Pretty Little Liars – 4×22 “Cover For Me”

Hello Kol Mikaelson!  (nu, nu am greşit recenzia ori serialul :D)

Finalul de sezon se apropie fapt dovedit prin calitatea episoadelor ultimelor săptămâni, nu doar prin numerotarea lor. Încă de la dezvăluirea identităţii lui Ezra, fiecare episod s-a dovedit mai bun decât precedentul, fanii chiar putând afla răspunsuri la nişte întrebări demult uitate care totuşi au relevanţă pentru acţiunea prezentului.

Săptămâna trecută a fost despre dependenţe,  săptămâna aceasta este despre recuperare şi acceptarea situaţiei. Fiecare în manieră proprie, Aria a hotărât să plece cât mai departe de Rosewood pentru o perioadă, să se auto-exileze de oraşul ce îi aminteşte de prima sa mare iubire dar şi de prima mare trădare din viaţa sa. Plecată într-un tur eat, pray, love devenit  sleep, hangover, sexy boy (tot ce am reţinut din prezenţa băiatului chipeş este că şi-a numit chitara “Antonio”) de această dată miniona a hotărât să sufere din dragoste diferit de momentele precendente, fără păturică, poze rupte  şi ciocolată, alegând varianta rebound-ului cu un băiat sexy şi mult alcool. Veselia nu durează mult deoarece realitatea bate la uşă iar o dată cu trezirea din această feerie, Aria realizează că are de luat o decizie, astfel că se hotărăşte să îl expulzeze pe Fitz din oraş mai rău ca o Blair furioasă din Gossip Girl. Fără să o contrazică sau să stea pe gânduri, pentru moment este de acord cu ea chiar dăcă iniţial el se gândise doar la un mic concediu de la liceu. Reîntoarsă la locul faptei, mai precis la locul distrus al lui Ezra, pe care îl vedem cum încearcă să îşi recupereze posterul preferat lipindu-l cu scotch, aceasta nu părăseşte apartamentul doar cu răspunsul afirmativ al fostului său iubit ci şi cu un manuscris al cărţii sale despre Alison – cu ocazia asta aflăm şi care a fost motivul vizitei sale la New York şi cum au decurs lucrurile acolo.

După cum menţionam mai devreme, este săptămâna răspunsurilor cu toate că producătorii au declarat săptămâna ultimului episod ca fiind revelatoare, hashtag-ul promovat pentru marele spring finale fiind #AliTellsAll. Până să ajungem la prezenţa şarmantă a lui Ali mai avem multe de discutat despre moartea sa. Mica idilă bolnăvicioasă a lui Mike cu Mona ia sfârşit, miniona demonstrând încă o dată că are suflet, nevrând să îl târască pe acesta în nebunia ei numită viaţă, descoperirea Ariei  fiind de altfel momentul în care se leapădă  de task-urile extra-şcolare date de Ezra, destăinuirea dată lui Em motivând discuţia ei de la începutul episoadelor de iarnă cu Ezra şi acea paralelă cu Dr.Jakyll şi Mr.Hyde, ori aluziile ei la lista bibliografică primită pentru cursul de literatură. Cum spuneam, încet-încet lucrurile încep să se lege şi să găsim o urmă de raţiune în tot acest serial cu iz de paranormal(câteodată).

Emily a făcut pe psihologul în acest episod, ascultând inimile rănite din iubire, însă sfârşitul i-a adus o mare surpriză, episodul viitor trebuind să se vindece ea însăşi de trădarea iubitei sale, pe care bineînţeles că nu o va ierta deoarece prin gestul său putea să îi facă rău lui poor Ali. Sunt curioasă de atitudinea pe care o va avea vis-à-vis de ce a făcut Paige. În acest serial şi în special pentru Emily, nu contează câte gesturi bune face o persoană deoarece dacă aceasta face o singură mişcare greşită care ar putea să îi pericliteze sau să îi deranjeze buclele aurii ale inocentei adolescente dispărute, acea persoană este imediat trecută pe lista Non-Grata. Fetele astea sunt mai rau ca in cultul din The Following.

În timp ce Aria se vindecă, Em ascultă oamenii iar Hanna dă o şansă unei relaţii cu Travis (în sfârşit o alegege raţională, nealegând să meargă după detectivul Holbrook), Spencer vine acasă după cea mai rapidă perioadă petrecută la reabilitare, 3 zile. Dacă ea zice mersi că tot chinul i-a sfârşit după 72 de ore, surpriza părinţilor nu întârzie să apară, surpriza înfăţişându-l pe Dean, noul ei mentor/antrenor/baby sitter pe durata recuperării. Tratamentul impus nu este diferit de cel de la recuperare, avand totuşi ca bonus scepticismul părinţilor şi vizita unor persoane demne de a fi VIP la  Radley (că nu degeaba dna DiLaurentis este parte din conducerea sanatoriului).

Totuşi o voi lua pe rând în partea aceasta a recenziei deoarece personal consider că tot ce s-a petrecut în jurul lui Spencer este important, cu indicii pentru viitor în dezvăluirile mai mult sau mai puţin ambigue ce vor avea să vină deoarece ţin să vă avertizez: #AliTellsAll însă nu uitaţi că mai avem un sezon 5 despre care nu se ştie dacă este ultimul ori dacă vor mai avea să vină şi alte episoade!

Spencer se reîntoarce de la scurta rehab însă faptul că părinţii nu îi spun adevărul cu privire la evenimentele din vara morţii lui Alison care s-a dovedit a fi şi vara dependenţei sale de medicaţie ADHD, nu o ajută deloc cu recuperarea, mintea sa încercând să îşi umple golurile prin informaţii mai mult sau mai puţin eronate din spusele răutăcioase ale altora dar şi din amintiri sacadate cu o posibilitate foarte mare de a fi un alt produs al imaginţiei sale. Nespunându-i-se adevărul, Spence riscă să înnbunească începând să creadă ce este mai rău despre ea, lucruri pe care nu le poate împărtăşi cu nimeni, acestea şiajutorul dat de A nefăcând decât să o ducă la pierzanie. Un punct în plus de la mine pentru acest episod a fost descrierea lui Dean a simptomelor post rehab, un moment de atenţie din partea noastră la acea scena şi putem înţelege astfel manifestările lui Hastings. Deja ştim că mintea sa lucrează în cele mai nebuneşti şi stranii moduri însă de această data, halucinaţiile ori pseudo-momentele de “amintire” nu fac decât să o conducă pe piste false.

În timp ce Spence încearcă să afle ce s-a întâmplat în urmă cu două veri şi care au fost lucrurile cumplite pe care le-a făcut şi de care nu îşi aminteşte, lucruri ascunse de părinţii săi mulţumită influenţei şi prestigiului familiei Hatsings, avem parte în acest episod de o doză dublă de doamna DiLaurentis, prezenţă care a depăşit demult cotele misterului…

Până acum am înţeles comportamentul său vis-a-vis de camera păstrată intacta a lui Alison, de faptul că încă îşi doreşte să menţină legătura cu prietenele fiicei sale, implicarea în varii activităţi în memoria fiicei sale, însă de această dată pe chipul ei s-a văzut mai multă ură la adresa fetelor decât este normal. Aş miza chiar pe ură, uimire şi indignare când a văzut-o pe Hanna la cină cu Travis (în caz că se merge pe teoria cu Bad Mama A, aş spune chiar uimire că nu ştia de această nouă relaţie) ori pe Spence revenită acasă. Remarca la aşternuturi cu siguranţă nu a fost fără substanţă, chiar şi fata dându-şi seama de adevărata subtilitate a cuvintelor cu ajutorul lui Ezra. Dacă se dovedeşte că DiLaurentis are vreo legătură cu A, oficial declar acea familie nebună de legat, sfătuindu-l pe Hannibal (postere crazy) să facă o vizită în casa lor pentru o cină gourmet. Aşa mama, aşa fiică, prezenţa înspăimântătoare din umbră în camera lui S (parcă salvată de venirea mamei sale), sunt lucruri care parcă îl transformă pe Ezra într-o variantă nebunească de erou, cartea sa oferind indiciile necesare fetelor să poată să verifice o persoană pe care nu ar fi crezut-o niciodată în stare de aşa ceva, însă şi o variantă diferită la tot ce face A.

Ultima revelaţie în acest domeniu este că A face toate aceste lucruri deoarece vrea să o aducă pe Alison acasă iar daca se dovedeşte că acesta ar fi mama DiLaurentis, toate lucrurile menţionate mai sus se potrivesc de minune, ba chiar şi dispariţia lui Jason din peisaj, aceasta neputând să lucreze cum trebuie cu fiul suspicios care doreşte adevărul, în aceeaşi casă. Lucrurile tocmai au devenit mai interesante şi au oferit un nou suspect mult mai plauzibil decât Mona, Toby ori Ezra.

Familia Montgomery suferă din dragoste, Hanna prin comportamentul său cu privire la biletul anonim îl face pe Holbrook să îşi dea seamă că este real (sper să nu moară şi el urmând această pistă), Emily pune piciorul în prag înfruntând două persoane puţin malefice în acest  episod (Mona şi Ezra) iar Spencer se luptă cu recuperarea post rehab însă cât timp nu va afla tot ce a făcut în acea vara, subconştientul îi oferă tot felul de amintiri false care o fac să creadă că ea este ucigaşa lui Alison – amintiri false şi halucinaţii…drumul spre Radley e asigurat.

Sunt mult de zis şi multe teorii pe care le putem iniţia, chiar şi după două pagini de word neputând spune că am incorporat tot ceea ce trebuie în această recenzie. Mai avem două episoade din acest sezon şi, ca să răspund la comentariile voastre (în caz că nu aţi urmărit materialele promoţionale pentru 4×23 “Unbridled”) DA, săptămâna viitoare mincinoasele noastre vor fi mirese la balul de caritate organizat de dna DiLaurentis, bal la care vom avea o revenire a unui personaj interesant. Pentru că tot vorbim de această activitate, sunt curioasă cine va purta rochia din mâinile lui A (acea aţă tăiată mă duce cu gândul că a ascuns ceva în ea şi nicidecum că a croit-o el) sau cum ajunge Spencer să ia parte la prezentare.