ne va pregăti episodul de săptămâna viitoare.