marți, 26 august 2014

The Vampire Diaries – 2×12 “The Descent”

Oh yeah… Sexy ass mother f***er.
Saptamana aceasta in Vampire Diaries: O treime din distributie o cauta pe Isobel, o alta treime incearca sa o ajute pe Rose si ultima treime o pupa pe Caroline.
There is always a choice. Intotdeauna si fara exceptii. Poate sa fie o alegere mai grea sau o alegere mai usoara. Sa luam ca exemplu actul simplu de a scrie o recenzie. Pot sa aleg calea usoara si sa spun ce episod bun a fost asta, complet cu o prezentare de 13540 pagini de ce Damon este asa de cool si complex ca personaj si sa-mi trag niste comentarii pozitive gen: “Ce faina recenzie” si asa sa fie toata lumea fericita. Sau pot sa iau decizia grea si sa spun ce am crezut cu adevarat si astfel sa-mi pun toata lumea in cap.
Acum ghici ce decizie am luat? Dar macar am destule cojones ca sa-mi asum decizia asta, spre deosebire de un alt anume personaj despre care vom vorbi mai tarziu.
Deci Descent este primul episod dupa o lunga pauza si sincera sa fiu… nu se compara cu episoadele dinainte de pauza. Cel putin nu pentru mine. O buna parte din el mi s-a parut pointless, iar cealalta parte a fost o intoarcere la Vampire Diaries din prima pare a sezonului 1, dinainte sa incep sa-l laud pentru cat de bine sunt structurate povestile, pentru ca nu aveam foarte multa poveste ci doar melodrama.
Rose saraca nu a avut mare noroc in serialul asta. A aparut ca sa o rapeasca pe Elena, sa-l f**a pe Damon si in cele din urma sa moara. Si ce moarte a avut. Nu inteleg de ce a trebuit sa sufere atat dar poate ca era important pentru a accentua ca varcolacii sunt o adevarata amenintare. Nu stiu daca am crezut-o sau nu pe Jules cand a zis ca nu exista nici un leac, dar in acelasi timp the bitch a trebuit sa omoare niste saraci oameni care iesisera la camping.
That’s why I hate camping.
Si un ajutor de serif da. Oricum, ideea e, ca deja stim despre Jules ca este o scorpie, nu trebuia sa-I mai punem in carca niste crime in sange rece. Mai ales in Mystic Falls care la cate animale salbatice au decimat populatia, poate cineva s-ar prinde ca e cazul sa plece naibii in oras. They’re living in a f**king zoo.
Deci cum spuneam despre Rose, a avut parte de o moarte prelungita si emotionala. Un intreg episod dedicat faptului + un episod care i-a purtat numele in toamna. I really don’t get why. Nu a fost niciodata cine stie ce interesanta. Mai degraba voiam sa o vad pe Lexie cu atata expunere. Dar o sa zic totusi ca a fost oarecum touching din doua puncte de vedere. In primul rand ca este ironic faptul ca un vampir care a trait peste 500 de ani si-a dat seama in cele din urma ca a trait absolut degeaba. De asta ii era frica pe ultima suta de metri. Nu ca nu a trait destul, ci a trait prea mult fara sa-I pese de nimic real si uman. In al doilea rand a fost totusi frumos din partea lui Damon ca in ultimele momente sa o ajute pe Rose cu un vis frumos, inainte sa o trimita pe lumea celor drepti si sparkly.
Dupa episodul trecut si transfomarea geniala a lui Tyler, mi-a parut rau sa vad ca relatia dintre el si Caroline s-a transformat intr-un triunghi amoros de duzina saptamana asta. Nu pot sa urasc prea mult asta pentru ca trebuia sa se intample, sunt niste pasi prin care trebuie sa trecem, dar as fi vrut sa nu fi fost totul atat de previzibil. Poate ar ajuta daca Matt ar primi altceva de facut in serialul asta decat sa fie singurul care nu are nici cea mai vaga idee ce se intampla in jurul sau. Sora i-a murit vampiroaica, gagica de care e indragostit e vampiroaica. Matt, here’s 5 bucks. Go buy a clue.
Cu Tyler stam ceva mai bine pentru ca Jules a dat in sfarsit de el si o sa-l puna la punct repejor. Dar indiferent ce i-ar spune Jules despre Caroline… fata pana la urma tot si-a riscat viata pentru el, cand nu avea de ce. True love conquers all! Dar imi place amenintarea subtila ca sunt varcolaci pe drum. Da, presupun ca e foarte usor sa planifici un asalt asupra vampirilor. Economisesti mult timp cu alegerea datei.
Chestia care ma interb eu este de ce Jules este un varcolac. Adica in cazul familiei Lockwood… era un blestem transmis din tata in fiu din cate s-a povestit. Dar pot varcolacii “ereditari” sa transmita blestemul lor si altcuiva? Sau daca Jules e femeie varcolac, atunci blestemul s-a transmis din tata in fiica? Din mama in fiica?
Si acum ajungem la partea pentru care probabil voi fi injurata.
Damon. Este jalnic si slab.
Tot episodul asta femeia pe moarte ii spune lui Damon cat de mult s-a inselat si cum si-a irosit aia 500 de ani fara sa-I pese de nimic autentic. Si Damon ce face? Se arunca in fata masinii ca sa aiba o criza de nervi si sa omoare o fiinta nevinovata. Semn ca nu a invatat absolut nimic, i-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe cealalta.
Si cireasa de pe tort… nu vrea sa-si asume responsabilitatea pentru cat de dobitoc este. Cand Damon spune: “I have no choice, this is who I am” vreau sa-i zic “Nu Damon, that is what you do. Not who you are”. Daca vrea sa omoare in sange rece, atunci sa o faca dar sa nu o imbrace intr-un apel pentru ajutor si atentie. Daca iti e dor sa fie om, uite un sfat. Stop killing people ASSHOLE!
De fiecare data cand se simte ca o victima, sau simte ca nu este iubit, sau cineva ii fura din sampon… Damon se razbuna ucigand in sange rece.   Sa omori asa oameni de fiecare data cand cineva te calca pe coada (ca atunci cand l-a atacat pe Jeremy) si de fiecare data tot tu sa fii martirul. Asta e de-a dreptul pervers. Este un ciclu al dependentei, nu are vointa, nici macar nu ii place ce face. Este jalnic si slab.
Cica Stefan e ala plictisitor, dar macar Stefan face ceva. Investigheaza, se agita, iubeste, traieste in adevaratul sens al cuvantului.
Zice ceva Damon la un moment dat de “doom, gloom si personal growth”. Nu am avut parte de dezvoltare personala ci de un regres personal. Damon este dependent de durere si crede ca nu are de ales. Intotdeauna ai de ales.
Badass, what badass? All I see is a whiney little bitch.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu