Se pare ca sezonul 7 al serialului este un sezon al jocurilor si mai ales a incercarilor Shondei Rhimes de a resuscita interesul telespectatorilor. Si dupa un episod in care s-a incercat un schimb de roluri, episodul de saptamana trecuta incearca sa ne aduca in prim plan, prin intermediul unui film documentar, viata din Seattle Grace Hospital dupa trauma din sfarsitul sezonului trecut.
Fiind un film documentar, nu prea regasim vietile amoroase ale personajelor. Sunt amintite anumite relatii cum e cea dintre Arizona si Callie si aflam din gura lui Derek ca are o relatie cat se poate de dubioasa cu sotia sa si prietena ei (daca nu as fi stiut despre ce este vorba, m-as fi gandit total aiurea la declaratia lui Derek). Si ni se dezvaluie in mod clar motivul pentru care Arizona va lipsi si suntem anuntati ca va pleca si Callie. Chiar nu cred, adica singur se va intampla ceva si Callie va reapare . Si poate daca acest cuplu nu va mai fi o buna parte a serialului, se va merge pe dezvoltarea povestilor celor care au fost uneori neglijati de scenaristi si ma gandesc la Jackson si poate chiar la April. Sper insa ca absenta celor doua fete cucuiete sa nu fie de lunga durata, actrita care o interpreteaza pe Arizona deja a nascut fetita pe 20 octombrie (felicitari!!!) si probabil ca nu va sta foarte mult in concediu de maternitate!
Avem si explicatia pentru care Jackson pare ca nu este in apele sale si apeleaza la trucuri pentru a se afirma. Brusc, desi nu ne-a dat niciun semn de ingrijorare, Jackson are o cadere psihica in momentul in care ramane singur cu un pacient, blocat intre doua usi din cauza sistemului de securitate “spart” de comedianta de serviciu aka Lexie. Si chiar o plac pe Lexie, de ce e nevoie sa isi bata joc scenaristii de imaginea ei?
Am ramas surprinsa de declaratia lui Mark, el nu a parut afectat de povestea cu impuscaturile si nici nu si-a exprimat niciodata vreo parere insa chiar are dreptate. Derek este prietenul sau si a simtit, poate prima oara, cum se simt apropiatii pacientilor cand primesc vestile rele. Partea asta demonstreaza ca Mark este un macho sensibil, noroc ca in restul interviului redevine el ca nu stiu daca as mai putea sa accept o alta schimbare .
Ce sa zic, Alex ma impresioneaza pe episod ce trece, nu mi-as fi putut inchipui ca poate sa “cante” atat de frumos din Justin Bieber si desi in interviul dat vrea sa para dur si fara sentimente prea multe fata de pacienti, tot ce a facut el pentru fetita ne demonstreaza exact contrariul. Se dezvolta frumos povestea lui si as vrea sa continuie asa chiar daca din cand in cand va fi badaran, putem accepta un 5-10 % mitocanie amestecata in sentimente umane.
Imi pare rau de Bailey ca trebuie sa treaca printr-un moment greu dupa o operatie usoara. Si ma gandesc la cazul medical a lui Mary, o operatie de rutina dupa ce a trebuit sa o amane din cauza “omului negru”. Au trecut amandoua printr-o experienta comuna, deloc frumoasa si fiecare s-a recuperat cum a putut, Bailey incetand sa mai viseze, Mary incercand sa isi traiasca viata cat mai intens si apoi cand se parea ca totul mergea excelent si cand planurile de viitor erau atat de frumoase, Mary nu reuseste sa se trezeasca din operatie.
Celelalte doua cazuri au fost ca de obicei, extrem de complicate sau cu rezolvari experimentale. Incep sa ma gandesc ca in spitalul ala nu se mai opereaza normal, probabil de aceea am avut nevoie si de cazul lui Mary. Omul fara maini mi s-a parut ca era foarte pregatit de viitor si isi doreste mainile indiferent de ce scrie pe ele. Idem sotia lui, cred ca totusi “aproprierea” pe care o invoca devinese obositoare sau poate chiar isi doreste o alta viata pentru sotul sau. Din doua, una .
Cristina parea foarte sigura pe ea, am ramas socata cand am vazut cateva scene cu ea la urgente dar s-a retras din nou in carapacea ei cand a constientizat ca e vorba de un pacient ce urmeaza a fi operat. “Being a hero has it’s price!” Ok, am inteles dar cat mai trebuie sa isi plateasca datoria asta? Siguranta de la inceputul interviurilor, se transforma in balbaiala si apoi sa fie salvata din penibil prin interventia lui Meredith. Iarasi, daca nu as sti natura relatiei dintre ele si as vedea doar acest documentar, as crede cu totul altceva despre ele. Mi s-a parut numai mie ca uneori documentarul incerca sa scoata la iveala si cateva amanunte picante? Poate e doar gandirea mea.
Concluzia: documentarul a fost ceva nou, poate e prea mult daca as zice inovator. Atmosfera descrisa parea rupta din E.R. dar a oprit firul epic in loc si ne-a facut inca o data sa privim inapoi, sa ne reamintim inca o data finalul sezonului trecut, sa reintalnim din nou persoane de atunci si sa retraim prin intermediul lor trauma petrecuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu