Ca in orice alta meserie, sunt momente cand devii cel mai bun. Si pentru ca toata lumea iti tot repeta la infinit cat de bun esti, incepi sa nu mai vezi latura ta umana, limitata. Asa a patit si Derek si as spune ca revenirea in serial a lui Addison si a povestilor motivante ale acesteia, i-a intunecat rationamentul si l-a impins spre greseala. A gresit cand dupa o operatie extenuanta a acceptat sa mai opereze inca o data, apoi a gresit cand s-a complacut in sentimentul de vinovatie si a facut ca totul sa devina personal. Dar cand te lupti cu corpul uman, nu poti stii niciodata daca invingi sau nu. In plus amestecarea in povestile sale personale a pacientei au rupt aceea relatie profesionala intre Doctorul Derek si pacienta Jen.
Derek a incetat sa vada in perspectiva. A devenit subjugat unui nou motiv, sa o salveze pe Jen si atunci se va salva si pe el. O alta criza, o alta operatie, din nou fatul este in pericol iar Derek se comporta din ce in ce mai indaratnic. O fi Dumnezeul operatiilor pe creier dar nu si in acest caz. Taie lobul temporal, apoi pe cel frontal, mai avea un pic si o lasa pe pacienta fara creier si tot nu vedea ca nu mai exista salvare in acest caz. Pacienta moare nu inainte de a se naste copilul care desi prematur pare puternic si cu sanse mari de supravietuire. Sotul nu poate intelege, il acuza pe Derek ca i-a omorat sotia iar Derek se afla intr-o stare deplorabila. Mica lui greseala din prima operatie se pare ca si-a pus o amprenta asupra lui Derek, nu cred ca va mai fi la fel de senin in urmatoarele operatii dar sa speram ca va regasi puterea sa le faca.
Iar parerea mea personala este ca Meredith desi pare apropiata de Derek inca nu isi gaseste acea forta interioara ca sa il calmeze si sa dea cuplului toate elementele necesare unei armonii. E mereu impinsa de la spate de Addison sa faca pasii firesti in aceasta relatie dar dezamagirea mea e crunta. Tot Sefu’ e cel care il opreste pe Derek. Macar nu o pot acuza ca nu a incercat. Si prevad ca problemele psihice se vor muta de la Mer la Der si atunci sa vedem ce o sa mai fie.
Izzie e si ea victima unei greseli. Pacienta cu cancer dintr-un episod trecut o anunta ca nu are decat o amarata de anemie si ca altcineva in acel spital are cancer. Adica Izzie! Care se tot pipaie peste tot si descopera ceva pe spate, se duce la dermatologie si face o biopsie. Desi nu ne este spus in mod direct, analiza este proasta. Si toata supararea lui Izzie asupra stagiarilor si a incompetentei lor de a eticheta probele de sange se stinge si isi reia activitatea de a indruma stagiarii sa devina mai buni.
Bailey are o raceala care o face sa vorbeasca mai altfel decat in alte episoade. Si cine i-a schimbat look-ul sau vanatoarea de recomandari face parul cret? Scenaristii insista in a-i strica imaginea, aceasta noua doctorita Bailey calca peste toti si se cearta cu seful pentru o amarata de recomandare fara sa constientizeze parerile de rau ale acestuia cu privirea la brusca schimbare de optiuni chirurgicale. E adevarat ca nu e vina ei ca seful isi cauta un viitor inlocuitor dar tinand cont ca a acceptat sa devina indrumator pe chirurgie generala, i-as fi recomandat Mirandei o discutie deschisa cu seful asupra motivelor sale.
Mark doreste ca aceea “Anne Frank” din el sa iasa din ascunzatoare. Mi-a placut comparatia lui Lexie si indemnul ei de a se lupta cu gestapo-ul. Doar ca si-a ales prost momentul. Fara sa stie problemele lui Derek, ii tranteste acestuia ca se culca cu Lexie si ca de aceasta data si inima lui e oarecum implicata. Nu stiu daca Derek a inteles ceva din ce i-a spus Mark dar incepe sa ii care pumni si sa se bata cu el. Ma gandeam mereu ca mainile unor chirurgi sunt cele mai de pret averi, iata ca Mark si Derek au spulberat si acest mit. A fost momentul de descarcare pentru Derek dar totusi mi-a fost mila de Mark. Si dupa o asemenea bataie zgomotoasa, cei doi nu pareau prea sifonati la fata. Mark e consolat de Lexie, Derek de Mer care ii pune la indemna sticla si paharul. Ia si bea pana nu mai poti!
Cristina e la fel de insensibila si rece, reuseste ca distruga un Dumnezeu al chirurgiei in viata, pe doctorita Campbell, pe care in jurnalele ei, Ellis o descria ca pe o profesionista de la care aveai ce invata. Insa tehnicile moderne o depasesc si in loc sa se retraga in glorie, greseste o operatie de bila. Are si ea partea ei de dreptate cand declara ca noii chirurgi sunt atat de limitati si ca nu pot sa opereze fara cine stie ce minunatii inventate dar totusi traim intr-o lume moderna si nu putem refuza progresul. Si mai mare dreptate are cand o avertizeaza pe Cristina ca peste ani va ajunge ca ea, depasita si invechita. Ceea ce Cristina refuza sa creada. Iar Hunt ii face o declaratie neobisnuita, ar vrea sa traiasca 40 de ani alaturi de ea. Cine stie cum se mutata cererea in casatorie de la Derek la Hunt desi as crede ca in cazul lor ar merge mai degraba o casatorie la Las Vegas si fara sa se gandeasca prea mult inainte .
Calliope, OMG! Adica ea, Callie, isi ia inima in dinti si o invita pe Arizona in oras. Doar ca aceasta o refuza pentru ca e prea noua in “breasla”. Ha? Poftim? Pai sa recapitulam, te saruta una intr-o buda, iti spune ca sunt femei care stau la coada pentru tine dar nu te vrea pentru ca nu ii place sa umble cu incepatoare. Iar Callie isi spune speech-ul bine dar din nou gresit, Arizona nu era singura la bar ci cu iubita ei. Zau daca mai inteleg ceva!
Addison isi face din nou iesirea. A reusit sa fie rationala in relatia ei cu Derek, a stiut sa fie profesionista in operatie dar am vazut si cateva urme de regret in privirea ei. Ar fi vrut sa fie ea cea care sa il consoleze pe Derek, noroc cu Alex care a oprit-o. Si una peste alta as zice ca a adus numai necazuri in serial. Totul va lua alta turnura de acum incolo si Addie nu va fi. Am venit, v-am ametit, am plecat!
Mi-a fost greu sa aleg pozele pentru acest episod pentru ca episodul in sine s-a bazat pe poveste si nu pe imagine. Imaginile nu au fost atat de puternice in schimb partea epica a fost cat se poate de buna. Chiar prea dramatica si prevad ca va mai fi drama. Serialul se cam asezase pe o linie si banuiesc ca in ritmul asta ne plictiseam. Asa ca acum totul s-a complicat si chiar nu stiu ce va mai fi. Sper insa sa nu mai vad atat de multa tristete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu