miercuri, 27 august 2014

Revenge – 3×17 “Addiction”

3x17
Eu una nu mai înţeleg show-ul acesta. În general nu-s negativistă sau pesimistă, dar cred că Revenge trebuie să-şi găsească obştescul sfârşit după sezonul acesta. Deşi au atâtea ploturi, sunt atât de încâlcite încât nici scenariştii nu mai ştiu unde să-l ducă. Şi în loc să descâlcească firul, mai tare îl încâlcesc introducând personaje peste personaje, unele doar pentru a le chinui cum a fost cazul lui Patrick care pur şi simplu a fost adus doar aşa ca să mai umple ceva episoade.

Există vreo persoană pe toată suprafaţa Pământului care să nu aibă legătură cu David Clarke?  Am zis asta şi recenzia trecută, dar câţi oameni mai e nevoie să fie introduşi ca răzbunarea asta să fie completă într-un final? Singurul care în momentul ăsta e pe lângă e Javier, buddy-ul lui Nolan din închisoare, care după sărutul cu Charlotte va intra şi el în încrengătura speciilor vinovate de moartea lui David Clarke.
Nu cred că Emily ar fi putut fi mai evidentă în încercarea ei de a intra în graţiile lui Pascal. Nici nu ar fi trebuit să se mire că acesta şi-a dat seama că a pus ceva la cale. Mi-a plăcut însă faptul că a plătit totul cu banii Graysonilor din cauză că Daniel îmi devine tot mai antipatic pe zi ce trece. Acum şi-a propus să o învingă pe Emily distrugându-i prietenii corupând-o şi pe Charlotte. Deşi aceasta i-a zis că Jack e off limits se pare că el nu înţelege acest lucru şi ca întotdeauna relaţiile lui Jack sunt afectate de Graysoni. Exemplu perfect de victimă colaterală băiatul ăsta.  Orice femeie din viaţa lui, până şi mama lui are ceva de împărţit cu băieţii Grayson, fie ei seniori sau juniori. Stacy, după numai o întâlnire cu Conrad e tentată din nou de sticlă. Înclin să cred că în vremuri  vechi, Stacy şi Conrad erau un cuplu fericit. Asta până să intervină Victoria şi băutura. Cât despre Margaux, aceasta ar fi făcut tare bine dacă şi-ar fi luat catrafusele şi ar fi plecat la Roma pentru că aşa ar fi scăpat de încâlceala în care îi place să se bage singură. Cu capul în nori trebuie să fii dacă crezi că odată intrat în planurile familiei Grayson poţi să mai scapi. Eu una nu înţeleg ce iubire e asta când preferi să crezi pe altcineva şi nu pe omul cu care nici acum 2 zile erai gata să te muţi în aceeaşi casă.
În încercarea ei de a se da pe lângă Pascal, Emily ajunge la masa de poker cu nimeni alta decât Victoria. De când a divorţat se pare că aceasta a descoperit că are în garderobă şi aştfel de haine pe care începe să le poarte. Sau poate prezenţa lui Pascal în Hamptons are ceva de a face cu asta. Cert e că şi episodul acesta a arătat tare bine. Mie una mi-au plăcut secvenţele în care Emily şi Victoria joacă împreună. Cred că sunt singurele care-mi plac la ora actuală. A da, şi Nolan care din păcate episodul acesta a fost aşa doar de…umplutură.
Oricât s-au învârtit Pascal şi Victoria în jurul cozii la finalul episodului tot împreună au ajuns, iar dacă Aiden nu apărea ca să elucideze misterul lui TWM cu siguranţă secretul lui Emily ar fi fost descoperit. Dar ca întotdeauna la Revenge, ploturile trebuie încâlcite. Sper măcar ca relaţia Charlotte- Javier să ducă pe tărâmuri mai bune şi să nu fie înglodată şi ea în răzbunarea asta care ţine mai mult decât ar trebui după părerea mea. Încă nu ştiu de ce mai speră Emily ca la final lucrurile să fie mai bune pentru că ea însăşi a avut de suferit parcă mai mult decât a început lupta asta împotriva Graysonilor. Nu poate fi lângă omul pe care-l iubeşte, răneşte oameni la care ţine, a rămas sterilă, se loveşte la nesfârşit de bariere de neoprit şi tot aşa, totul pentru a face o dreptate care după 20 de ani nu va folosi nimănui şi cu siguranţă nu va alina cu nimic chinurile prin care a trecut, pentru că trecutul rămâne trecut.
Nu îndrăznesc să mai aştept nimic de la acest show ci aştept fiecare episod aşa cum vine încercând să mă bucur chiar şi de câteva momente frumoase.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu