Nu imi vine sa cred! Scenaristii si-au spalat cumva pacatele pe care le-am tot blamat, ca imi transforma serialul favorit in telenovela. Dar tot nu ma pot abtine sa spun ca dupa atatea sezoane, explicatiile vin un pic cam tarziu . Sincer nu m-am gandit nicicand ca asta e problema Cristinei si poate nu sunt eu destul de “ganditoare” dar acum totul pare cat se poate de normal .
Si incep cu Cristina, chiar daca nu a parut ca este firul principal al episodului, iata ca am inteles in sfarsit ce e in sufletul ei. Si daca am invinovatit-o ca a renuntat la Owen, ca e exagerat de competitiva si ca ar da orice pentru a fi cea mai buna, acum totul pare normal cu traumele psihice pe care le are din cauza vietii sale sentimentale. “Every time you go away, you take a piece of me with you” sau “killing me softly” iata ce melodii frumoase i se potrivesc Cristinei .Faptul ca a luat pozitie mi s-a parut atat de frumos; e normal ca intr-o relatie sa faci compromisuri dar nu e normal sa te lasi calcat in picioare. Si declaratia Cristinei ca il iubeste atat de mult pe Hunt a fost neasteptata. Si desi pare imposibil, in acest episod Cristina mi s-a parut frumoasa .
Mi s-a parut doar mie sau personajele incep sa se specializeze? Pana acum doar Cristina stia ce vrea si asta din primele sezoane, acum parca si Meredith gaseste o cale, de Alex nu mai zic. Meredith cred ca va ajunge chirurg generalist ( sau cum doamne i-o zice la aceasta specializare) dar e clar ca va calca pe urmele Sefului si a lui Bailey, mi-e un pic neclar daca Ellis a fost tot asta dar banuiesc ca da deci si pe urmele mamei sale . Si mi-a placut cum Bailey a avut incredere in ea, se pare ca nu vom mai avea parte de “mana moarta” a lui Meredith . Totusi va fi la fel de stralucita ca Ellis?
Alex si zambetul lui in diagonala va ajunge chirurg pediatru? Ei da, sufletul asta chinuit e taman bun pentru pediatrie si pledoaria sa a fost excelenta, noroc cu Arizona care il indruma si ii arata unde se termina partea de avocatura si scuzele vin imediat ca pana la urma tot episodul in asta a constat: cum sa iti ceri iertare si implicit sa castigi increderea colegilor si a pacientilor. Alex se descurca de minune fara Izzie, s-a ridicat mult in ochii mei si imi place ca desi devine un bun chirurg, nu uita sa puna paie pe foc si sa rada de colegii de la Mercy West.
Derek da de belele, niciun post atat de mare nu este lipsit de probleme si se afla la inceput si primeste cu bratele deschise toate sfaturile de la Meredith si Bailey si mi-a placut ca a recunoscut ca isi dorea postul. Si il inteleg si pe Sef, in momentul de fata nu are niciun rost, bautura pare la indemana dar nu inteleg de ce s-a gandit atat de mult ce varianta sa aleaga. Derek mi s-a parut chiar sincer si nerabdator ca Seful sa accepte partea cu dezalcoolizarea, nu stiu in schimb ce sa va intampla daca Seful va fi reabilitat si repus in functie.
O Doamne, anestezistul! Nu zic mai multe, dar se pare ca exista cineva si pe masura Mirandei. Si unde mai pui ca face si exercitii ca sa se mentina in forma pentru caratul galetilor cu bani si nu numai . Mi se pare un tip echilibrat si mai ales mi se pare un tip caruia ii plac provocarile . Si cred ca zilele astea am fost foarte “intelegatoare” inclusiv cu pacienta trezita in plina operatie, ma gandesc ca totul tine de psihicul fiecaruia, a fost exagerata reactia ei sau nu? Depinde cat de tare esti .
Mark si Lexie mai fac un pas catre despartirea lor definitiva. De fapt Lexie mi se pare mica si instabila si ca regreta enorm greseala facuta. Nu il inteleg pe Mark care continua sa se dea “pur” cand are si el partea lui de vina. Uneori diferenta de varsta creaza probleme, Lexie e prea tanara ca sa stie cum sa procedeze, Mark prea batran ca sa inteleaga problemele lui Lexie . Totusi eu tot mai sper la o impacare, aveau si ei un rost in viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu