Astazi ne jucam cu papusi si nu cu oricare fel de papusi ci cu una facuta pentru copii care vor deveni chirurgi. E vorba de Pacienta Jane, papusa fantastica cu organe interne, care se poate transforma in gravida si care a fost prietena lui Mer in copilarie.
De fapt Mer si Derek fac curatenie si vor sa duca in pod tot felul de cutii ramase de la mama ei dar Mer nu se poate abtine sa nu le desfaca pe toate si sa isi aduca aminte de fiecare lucrusor in parte. Asa ca se decide sa o ia la spital. Foarte bine a facut, a tras lozul castigator, papusa ii asigura un loc la uimitoarea operatie care va avea loc: o fetita cu cancer inoperabil si pe care Sefu’ vrea sa o salveze si tind sa cred ca nu o face decat pentru renumele spitalului. Se pare ca nimeni nu se mai gandeste la mana moarte a lui Meredith si la faptul ca scapa rinichi pe jos. Sa ii acordam totusi un pic de incredere, ideea ei cu privire la cum va fi inlaturata tumora a salvat viata acelei fetite.
Tot pentru binele spitalului si pentru promovarea lui pe locul 1 in cazurile de trauma, Sefu’ l-a angajat pe fostul maior Owen Hunt care asa cum ne asteptam, isi face aparitia in prima lui zi de lucru in spital. Asta nu face decat sa o puna pe Cristina pe fuga prin spital si sa se ascunda de el deoarece nu isi mai doreste o relatie cu un indrumator. De fapt, ca de obicei, Cristina fuge in directia opusa celui pentru care nutreste sentimente, a fi sentimental si a simti iubirea nu sunt lucruri normale pentru ea.
Maiorul este un barbat bine, cred ca ma repet spunand asta dar un pic am fost dezamagita de rolul pe care il face. Stilul lui de lucru este un pic cam barbar si se comporta de parca viata e o batalie continua si ca atare trateaza toate cazurile prin prisma acestei idei. E in total dezacord cu cei doi doctori cu degete finute si subtirele, Derek si Mark, care vor sa salveze viata oamenilor dar sa le pastreze si un aspect placut. Ma gandeam ca se vor bate cand Derek si Mark ii atrag atentia ca stilul lui este un pic cam neomenesc, in schimb avem parte de un Owen interesat de protocoalele spitalicesti, pe care inca nu le stie fiind nou in spital.
Mai mult, Owen pune la cale si un experiment de laborator oribil, pe 4 porci anesteziati pe care ii injunghie ca apoi rezidentii si stagiarii sa le salveze vietile. Izzie nu se dezminte ca o aparatoare a tot ce e viu in lume si refuza sa participe. Si nu stiu cum de ramane Cristina agatata de acesti porci in timp ce restul salveaza vieti la Urgente. Cristina se descurca admirabil sa ii tina in viata dar este totat devastata cand afla ca trebuie sa ii omoare. Ceea ce va face cu ajutorul lui Lexie.
Cristina este intrigata ca Owen i-a uitat numele si explicatia vine destul de repede. Adica treburi de razboi, victime si mustrari de constiinta cu privire la cei 19 membri ai echipei lui care au murit in Irak. Sarutul cu Cristina a fost inainte de acest atac, el trebuie sa traiasca o alta viata, probabil una in care sa se autoflageleze pentru cele intamplate si in care nu trebuie sa aiba parte de nimic placut. Parca este Cristina2, ne dedicam muncii si atat, restul e carnal si necivilizat, nu are nimic de a face cu stiinta. Si Cristina cum poate sa ii reproseze omului ca nu isi aduce aminte de ea? Ea cum ii trateaza pe stagiarii ei, fara sa le retina numele? Cu porcii a fost mai umana dar probabil porcii nu pot vorbi sau sa aiba sentimente. Si nu inteleg, ce rol va juca noul stagiar prezentat la inceputul episodului? Trebuie sa fie ceva cu el, altfel nu era bagat in seama.
Sa revin la marele caz medical prezentat in acest episod. Oare cum se gandesc si gasesc numai cazuri complicate? Si cum poate Bailey sa stea sa se increada in Sef cand ii tine acel discurs pe helioport ca vrea sa faca din ea un chirurg bun si sa continuie munca inceputa de el? E drept ca uneori ai nevoie de motivatii ca sa progresezi dar nu e cazul lui Bailey, ea isi face meseria cu devotament si talent. Si mai presus de orice, are darul cuvintelor, stie cum sa vorbeasca si mai ales cum sa se certe atunci cand are dreptate. Si tot ceea ce i-a spus Ericai dupa operatie a fost cat se poate de corect.
Relatia dintre Callie si Erica ni se dezvaluie mai mult decat mi-as dori. Erica are marea revelatie ca e atat de gay si nu a stiut pana acum, ceea ce darama universul lui Callie care este atat de bisexuala si nu se da in laturi sa demostreze acest lucru nu o data, ci de doua ori cu Mark. Mark care ramane prietenul ei in timp ce Erica o iarta ca a inselat-o. Oare cat vor mai continua asa? Preferam tatonarile de inceput si stangacia decat expunerea in clar a experientelor lor sexuale.
Meredith se pare ca se infunda si mai rau in problemele ei psihiatrice, descoperind o intreaga cutie cu jurnalele mamei ei. Daca le citeste iar o va lua razna si increderea ei in sine se va darama complet. Saracul Derek, nici nu stie ce il asteapta!
Sa nu uitam de Lexie, care se autopsihoanalizeaza si il iarta pe George, in fond la spital totul se rezuma la profesia pe care o practica si nu la sentimente personale. Pacat ca Erica nu a inteles acest lucru si nu si-a lasat frustrarile ei la usa spitalului, enervand o intreaga echipa de chirurgi.
Pe final, aflam ca Alex vrea sa se schimbe. Nu stiu cum ii va sta in dulcea ipostaza de indragostit siropos implicat intr-o relatie ferma cu Izzie dar pot sa banuiesc ca fanii vor prostesta un pic cu privire la turnura pe care o ia personajul lui Karev. Karev e nemilos si pare ca se potriveste un pic cu macelarul Owen si nu il vad cu flori in mana la usa lui Izzie dar niciodata nu e prea tarziu pentru surprize de acest gen.
Si pentru ca toata lumea sa aiba remuscarii, nici Sefu’ nu este scutit in acest episod. Simpla vedere a lui Mer ii aduce aminte de toate esecurile lui in viata personala, fara ca Mer sa aiba vreo vina. Ca atare ii cere scuze pentru iesirea avuta inainte de operatie. Asa si?
Sunt un pic ametita, asteptam altceva de la acest episod, parea ca totul va deveni mai distractiv, ca Owen va veni cu totul altceva decat melodrama de razboi, ca relatia celor doua fatuce va fi lipsita de nori, ca Meredith va fi scutita de alte amintiri negre sau ca Lexie isi va recapata coloana vertebrala. Dar viata nu este intotdeauna roz, uneori chiar traim ca in vreme de razboi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu