În sfârşit, “dup-atâta plâns şi jale, iar se-arată soarele”, cum ar spune Topârceanu dacă ar urmări GA. Revine umorul de toate felurile, sarcastic, ironic, macabru, de situaţie, odată cu sexul tandru (MerDer), pasional (AprilAvery), subînţeles (RichardCatherine), sau de plictiseală (…). Destinderea e binevenită şi prilejluieşte câteva accente între mai multe duete, dezvoltate în pas-de-deux.
Cea mai şocantă noutate o găseşte pe Cristina în patul şefului ei. De ce ? Eu cred că mai mult din plictiseală, apoi ca să “se integreze” în noul colectiv (trying to fit in, to adapt), E noua ei jucărie sexuală, mai realistă decât un vibrator, He’smy new sex-friend. Ew. Mi se pare cam aiurea, dar măcar acum se poate spune că soţii Hunt sunt chit şi ar putea reporni de la zero. Dacă…
Tot în Minnesotta descoperim o prietenie remarcabilă între Cristina şiFeeneyThomas, Marele Canion, cu tachinări şi înţepături nostime de very old friends. Eu cred că e un substitut al tatălui ei, care i-a murit în braţe pe când avea 9 ani, atunci când i-a ţinut inima in palme şi a simţit-o cum s-a oprit (5×07). De când i-a dăruit inimabatista, bătrânul a devenit pentru ea un godfather, un naş, un alt tată care s-o sfătuiască, să-i fie alături, s-o înţeleagă, cu care să râdă, să se simtă în largul ei, de la care să înveţe nu numai meseria, ci şi să se deschidă. În acelaşi timp, îi ţine locul şi lui Meredith în Mayo (He’s my you here in Minnesota). Noua legătură a transformat-o foarte mult, roboţica a devenit sensibilă la fel ca Wall-E. Ce bine ar fi să se întoarcă în Seattle Grace, unde dinozaurii ca Webber nu sunt alungaţi, ci respectaţi, şi să-l aducă şi pe Thomas cu ea în locul lui Teddy Altman ! Nu e spoiler, ci doar o dorinţă de-a mea.
Ca să mă menţin în zona “senior”, remarc şi amorul licean-OBG dintre Richard şi Catherine, cu toate situaţiile întortochiate pe care le implică tăinuirea. Tot mai bine e pe faţă. A fost absolut superb duelul cocoşesc man-to-man dintre el şi Jackson, cu privirile focoase de cowboys şi invadarea spaţiului intim advers printr-un pas înainte, şi finalizat cu gestul clasic al lui de Niro, socrul de coşmar, “I’m watching you” (sunt cu ochii pe tine). Dacă tot am pomenit de bardul nostru cel hazliu, haideţi să ne amintim şi de duelul celor doi cocoşi ai săi: Faţă-n faţă, multă vreme,/ Stau aşa, ca două gheme/ Neclintite/Şi zburlite,/ Până când, pe nesimţite,/ Unul părăseşte sfada,/ Întorcându-se cu coada… Se vede treaba că Richard încă are balls, mai mari ca ale tăuraşului proaspăt tuns.
April şi Jackson o fac ca iepurii – stilul încă una şi mă duc, sex printre rugăciuni, sau rugăciuni între partide, ca în bancul cu zebra (care e albă cu dungi negre, sau neagră cu dungi albe ? Răspuns: Da). Deci Da Asta până apare fantoma lui madam Avery, şi atunci – gata, and we’re done here La fel de comică e discuţia dintre nora panicată şi soacra care încă nu bănuieşte, şi care se soldează cu intrarea în OR, adică pe terenul de tenis (new balls!) a uneiBailey mai glumeaţă ca de obicei, de parcă băuse ea prea multă bere Ciuc (nuts to her). După două respingeri (de către Richard şi de Meredith) soldate cu îmbufnările care-i sunt caracteristice, Miranda primeşte cadou de la April un loc în primul rând la spectacolul dezumflării celor două mingi de baschet din sala de operaţie.
Arizona continuă să-şi verse mizeriile pe Callie, dar specialistul în proteze îi dă o lecţie esenţială: în situaţia ei are nevoie să fie ajutată şi e prosteşte să-i îndepărteze pe cei care pot şi vor s-o facă. Şi mai ales să aibă multă răbdare:Don’t rush this. Acceptarea (în sfârşit !) a acestui simplu adevăr o îmblânzeşte suficient ca să nu se mai ia şi de Alex şi să arate un început de îngăduinţă acasă faţă de con-soartă (interesantă compoziţie a cuvântului care descrie perfect situaţia duală !). We need you back
În duetul celor doi mari nefericiţi, Callie şi Owen îşi împărtăşesc din necazuri la un pahar de vin şi nu cred să fie mai mult de atât între ei. Doar că acum se simt trişti, părăsiţi şi singuri, Callie în camera lui Mark, iar Owen, în rulota lui Derek.
O scenă remarcabilă surprinde discuţia cu adevărat bărbătească dintre Owen şi Derek. Sinceră şi directă, fără ascunzişuri sau menajamente, ca între chirurgi: You fight for your patients against the worst possible odds, but when things get messy personally, you’re gone off to the woods to drink and grow a beard. Te lupţi pentru pacienţi chiar şi când n-au nici o şansă, dar când viaţa personală se încâlceşte, te ascunzi în pădure, te îmbeţi şi-ţi laşi barbă. O caracterizare dură, dar perfectă şi care se potriveşte oarecum şi Cristinei. Fără partea cu barbă
Un alt duet interesant e cel între Meredith şi pacientul ei, gorila cea sensibilă. Şi el, ditamai găliganul care înfruntă pericolele în fiecare zi, poate fi speriat de singurătate sau boli. Meredith îl linişteşte vorbindu-i pe limba lui, asigurându-l că ea are acum datoria de a-l păzi, de a-l proteja, aşa cum face şi el pentru alţii.
De fapt, dincolo de veselie, frica îi bântuie pe toţi. Pe cuplurile romantice Richard-Catherine şi Jackson-April ca să nu se afle de relaţiile lor. Pe Owen, că Cristina n-o să revină. Pe Arizona că nu mai are nici un rost. Pe Alex că n-a operat-o cum trebuie pe Arizona. Pe Callie că-şi pierde iubita. Pe pacientul cu big balls, că n-o să-l vrea nimeni aşa. Pe Bailey că ratează şansa unui caz rarisim. Pe stagiara lui Meredith, să nu reuşească să se ridice la nivelul ei, ca un copil care se teme să nu-şi dezamăgească părinţii. Pe Meredith că Derek o să deraieze din nou spre rulotă, deşi nu are de ce. S-a văzut că el poate accepta realitatea cu curaj şi fără să se panicheze. Dar întotdeauna frica trebuie adusă în lumină şi privită în faţă cu curaj.
It can be a relief to stop hiding, to accept who you really are and let the world see you that way, too. Cum au făcut Richard, Derek şi Arizona, ajutaţi de Jackson, Owen şi Moore. Asta e cea mai sigură metodă de anihilare a fricii, altfel ne domină şi ne determină să nu mai reacţionăm raţional, să facem prostii, ca Meredith când se temea că-i va fi luată Zola sau ca Izzie, când pierdea Denny transplantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu