E interesant cum în ultima vreme sunt tot mai dezinteresată de serialele mele de suflet. Să fie oare de vină că sezonul ăsta din Revenge a fost realizat într-o manieră telenovelistică? Sau poate gusturile mele s-au schimbat în timp. Cu scuzele de rigoare, iată-mă şi la scris recenzia episodului 21.
Emily Thorne, Amanda Clarke, Emily, Amanda, Emily, şi uite cum ne zăpăcim cu totul. Episodul acesta s-a axat pe una din cele mai importante succese ale Amandei şi anume mărturisirea lui Conrad. Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam atunci când am dat play la episod ca lucrurile să fie aşa, so surprize surprize.
Mi-a plăcut maxim episodul ăsta de Emily Van Camp. Frumos jucat, scenariu bun, episod foarte bun. Îmi place faptul că deşi răzbunarea fetei ăsteia a devenit de trei sezoane un clişeu, scenariştii au ştiut să facă un moment wow din dezvăluirea masculului Grayson. Dacă pe alocuri începusem să cred că până şi actorii s-au plictisit să joace aceeaşi carte, episodul acesta arată o altfel de Emily. Reuşeşte să dea dovadă de o vădită tărie de caracter şi de o stăpânire perfectă a sentimentelor, fiind exemplul perfect că deh mai sunt oameni care merg până-n pânzele albe pentru a-şi îndeplini scopul. Cu dorinţa de a încheia lupta asta continuă cu Graysonii once for all, vedem o Emily focusată, cu planul făcut până în cel mai mic detaliu şi care ştie să îşi folosească bine atuu-urile, în cazul ăsta Aiden şi Nolan. Amuzante momentele cu fiecare din cei 3 bărbaţi din viaţa ei: Aiden, Jack şi Daniel, fiecare pentru câte un alter- ego al răzbunătoarei noastre. Dacă Aiden şi Jack sunt ca doi cocoşi care se luptă care să ajute găina să facă ou, Daniel cere repetat pumni. De admirat Josh Bowen pentru felul în care-l joacă pe Daniel. Numai când îi vezi faţa te gândeşti la ceva metode rapide de tortură. Interesant e că el e singurul personaj din Revenge pentru care am dezvoltat aşa o…reacţie adversă, că de Victoria îmi place, iar Conrad e vulpoi bătrân dar simpatic.
Săraca Victoria se pare că nu îi este dat să aibă şi ea o viaţă amoroasă stabilă. Eu una cred că oricât fuge ea de Conrad până la urmă tot împreună or să rămână, acuma depinde dacă undeva pe fundul oceanului sau printr-o închisoare ceva. Cum Conrad deja e case closed, şi sper dragi scenarişti ai Revenge că va rămâne aşa, aşteptăm să o vedem şi pe Victoria plângându-şi amarul după gratii. Sper doar ca ABC să nu se gândească la faptul că avem nevoie de un nou sezon pentru asta, că oricât de drag mi-e mie Nolan nici că mă mai uit. Şi aşa mi-a fost greu să scriu uneori 3 cuvinte aici pe TvBlog dapăi să mai stau un sezon întreg. Dar ştiţi şi voi cum e, never say never.
Margaux e un personaj al cărui rol în acest serial nu-l înţeleg. Am zis. În afară de faptul că l-a învăţat pe Jack ceva stil vestimentar şi l-a convins că deh, un bar nu-i casă pentru Carl, eu una nu-i văd rolul. E doar un personaj a cărui franceză o ador şi atât. Iar Daniel profită de naivitatea ei cât încape. Ce ţi-e şi cu încrederea asta oarbă în prieteni.
Şi aşa să încheiem fulminant, într-un final e bună şi Charlotte de ceva. Sper că s-a trezit şi că i-a fost învăţătură de minte.
Mi-a plăcut maxim episodul ăsta de Emily Van Camp. Frumos jucat, scenariu bun, episod foarte bun. Îmi place faptul că deşi răzbunarea fetei ăsteia a devenit de trei sezoane un clişeu, scenariştii au ştiut să facă un moment wow din dezvăluirea masculului Grayson. Dacă pe alocuri începusem să cred că până şi actorii s-au plictisit să joace aceeaşi carte, episodul acesta arată o altfel de Emily. Reuşeşte să dea dovadă de o vădită tărie de caracter şi de o stăpânire perfectă a sentimentelor, fiind exemplul perfect că deh mai sunt oameni care merg până-n pânzele albe pentru a-şi îndeplini scopul. Cu dorinţa de a încheia lupta asta continuă cu Graysonii once for all, vedem o Emily focusată, cu planul făcut până în cel mai mic detaliu şi care ştie să îşi folosească bine atuu-urile, în cazul ăsta Aiden şi Nolan. Amuzante momentele cu fiecare din cei 3 bărbaţi din viaţa ei: Aiden, Jack şi Daniel, fiecare pentru câte un alter- ego al răzbunătoarei noastre. Dacă Aiden şi Jack sunt ca doi cocoşi care se luptă care să ajute găina să facă ou, Daniel cere repetat pumni. De admirat Josh Bowen pentru felul în care-l joacă pe Daniel. Numai când îi vezi faţa te gândeşti la ceva metode rapide de tortură. Interesant e că el e singurul personaj din Revenge pentru care am dezvoltat aşa o…reacţie adversă, că de Victoria îmi place, iar Conrad e vulpoi bătrân dar simpatic.
Săraca Victoria se pare că nu îi este dat să aibă şi ea o viaţă amoroasă stabilă. Eu una cred că oricât fuge ea de Conrad până la urmă tot împreună or să rămână, acuma depinde dacă undeva pe fundul oceanului sau printr-o închisoare ceva. Cum Conrad deja e case closed, şi sper dragi scenarişti ai Revenge că va rămâne aşa, aşteptăm să o vedem şi pe Victoria plângându-şi amarul după gratii. Sper doar ca ABC să nu se gândească la faptul că avem nevoie de un nou sezon pentru asta, că oricât de drag mi-e mie Nolan nici că mă mai uit. Şi aşa mi-a fost greu să scriu uneori 3 cuvinte aici pe TvBlog dapăi să mai stau un sezon întreg. Dar ştiţi şi voi cum e, never say never.
Margaux e un personaj al cărui rol în acest serial nu-l înţeleg. Am zis. În afară de faptul că l-a învăţat pe Jack ceva stil vestimentar şi l-a convins că deh, un bar nu-i casă pentru Carl, eu una nu-i văd rolul. E doar un personaj a cărui franceză o ador şi atât. Iar Daniel profită de naivitatea ei cât încape. Ce ţi-e şi cu încrederea asta oarbă în prieteni.
Şi aşa să încheiem fulminant, într-un final e bună şi Charlotte de ceva. Sper că s-a trezit şi că i-a fost învăţătură de minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu