Am asteptat toata vara sa reinceapa Grey’s. Am stat si am urmarit toate zvonurile, le-am mestecat pana le-am digerat, am regretat plecarea lui George si am urat-o pe Shonda (inca o mai urasc ) si mi-am facut-o pe Heigl mai antipatica decat mi se parea. Cu aproape 2 saptamani m-am oprit din citit, nu am urmarit snicpicurile si am aflat doar doua zvonuri care oricum erau comentate aiurea . Iar vineri, am asteptat pana seara tarziu sa vad episodul dublu iar dimineata le-am revazut si inca nu stiu in ce pozitie ma aflu. Parca nu a fost Grey dar nici nu stiu ce sa gandesc. A fost bine, a fost rau? Zici ca sunt handicapata si nu pot discerne . Dar poate aflu ce gandesc pana termin de scris recenzia .
Am crezut ca voi termina servetelele, eram pregatita sa plang! Ei bine nimic nu mi s-a parut atat de tragic, ori Shonda a modificat scenariul ori scenaristul care ne lucra partea plangacioasa era in concediu. E clar ca episodul a fost structurat cum trebuie, i-a aratat pe toti cum au trecut prin momentele grele si cum au reactionat dupa moartea lui George. Si ultima parte cand concluzia a fost trasa de toate personajele serialului, mi s-a parut o idee geniala . In rest am cateva pareri, dar o sa le spun incetul cu incetul asa ca pregatiti-va de un priveghi lung .
Izzie (a se citi izii) nu a murit. Dupa ce a fost resuscitata avea niste ochi atat de vioi si de plimbareti de zici ca era sanatatea intruchipata. Adica din atatea complicatii, resuscitarea si partea post operatorie a fost asa de usoara inca iti vine sa te bagi oricand la un cancer in faza a IV-a (doamne fereste! in realitate cred ca nu prea sunt cazuri de oameni casapiti prin creier si in tot corpul si sa invinga boala). Si mai are parte si de inghetata dar nu are parte de Alex. Alex care e speriat ca dracu’ de tamaie ca va muri din nou. Si da, DNR-ul semnat de Izzie e clar egoist dar Alex o va ierta asa cum o iarta mereu. Discursul “I miss George” a fost foarte inspirat dar total ireal, nu cred ca exista sot sa inteleaga prietenia sincera si dezinteresata intre sotia lui si un barbat . Si consumati casatoria aia ca ma bag in ecran si va iau de urechi!
La polul opus, sunt Meredith si Derek. Am inteles cum vor sa ii dea un rol mai mare lui Derek, il dezbraca si il pune sa faca sex cu picioarele/vocea lui Mer .Si toata casa e a lor, pe scari, pe masa din bucatarie, pe lustra. Asa ca usor usor reusesc sa goleasca casa de chiriasi, Alex si Izzie se muta in rulota, Lexie isi ia si ea campii. Asa ca nu vor mai avea un motiv sa se adune cu totii la Mer acasa. Cat sa ii dea actritei voie sa dispara pentru o perioada. Actrita care nu mi-a zis nimic in acest episod, a stat stana si si-a psihanalizat starile si pana la urma a dat-o si in plansul terapeutic. Iar Derek e bun prieten, atat cu Sefu’, cu Mark dar si cu Bailey.
Callie este rock star! Nici macar nu am voie sa ii rostesc numele . Actrita mi s-a parut convingatoare, a jelit cum trebuie, a luat deciziile foarte bine apeland la Izzie si si-a vazut de viata ei cand Sefu’ a anuntat-o ca nu poate deveni indrumator anul acesta. S-a plans de gogosile Arizonei dar a ajutat-o chiar daca a incalcat nu stiu cate reguli la noul spital si a fost cat se poate de draguta cu Lexie cea derutata. Impreuna cu Arizona, fac un cuplu trasnit si voi continua sa le plac atata timp cat nu de dau detalii amanuntite despre viata lor sexuala .
Sper sa nu va suparati pe mine dar total diferiti mi se par Cristina si Owen. Cristina parca e prea zambareata si chitita dupa sex iar Owen prea deschis la suflet. Si stiu ca mi-o iau de la kanin (si nu numai), dar actorul are ceva gay in el in momentul in care incearca sa joace un rol de om care se sensibilizeaza incetul cu incetul. Nu e nimic rau in asta dar e un contrast atat de mare, fizicul sau robust nu ii permit parca sa se “planga”. In rest, i-a crescut parul asa de frumos, il consider la lungimea perfecta . Iar Cristina nu s-a schimbat prea mult si chiar daca ma repet, parca a fost fortata sa zambeasca. Apoi plansul sau disperarea, parca o prind mai bine . Dar probabil ca asta i-a fost scenariul si nu am inteles-o eu prea bine.
I-am lasat pe final pe Mark si pe Lexie. Ce sa zic, el e haios si penibil ca intotdeauna si uneori deplasat ca in cazul “hung” dar daca a reusit sa o scoata pe Lexie din starea in care era, bravo lui. Mark e un personaj care a evoluat incredibil de mult intr-un sezon si parca ma astept sa dea cu bata in balta. Sa speram ca Lexie e suficienta . De Lexie chiar nu stiu sa spun prea multe, parca era prietena tinerei “Nicole Kidman” si nu doctorul ei. Stiu ca asta a fost ordinul de la Cristina dar totusi parca o vad ca o Meredith in vremurile ei tulburi.
Nu stiu cum vi s-a parut dar cea mai afectata mi s-a parut Bailey. Incapabila sa gandeasca si inchisa in sine, Miranda este iar un personaj care a alunecat prea mult pe partea sentimentala. Imi placea Miranda puternica si totusi sufletista dar probabil ca vor sa o readuca pe “nazista” la primele sezoane si atunci vin cu explicatia de rigoare. Si da, George chiar a fost ca si copilul ei si toti ceilalti sunt la fel chiar daca inima ei pare limitata ca spatiu.
De Sef nu insist prea mult. Inca nu inteleg ratiunea planului sau, de ce sa se uneasca cu Mercy West? Ca sa urce mai sus in ierarhia spitalelor? Cat despre disponibilizari, producatorii ne aduc prea multa realitate in filmul meu de vis .Prefer macar “scena crimei” sa nu fie prea fioroasa!
Cazurile medicale nici macar nu m-au interesat, “viche” a fost penibila cu gandul ei de moarte (m-am gandit la Charlie – batranul in coma si cum se chinuia sa moara) dar probabil ca a ajutat ca o paralela cu Lexie iar cazul copilului cu dureri a fost impresionant dar parca m-a lasat rece . Probabil ca toate problemele medicale au fost eclipsate de durerea pierderii lui George.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu