Nunta albă a mamelor copilului lui Mark nu e nuntă adevărată dacă nu implică şi ceva scandaluri, rivalităţi, ciocniri sau înţepături. Colonelul care şi-a botezat fata după un crucişător, nu e un simplu colonel, ci colonelul coloneilor (era să zic zmeul zmeilor), THE cornel, iar aportul lui la nuntă a fost un orar milităros, riguros şi la fel de rigid ca el, orar în care n-a încăput şi un moment de reculegere pentru fiul căzut la datorie. Dar lovitura de graţie vine de la mama lui Callie, mai catolică decât tatăl şi decât papa, deoarece nu acceptă o nuntă falsă, în afara bisericii, şi nici copilul nelegitim, rezultat dintr-o relaţie necreştinească. Aşa că e supărată că nici fata, nici nepoata nu vor veni în Rai după ea. Fără să înţeleagă că că ele sunt deja acolo, că ele deja au primit fericirea în care ea spera post-mortem:
În acest punct trebuie sa atrag atenţia asupra unui mesaj foarte important, care ne-a fost transmis prin acest episod şi prin superba paralelă între cele două cununii. Pe de o parte fastul şi strălucirea uneia în contrast cu lipsa de culoare a celeilalte, prejudecăţile şi mini-tensiunile date de încercarea de a organiza o ceremonie perfectă faţă de simplitatea de bandă rulantă din celălalt caz. Unirea prin inele, sau parafă şi capsator ?
În fond, ce uneşte doi oameni care se iubesc ? Faptul că o declară în public sau printr-un stick-it ? Într-o biserică ? Vor fi mai fericiţi dacă vor avea mai mulţi invitaţi la nuntă ? Inele sau un tort mai frumos ? Dacă mireasa se îmbracă în alb sau în uniforma de spital ? Dacă mireasa are ceva albastru şi ceva împrumutat ? Ne răspunde înţeleapta Bailey într-un discurs realmente memorabil:
Biserica e Casa Domnului, există oriunde vrei tu să fie, este acolo unde este simţit Dumnezeu: în inspiraţia lui Bailey, în serial, în tine, în noi toţi. “Biserica nu L-a atins pe Dumnezeu, şi nici mama nu L-a atins” din cauza prejudecăţilor “şi poate nici n-o s-o facă vreodată, dar e OK“. Miranda e în ton cu Evanghelia lui Toma, în care Iisus a spus: “Despică o bucată de lemn si Eu sânt acolo. Ridică o piatră şi Mă vei găsi“.
O cununie este o dăruire a ta celuilalt, la bine şi la rău, în faţa lui Dumnezeu şi eventual a prietenilor şi familiei, . Asta e tot ce contează.
În conflictul dintre Cristina şi Altman, eu ţin cu scumpica de Cristina, însă motivul pentru care Teddy o pedepseşte, nu cred că provine dintr-o mândrie rănită, nu e o răzbunare pentru că e mai bună ca ea, aşa cum crede Cristina, ci, dându-şi seama că e depăşită, nu mai are încrederea Cristinei că o mai poate învăţa ceva, şi că pregătirea finală a Cristinei ca doctor necesită şi un pic de umilinţă, pe care Teddy o demonstrează în discuţia cu Owen. Mai trebuie s-o înveţe că poate greşi, că nu e perfectă. A te crede perfect, a te crede deasupra tuturor e într-adevăr periculos, mai ales pentru un doctor de care depinde viaţa pacientului. Cristinei îi lipseste un singur lucru, să-i trateze pe ceilalţi – pacienţi, colegi, ori superiori – mai omeneşte (ca April, de exemplu). Să intre într-o operaţie pentru că vrea să vindece, nu doar pentru că e un caz interesant de la care poate afla ceva nou. Nu pentru ea, ci pentru cel operat. Avery vorbeşte cu şoriceii, Cristina ar aduce o pisică.
În rest, fiecare îşi vede de treburi, Alex cu copiii africani, Avery face CT şi RMN la şoricuţi, April pune de-o mămăliguţă în swahili, dar e bruftuită pe nedrept de Stark, apoi lăudată lui Hunt (surprinzător) tot de el, care o şi propune în cursă. Mark ultra simpatic, deşi cam înghiontit de socri, dar suficient de călduros ca s-o consoleze pe trista Arizona şi să danseze cu mireasa, pe post de tată – frumoase gesturi care demonstrează multă căldură sufletească şi sensibilitate neexprimată.
Iar Alex cred că exagerează cu “invenţia” lui africană, care nici măcar nu e a lui. Din păcate, cred că e prea orbit de câştigarea competiţiei pentru rezident şef pentru a mai juca fair-play, mai ales că a prins-o pe Mer cu pliculeţul. Teddy se vede pusă în faţa unei dileme dificile, hottie husband or hottie boyfriend. Iar Derek topit de Zola se joacă de-a tăticul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu